323 matches
-
nu poate să nu înșiruie precaut cîteva dintre cele mai stridente "precarități" dramaturgice ale filmului și "mijloacele pirotehnice" ale regizorului, dar sistemul e scos deliberat din culpă pînă la ultimele cuvinte ale textului, calculate de cronicar cu infinită tandrețe. El concede că filmul "se îndepărtează mult de bunele intenții inițiale" (s.n.), după care pune punct și semnează: Călin Căliman. Bunele intenții "inițiale" (sic!) - care nimbează discret coloanele cronicii - țin probabil de "teoria" misterioasă, însă asupra presupuselor intenții "ulterioare" și mai ales
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
șanț dispuși cei din jur să recunoască? Săntem chiar lipsiți de orice credit uman și moral, percepuți doar că dușmani virtuali, prin tot ceea ce ăntreprindem? Facem parte din patrimoniul diacronic al României, ăn acord cu adevărul istoric, sau ni se concede doar statutul parazitar, cancerigen, de organism străin, grefat pe trunchiul falnic al unei identități naționale unitare? Cine are de câștigat de pe urma urii cu care omul de rând ași privește vecinul de palier, colegul de serviciu? Țară care ni se atribuie
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
oripilată și scîrbită rezolut - ca printre gîndaci. Om era însă și Lucie (alternanța asta nominală e, firește, un simplu alint) și în această calitate mai dovedește și ea slăbiciuni de inimă. Sau, de nu chiar de inimă, de suflet. Uneori concede din milă: „A căzut noaptea. Casa-i liniștită/ În margine de codru-ntunecat./ M-a-nfricoșat că n-am stat neclintită/ Cînd la picioare mi-ai alunecat”. Dar nu pentru multă vreme, căci imediat își ia seama la propria semeție
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
cu un aspect marțial: Voi întemeia - din văzduh/ vorbind ca un turn -/ imn în puteri și stihii/ unu zidind -/ ca o suflare din/ Tartar vie/ și pînă-n Orion -/ peste imperii extazul/ unui popor" (Voi întemeia). La un moment dat, autorul concede a-și recunoaște insciența, în favoarea unei cunoașteri transpersonale, de factură metafizică, pe care ar incorpora-o, însoțită însă de "strigătul" personal, pulsatil și ignific: Nu știu/ ci sînt substanța/ a înseși cunoștinței! Tot adîncul/ din bezne pînă-n inima de raze
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Z. Ornea Mihail Kogălniceanu și-a legat numele de trei momente fundamentale pentru devenirea României moderne: revoluția din 1848, Unirea de la 1859 și Reforma agrară din 1864. Nu a fost iertat pentru asta. Cercurile ostile revoluției pînă tîrziu în interbelic concedeau să-l tolereze pe Kogălniceanu pentru moderația sa a "căii graduale" în comparație cu radicalii munteni (Bălcescu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti). Dar pentru contribuția sa esențială la reforma agrară, înfăptuită ca un act al loviturii de stat, datorată îndărătnicei împotriviri a
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
pare că Cronicarul a avut dreptate atunci cînd a afirmat că președintele Iliescu e chiar interesat să aibă o relație normală cu Casa Regală. Dl Iliescu recunoaște azi că n-a avut o relație potrivită cu Regele Mihai, ba chiar concede că Regele ar putea juca un rol politic în România. Dar și mai interesant e că dl Iliescu nu mai pare dispus să cauționeze Priboi împotriva imaginii sale personale de susținător al intrării României în NATO. * Cronicarul, care l-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
bază socială (era să zic de clasă), dar perpetuînd un maniheism ce ne este, vai, familiar încă din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul cu pricina nu pune într-o postură proastă doar dreapta, ci, cum se vede, și stînga. Ideologic, confuzia cu pricina este o capcană în care au căzut
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
care ne-au poftit să-l votăm, ca să nu se aleagă dl. Vadim. Nu e gustos să lingi unde ai scuipat și, în orice caz e neigienic. Însă ceea ce m-a împiedicat în prim rând a fost dificultatea de a concede d-lui Iliescu un mai redus grad de periculozitate decât principalul lui contracandidat. Argumentul că experiența, măsura, moderația, reumatismele ar constitui factori convingători, măcar în competiția cu dl Vadim Tudor, nu m-a convins. Însă mulți au făcut această distincție
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
bine încotro se duc. Abia în prezența focului arta muzicală a început să-și dorească necesitatea apei. Pînă atunci doar a judeca-t-o. Or, cum nu există ceva prea bun într-o dorință care te aruncă în flăcări, putem concede că destinul muzicii savante s-a situat sub semnul unui rău-augur originar ce a deschis și netezit calea spre destrămare. Se vede că muzica savantă a fost mai tot timpul obsedată de foc, ca și cum l-ar fi purtat mereu cu
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
angajamente ideologice apelând la decupaje critice din cronicile sau studiile celor mai importanți critici și istorici de film provenind din generații diferite. Și aici este vorba de discernă mânt în acest bricolaj al excerptelor diferitelor instanțe critice și trebuie să conced criticului și istoricului de film Bujor T. Rîpeanu un real spirit de finețe și un fler diplomaticesc. Sunt nuanțe pentru care nu am suficient spațiu de discuție, în orice caz, aici se află o altă amprentă discretă a personalităț ii
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
J.E. Rubio Albarracín, traducere din limba catalană și tabel cronologic: Jana Balacciu Matei, Editura Meronia, București, 2013, 318 pag. Din prea multă iubire de antici și moderni, sau din prea ușor acces la scrierile lor, puțini sunt cititorii care ar concede unei poziții, totuși, verosimile: că efortul Categoriilor de a explica natura lucrurilor prin apel la predicație și efortul Prolegomenelor de a contura harta subiectului apelând aceeași predicație se regăsesc ca două părți complementare în teologia medievală, când ea arată ce
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
intervenției de față a operat desăvîrșit la nivelul conștiinței publice (personal, pentru această variantă de raspuns înclin) ori că, în plină caniculă, pe căciulile mai tuturora se află cel putin cîte-o... gîza!... Dacă aș putea să mă gîndesc detașat, aș concede: pe cîți ar putea să-i mai scandalizeze, în România de astăzi, fraudarea unor amărîte de examene în timp ce, pîinea că pîinea, dar circul abundă? într-adevăr, scandaluri precum cele privind obținerea prin mită a unor permise auto; amînarea nejustificată a
Pîine și circ by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/8225_a_9550]
-
în societate. Strălucirea trofeului vorbește despre cîtă putere ai acumulat. Acest handicap este compensat de femei prin revanșa natalității. Altfel spus, bărbații au fost creați de femei pentru ca ele să se poată reproduce. În schimbul acestui rol fecundator, bărbaților li se conced cîteva din privilegiile cuvenite animalelor de pradă. Beția puterii, obsesia proprietății și mentalitatea de răpitor - toate acestea fiind privilegii care se plătesc scump: bărbații se senilizează mai repede și mor mai curînd. În prelungirea acestor privilegii se înscrie și problema
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
află/ printre noi sub înfățișarea unui nepot/ care ne vorbește cu glasul bunicului."( Povestea, pag. 94) Că se va scrie sau nu despre aceste secunde Netrăite, poezia remarcabilă a Constanței Buzea va rămâne, ca și până acum, necitită. Căci, să concedem acum, există lecturi și lecturi. Cu rare excepții, ochii criticilor literari par, încă, neverosimil de inerți.
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
care pacea provizorie e asigurată de singurele soluții de moment care s-au dovedit eficace: statul de drept, democrația și capitalismul. Pot fi ele prelungite? Da, cu o singură condiție: ca adepții monoteismelor să scape de morbul unui zeu unic, concedînd că alături de Allah poate sta și Hristos, sau că Moise nu e cu nimic inferior lui Pavel. Fără această schimbare de accent afectiv, potențialul de fanatism totalitar care mocnește în fiecare monoteism nu poate fi eradicat. Soluția așadar nu e
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
Lovinescu: "Din eternul feminin, scriitoarea desprinde momente ce tulbură și amețesc" 1919). Tudor Vianu trece de la diferența specifică la genul proxim încă din titlul articolului dedicat scriitoarei în Sburătorul, 1919: O ideologie feminină noua feminitate. Iorga face drumul invers, îi concede autoarei-femeie că se ridică "mult peste nivelul scrisului feminin". Nu lipsesc, în epocă, atacurile violente, generate de idei preconcepute, cum se întâmplă cu articolul plin de aluzii extraliterare al lui Tudor Teodorescu-Braniște, care e convins că "sufletul feminin nu poate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
știe dacă s-a mai păstrat vreo scrisoare din corespondența celor doi. Egumenul a descoperit o singură epistolă: aceea trimisă de episcopul de Hotin. Egumenul de la Schitul Vovidenie crede că Mihail Sadoveanu este acuzat pe nedrept, pe urmă trebuie să concedem că avea și el limitele sale omenești. O ultimă încercare de a-l convinge pe mitropolit să vină în țară a făcut-o și fratele său, Constantin Puiu, medic în Galați, vizitându-l în anul 1963, în satul unde viețuia
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
de "râsul gros al lui Caragiale". Tot el, reflectând la schimbarea vremurilor, constată că cele de acum "l-au întronat (pe Caragiale, n.m.) poate pentru prima dată, cu adevărat, în cariera sa postumă" drept "mare scriitor". E un scriitor bun, concede Mârzea, "un eminent farsolog", "dar cam... primitiv". Sigur, sunt părerile personajelor, dar se potrivesc până la suprapunere cu ceea ce susținuse creatorul lor în mai multe rânduri și mai direct decât oriunde în interviul amintit din "Familia". Este oare tezist Breban în
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
sau al unei povestiri, s-a alcătuit din lectura la rând rapidă... un gen necunoscut, un hibrid egal de monstruos și de fascinant, a cărui paternitate am recunoscut-o neîntârziat. După Ťmăsurătorileť de până acum, aș situa vietatea (nu, nu conced să o numesc corcitură) între fișa caracterologică, schița literară, anamneza medicală, foaia de observație a lingvistului și eseu sau chiar poezie" (p. 8). În aceste gânduri aflate între vis și realitate, se amestecă de-a valma judecăți literare, amintiri dintr-
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
vizuale, cine Dumnezeu nu înțelege? Sau: "Comunicarea Business to Business este mereu în căutarea unor noi modalități de a targetare a publicului." (p. 46) Nu-i nici o greșeală, e vorba de modalități de "a targetare a publicului", și chiar dacă îi concedem redactorului că vrînd să înlocuiască infinitivul scurt cu cel lung, le-a lăsat pînă la urmă pe amîndouă, ne e greu să înțelegem ce va să zică "modalități de targetare a publicului". Le tragi oamenilor în cap cu reclamele? Sau îi preschimbi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
stat pieirea. Dreptatea mai binelui va scoate, însă, la iveală, curînd după moartea lui, ferocele grobianism al țărilor civilizate. Totuși, cu toate derapajele care pîndesc un concept născut, totuși, din război - cum altfel s-au ridicat cetățile? - trebuie să-i concedem lui Kogălniceanu că omul nu poate exista în afara societății. Romantismul de academie, nededat la furtuni, vrea trebi așezate. Ideile lui, ducînd liberalismul pînă-n pînzele albe, pe tiparul știut - cine nu muncește, nu mănîncă - n-au alt mobil decît nevoia de
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
Să admitem că, în figura ideologului Leo ori în cea a lui Veștemeanu, poetul "cu un aer de prinț baltic", autorul a putut profita de portretele, în mișcare, oferite de însăși lumea noastră literară: Paul Georgescu și Nichita Stănescu. Să concedem, de asemenea, că și în silueta dreaptă, decupată net, a tânărului Babis, el a avut la îndemână modele de martiri, dacă nu din realitatea românească imediată, dintr-o anumită tradiție a reprezentării. Dar arta prozatorului e pe deplin confirmată de
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
Eugen Barbu pentru răul pe care i l-a făcut, ba chiar îi este recunoscător că l-a îmboldit să fie disident, atunci când l-a demascat ca subversiv (tot la p. 270; nu mai citez, că ar fi prea mult). Concede, într-un supliment de generozitate, că acela care a contribuit la persecuția lui politică înainte de 1989 este un mare scriitor (desemnat prin perifraza că îl intrigă cei care îl cred un autor minor). Poate că cel mai patetic și mai
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
gîndemului răzleț; astfel avut-am norocul, în două reprize, ca opurile-mi, cîte n-au fost, să hurduce puternic schelăriile viețuirii pițuline". Cu acestea am atins platoul actual al personalității în chestiune. Fără a slăbi o clipă ironia în care concede a se confesa, spre deosebire de alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură, se declară a fi nu numai, plonjînd aparent în deriziune, un "ca (dav)ru didactic ubuniversitar", ci și un "auctor" ce-și determină
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]