228 matches
-
persoană juridică fără scop patrimonial din România al cărei nume conține cuvintele „Orbiș Tertius”. În volumul "Războaie culturale" (2007) Sorin Antohi abordează polemic șase teme: „Școală” de la Păltiniș, istoria intelectuală recentă a liberalismului, raporturile dintre istorie, memorie, ficțiune și ideologie, comunitarismul că utopie, atracția intelectualilor față de tiranie și criza spiritului american. Pornind de la cărțile și ideile altora, autorul le analizează în detaliu substanță, contextele de emergentă și receptare, oferind cititorului o perspectivă critică asupra unor „războaie culturale” din România și din
Sorin Antohi () [Corola-website/Science/298883_a_300212]
-
față de abuzuri), cât și în sfera publică, prin asigurarea egalității de șanse. Is Multiculturalism Bad for Women? Multiculturalismul înseamnă sistematic a împiedica statul să intervină în violențele specifice împotriva femeilor în numele drepturilor colective ale minorităților și a respectării specificului cultural. Comunitarismul: Jean Betke Elshtain (1981). Trei eșecuri majore ale feminismului liberal (în Public Man, Private Woman (Bărbatul public, femeia privată) 1981: Ideea că femeile pot să fie ca bărbații dacă își formează mintea în acest sens. Feministele liberale au evitat problema
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
adusă de MacIntyre atât lui Rawls, cât și concepției despre dreptate a lui Robert Nozick." - " " Mulhall și Swift au identificat cinci teme asupra cărora comunitarianismul și liberalismul poartă dispute: concepția asupra persoanei; individualismul asocial; universalismul valorilor; subiectivismul valorilor; neutralitatea statului. Comunitarismul pleacă de la teza că societatea liberală creează continuu alienare, atât prin apelul la individualism, cât și prin disprețul tot mai evident față de grupurile sociale care acționează în societate nu în scopul de a-și aduce beneficii materiale, ci pentru recrearea
Comunitarianism () [Corola-website/Science/306935_a_308264]
-
diferitele teorii ale dreptății poate fi urmărită din perspectiva concepțiilor despre comunitate și despre relațiile dintre grupuri. Paralel cu dezvoltarea unei sociologii normative și cu lansarea conceptului de capital social, filosofii comunitariști au orientat discuțiile despre dreptate către teoria socială. Comunitarismul a apărut ca o reacție la liberalism și la teoria lui Ralws, prezentându-se ca o teorie morală fondată pe ideea sinelui social. În After Virtue (1984), Alasdair McIntyre a afirmat explicit că filosofia morală are nevoie de o sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
STAROBINSKI Jean (1976), La Transparence et l’obstacle, urmată de Sept essais sur Rousseau, Paris, Gallimard. Φ ALTERITATE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), DREPTURILE OMULUI, FRATERNITATE, POPOR, STRĂIN, TOTALITARISM, VIOLENȚĂ Comunicare (etnografia Î)tc "Comunicare (etnografia ~)" Φ INTERCULTURAL (didactica Î) Comunitarismtc "Comunitarism" Φ COTE, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), ETNICITATE, MULTICULTURALISM, PARTICULARISME/ UNIVERSALISM, Recunoaștere (politică de Î) Comunitatetc "Comunitate" Pentru un autor ca Robert Nisbet, noțiunea de comunitate, a cărei redescoperire este unul dintre fenomenele cele mai caracteristice ale gândirii sociale din secolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
să țină seama de voința celor implicați. Pe de altă parte, pot dăuna integrării sociale, Întrucât consfințesc compartimentarea societății, acordă avantaje unora În defavoarea altora și dau naștere unui proces de revendicări fără sfârșit. Așa cum scrie Alain Touraine, există pericolul „unui comunitarism Închis În el Însuși” și al unei ostilități crescânde Între grupuri (Touraine, 1997, p. 292). Perenitatea și răspândirea cotelor Cu toate că legitimitatea lor este discutată și că sunt, În general, prezentate ca fiind temporare, iar efectele lor sunt contestate, cotele folosite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
deliberarea. Astfel, dezbaterea Între liberali și comunitarieni s-a concentrat cu prioritate asupra legăturii pe care o avem cu propriile noastre scopuri. Înainte de a aborda această discuție Însă, ar fi util să facem o prezentare rapidă a diferitelor curente ale comunitarismului. Vom urma În acest sens prezentarea lui Will Kymlicka (Kymlicka, 1996). Primul curent este radical, fiind constituit din cei care doresc să substituie comunitatea căutării unor principii generale ale dreptății, și reprezintă ceea ce Andrea Semprini numește un model multicultural „maximalist
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunitariană: rolul drepturilor este acela „de a menține și proteja cultura politică și morală fundamentală a unei comunități, prin intermediul unor combinații instituționale sau al anumitor convenții politice” (Raz, 1986, p. 245). Raz pare să se folosească aici de ceea ce are comunitarismul mai convingător, respectiv „capacitatea sa potențială de a ne arăta căile ce trebuie urmate pentru a Încerca să concretizăm nu doar dreptatea, ci și comunitatea, prin intermediul unor multiple grupări sociale reunite În supergruparea socială care este statul liberal” (Gutmann, 1994
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
maniere aflate În uz la oamenii aparținând unei societăți; la plural, În limba franceză, termenul semnifică demonstrațiile de politețe (dicționarul Robert, 1970). Din păcate, se confundă adesea cele două niveluri și de aceea cei care proclamă relativismul cultural sau chiar comunitarismul „aruncă și copilul o dată cu apa din copaie”, acuzând orice comportament civilizat de ipocrizie și arbitrar. Această confuzie se regăsește și În folosirea cuvintelor civil și civilizat: primul insistă asupra legăturii Între indivizi În general, În vreme ce al doilea se referă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ales, a făcut obiectul a două tipuri de critici: primele, venite din partea lui Robert Nozick și a curentului libertarian, denunță lipsa de legitimitate a „principiului diferenței”, care violează drepturile individuale și este lipsit de bază filosofică; celelalte, enunțate de partizanii comunitarismului, ca Michael Sandel sau Alasdair MacIntyre, subliniază ambiguitatea (sau chiar incoerența) noțiunii de subiect: individualitatea (distinctness) nu pune suficient de mult În evidență apartenența noastră la ceea ce este comun (commonness). Cea de-a treia abordare Încearcă să depășească dificultățile precedente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
iau În considerare experiențele de discriminare sau de păstrare a trăsăturilor culturale specifice dincolo de prima generație de imigranți, sociologii francezi rămânând de foarte multe ori reticenți când trebuie să vorbească despre o „etnicitate”care, pentru ei, ar trimite la un comunitarism Închis În sine Însuși. Dimpotrivă, așa cum s-a remarcat, din motive legate de istoria societăților pe care le-a studiat, tradiția sociologică anglo-americană a fost deosebit de sensibilă la pluralismul cultural, punând În practică politici de acțiune afirmativă, „modelul francez” de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care le pune diversitatea și de ce astfel de drepturi ocupă un loc important În acțiunile organizațiilor internaționale. Dezbaterea continuă totuși pe două direcții care pot, În mare măsură, să fie suprapuse: În științele sociale se pun În opoziție individualismul și „comunitarismul”, iar În drept, drepturile individuale și cele colective. Pentru anumiți autori considerați „comunitariști”, importanța comunității, fără de care omul ar fi condamnat la anomie, merită mai multă atenție În organizarea politică și socială. Chiar și fără a-i acorda o preeminență
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
consideră ă diferite. Care este natura acestui răspuns? Diferență culturală și modernitate Pentru a Înțelege mai bine această natură, este necesar să Începem printr-o clarificare terminologică. Multiculturalismul despre care vorbim aici nu trebuie confundat cu ceea ce În Franța numim „comunitarism”. Acesta corespunde unei radicalizări a logicii multiculturaliste, care Îi alterează profund semnificația. Apartenența colectivă ajunge să fie o dimensiune cu neputință de depășit a subiectului, Întrucât se instaurează primatul tradiției asupra argumentației, iar emanciparea prin rațiune devine astfel imposibilă. A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
despre vreo specie pe cale de dispariție” (ibidem, p. 253). Este discutabil deci dacă grupurile culturale pot fi considerate sau nu titulare ale unor drepturi. În schimb, ne putem imagina drepturi individuale legate de identitatea culturală. Ceea ce nu ne conduce la comunitarism (În sensul menționat anterior), pentru că dreptul de a adera la identitatea propriei comunități presupune dreptul corelativ de a refuza apartenența comunitară sau de a te recunoaște Într-o cu totul altă identitate. Nu ar trebui așadar să existe conflicte Între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și tinde să le minimizeze. În teorie, acestea nu sunt recunoscute și vizibile decât sub forma unor asocieri libere limitate prin lege. Fiecare model are neajunsurile sale: universalismul individualist erodează culturile și nu este chiar atât de egalitar pe cât pretinde. Comunitarismul respectă mai bine culturile, Însă o face În detrimentul libertății individuale și, uneori, În sensul unei segregări. Oricum, prin aceste două forme ale națiunii, ale statului-națiune și ale concepției asupra culturii s-a afirmat libertatea politică modernă. Etnicul și culturalul, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
cultural. Termenul de „holism” este impropriu, pentru că aici nu se definește de fapt o structură simbolică ce rezumă structura lumii. Or, adevăratul sens al cuvântului holon se aplică sistemului de castă, studiat de Dumont, dar nu și oricărui tip de comunitarism. Mai sunt posibile și alte două Încrucișări ideologice. Una este de natură mai curând ecologică, universalismul holist, un fel de holistism. Cealaltă, care pare acum compatibilă cu globalizarea economică, este un individualism particularist, un fel de etno-individualism cu aspecte comunitare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
o poziție extrem de importantă În discursurile contemporane, ținând seama, pe de o parte, de trecerea În domeniul judiciar a reglementării raporturilor sociale și, pe de altă parte, de revalorizarea idealului democratic În urma prăbușirii „socialismelor reale” (Beauchemin, 1998; Fukuyama, 1992), problematica comunitarismului neputând fi trecută nici ea sub tăcere (Habermas, 1999). În sfârșit, suveranismul ar deveni desuet din cauza efectelor a ceea ce am putea numi „procesul de personalizare” (Lipovetsky, 1992). Putem Înțelege această realitate arătând, așa cum sugera Renaut, că În zilele noastre imaginea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai rar și în economie), neoliberalismul se confruntă, uneori se și aliază cu social-democrația, care a făcut odată carieră în Suedia și în țări învecinate. Laburismul din Marea Britanie și din țări ale Commonwealth-ului le este pe aproape, ca și ideologia comunitarismului american. Poate la noi, odată cu renunțarea la vechea ideologie, s-au creat susceptibilități exagerate față de concepte ori cuvinte rămase în gândirea social-economică și politică actuală: clasă, structură de clasă, națiune, patrie, mase, partinitate, capitalism monopolist, proletariat, clasă muncitoare, muncă în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ruptă de sarcina apărării și menținerii vieții. Se ajunge astfel la mobilurile morale din acțiunea umană rațională, care sunt dezbătute în filosofia culturii moderne și postmoderne de cele două orientări majore: "liberalismul", apărător al primatului individului în viața socială și "comunitarismul", susținător al importanței închegării comunităților locale în care indivizii liberi de multe constrângeri statale își duc viața într-o comunitate de spațiu, asociată cu reprezentări utopice și protestatare. Dacă urmărim și argumentele teoretice ale scoțianului emigrant în USA A. MacIntyre
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în filosofia morală și politică, în istoria filosofiei, în teologie și civilizația occidentală a fost comentată în America (2003) și la Paris (2005). În literatura filosofică românească A. MacIntyre este cunoscut prin scrierea După virtute, (26) prin diferite studii despre comunitarism, cazuistică morală, etică aplicată, (27) precum și prin critici la adresa celor care tind să uite particularitățile cunoașterii societăților și a culturilor identitare. Cu câțiva ani în urmă, am valorificat unele opinii și informații ale sale despre importanța reluării temei virtuților în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
țări și deciziile de sorginte globală sau regională. Mai departe, cetățenii se prind în comunități culturale, etnice, corporatiste, politice diverse, care dau glas identităților diferențial multiplicate ale lor, neomogen agregate și mereu reconstruite, îngreunând astfel funcția de intermediere a guvernului. Comunitarismul și globalismul se prind într-un schimb reciproc de influențe și cristalizări care circumscriu multe dintre mesajele noii societăți în dezvoltare. Tranziția spre această societate (și economie), pe care unii o consideră de tip „post” (postmaterialistă, postindustrială, postmodernă), pe când alții
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
continuă de capital expropriat. Federici conectează această expropriere cu munca neplătită a femeilor, pe care o încadrează ca pe o precondișie istorică pentru creșterea economiei capitaliste bazată pe munca salarială. Ea prezintă lupta istorică pentru bunurile comune și lupta pentru comunitarism. În loc de a vedea capitalismul ca o înfrângere liberatoare a feudalismului, Federici interpretează ascensiunea capitalismului ca o mișcare reacționară ce subminează valul în creștere a comunitarismului și pentru a-și păstra contractul social de bază. Ea situează instituționalizarea violului și prostituției
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
capitaliste bazată pe munca salarială. Ea prezintă lupta istorică pentru bunurile comune și lupta pentru comunitarism. În loc de a vedea capitalismul ca o înfrângere liberatoare a feudalismului, Federici interpretează ascensiunea capitalismului ca o mișcare reacționară ce subminează valul în creștere a comunitarismului și pentru a-și păstra contractul social de bază. Ea situează instituționalizarea violului și prostituției, precum și procesele eretice și cele de vrăjitorie, arderile și tortura în centrul unei subjugări metodice a femeilor. Acestea sunt legate de exproprierea colonială și oferă
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
a capitalului social cheia determinanților culturali ai progresului și prosperității economice. Pentru Fukuyama, implicațiile politice ale capitalului social sunt la fel de importante sau chiar mai importante decât progresul economic realizat pe baza combinațiilor dintre acțiunile economice raționale și virtuțile tradiționale ale comunitarismului civic. Banca Mondială și OECD consideră dezvoltarea capitalului social ca un demers strategic concentrat pe încurajarea valorii comunității și a bunei guvernări. În consecință, în scopul dezvoltării conexiunilor și a participării sociale este nevoie ca tradițiile civice (regulile comportamentale și
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
asemenea, cel din Ziceri îI,14) care îndeamnă la punerea în comun a întregii avuții. Drept pentru care, precizează Simon: femeile făcând parte din patrimoniu trebuie să fie comune pentru toate și pentru toți! Ocrotiți de milosârdie și îndemnați la comunitarism integral, justificați prin textele lui Pavel și printr-un adevăr profesat în Vechiul Testament, gnosticilor nu le rămâne decât să tragă concluziile, edificând teoria corespunzătoare... în lucrarea care i se atribuie - Revelația puterii celei mari - Simon preconizează libertatea de a acționa
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]