53 matches
-
invoca este doar presupusa asemănare dintre generațiile viitoare și generația actuală. Dar oricât de mare ar fi această distanță și chiar dacă distanțarea capătă și un conținut moral, tranzitivitatea inter-generațională a iubirii devine vectorul care garantează luarea unor decizii care sunt conceptibile în principiu drept cele mai bune. Cred că, în cele din urmă, anonimatul generațiilor viitoare reprezintă o limitare care nu poate fi depășită, însă putem identifica diverse temeiuri metafizice care să susțină "lanțul iubirii". De exemplu, Visser't Horft Hendrik
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
el numește mod de producție capitalist. După Marx, acest mod de producție nu este decît un sistem economic printre altele și e condamnat să cedeze locul unui sistem socialist. Vom reține deci faptul că, pentru Marx, diferite sisteme economice sunt conceptibile, dar ele sunt chemate să se succeadă după o ordine determinată. 2.2. DEFINIȚII ALE SISTEMULUI ECONOMIC Există numeroase definiții ale sistemului economic, fiecare autor punînd accentul pe o anumită trăsătură. 2.2.1. Noțiunea de sistem economic la Werner
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este opera tautologică a impresiei înseși. Noutatea cu care orice impresie apare revendică, prin caracterul ei sintetic, o altă explicație. Originea este, așadar, „nu apariția lumii al cărei «afară» (hors du soi) exclude a priori posibilitatea interioară a oricărei impresii conceptibile, ci apariția Vieții, care este Viața însăși în fenomenalizarea sa originară”1. Pentru a explicita sensul acestei afirmații, Henry este obligat la o sumă de precizări prealabile. Plecând de la distincția dintre fenomen și fenomenalitate (care nu stau, una față de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care Descartes o are în vedere atunci cînd se referă la universul fizic. Vorbind despre substanța corporală, Descartes înțelege o materie simplă și singulară, avînd numai un atribut, întinderea: ) Mai mult, materia ocupă în viziunea lui Descartes, tot spațiul conceptibil iar obiectele individuale pe care omul le vede în lume, nu sunt decât părți ale substanței corporale unice. .) Așadar infinita varietate a formelor existente în lume este rezultatul modificărilor «materiei întinse» - res extensa. O situație complet diferită întâlnim în cazul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
adevărat. Acestui raționament, logicianul A.. Arnauld îi aduce o obiecție importantă, în Al IV-lea set de Obiecții publicat împreună cu Meditațiile în 1641. Ea constă în esență în următoarea întrebare: conceptibilitatea sau posibilitatea logică aduce în mod automat evidența respectivului conceptibil? Prin aceasta se vrea a se atrage atenția asupra complexității și dificultății pe care cercetarea naturii unui lucru, mai ales a unuia cum este spiritul, le presupun. O asemenea problemă nu poate fi rezolvată doar prin afirmația că dacă mă
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de domeniul în care se aplică, reflexia înfățișează gîndirea pură, cogito-ul . Felul în care Descartes analizează gîndirea care percepe, sau mai bine spus gîndirea din actul perceptiv, îl plasează aproape de accepțiunea modernă a termenului de conștiință: punctul în care toate conceptibilele, reale sau nu, precum și toate actele implicate, converg devenind astfel indubitabile.) În exemplul bucății de ceară Descartes vrea să dezvăluie structura inteligibilă a obiectului perceput. Demersul lui însă a fost devansat cu mult de gînditorii din secolul XII și XIII
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
care descoperă necesitatea ființei ca obiect natural al adevăratei științe. VI.4. Dumnezeul esență și critica tomistă Această necesitate este analogică. Iar dacă, așa cum afirmă Gilson, ontologia platoniciană “se constituie deci în întregime în planul gîndirii pure, unde singurul indiciu conceptibil al realității unei ființe este capacitatea sa de a deveni un obiect de definitie”, este important să știm în ce măsură evidența ideii de Dumnezeu în noi, este obiect de definiție și prin urmare de demonstrație. Dovezile prin inspectarea esențelor ce se
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
funcțională (“dispoziția organelor sale” ). Nu este această distincție netă de planuri, sau cele două semnificații distincte ale unității, cele care-i permit lui Descartes, la sfârșitul acestei Scrisori către Mesland, să atenueze caracterul misterios al transsubstanțierii și să prezinte oarecum conceptibilă ideea unui corp fără membre sau organe, a unui corp a cărui unitate nu este cu nimic afectată de pierderea unui organ, pentru că nu există nici o dimensiune comună între acest organ redus la natura lui de organ și sufletul care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
procesului logic infinit sunt concepte de genul: "spațiu infinit", "timp infinit", "număr infinit". În aceste cazuri, intelectul se crede îndreptățit să repete un act de punere a unei unități cantitative în același fel, fără nici o limită. Ideea de infinit e conceptibilă logic, dar aici e aplicată unui ce concret. Astfel, intelectul întâlnește o dificultate, anume imposibilitatea de a traduce pe un plan concret ceva ce este expresia unui proces de natură pur logică. Construcția logică depășește posibilitățile de realizare în concret
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rândul său, unificat printr-o stare T2, situată la un nivel de Realitate NR2, imediat vecin cu nivelul NR1, unde se află tripletul (A1, non-A1, T1). Acest proces va continua la infinit, până la epuizarea tuturor nivelurilor de Realitate cunoscute sau conceptibile, fără a se putea vreodată ajunge la o noncontradicție absolută..."641. În această interpretare, pe care Basarab Nicolescu o dă ideii lui Ștefan Lupașcu, axioma terțului inclus nu înseamnă abolirea axiomei clasice a non-contradicției. Logica terțului inclus este non-contradictorie, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de moarte chinuitoare, este aproape lipsit de interes: numai bovaricele fete de pension (băieții, s-o recunoaștem deschis, fie nu prea mai vor, fie nu prea mai știu să citească), seduse mai curând de ideea de amor trăit la limita conceptibilului decât de vreun amorez cutezător, l-ar mai putea găsi valoros. Ar fi interesant să aflăm de ce Rebreanu însuși ajunge să declare, într-un rând, că Adam și Eva constituie cartea sa favorită și de ce entuziasmul autorului este împărtășit de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din exil. În ultimii ani ai ceaușismului, scrierile lui păreau să aparțină samizdatului: eu însumi am citit Caractere și Biografii comune prin bunăvoința unui prieten care făcuse un adevărat cult pentru acest autor bizar, greu clasificabil - ba chiar și greu conceptibil - în literatura deceniului opt din România. Tipologic, Monciu-Sudinski aparține unei tradiții inaugurate, în regimul notației calme, dublată de identificarea nodulilor de expresivitate nevrotică, de Cehov, și dusă la apogeu, prin intensificare stilistică, de prozele comic-absurdsardonic- cinice ale lui Daniil Harms
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
un muzeu. În acest caz însă, devine imposibilă receptarea sub impresia de eveniment, căci momentul producerii/manifestării actului sonor este deja petrecut, față de cel în care este receptat. Pe plan estetic, evenimențialitatea OS corespunde unui conglomerat sonor brut, extrem de dens, conceptibil prin noțiunea de clastrosonie. Considerăm că materialitatea sonoră este determinabilă pe două coordonate: timbralitatea (conformația spectrală), ca materialitate grosieră, reperabilă global; înălțimea (frecvența), ca materialitate subtilă, reperabilă punctual. Clastrosonia indică un conglomerat de elemente sonore grosiere, indiferențiabile ca timbru și
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Hristos". Numai că el a pedalat puternic pe ideea patimilor Omului provocate de oameni. O supremă paradigmă, un simbol ce sublimează istoria sângeroasă a umanității, și "pătimirea ca destin", trăită individual sau colectiv. Iisus e un simbol atemporal și e conceptibil ca simbol numai pentru că exprimă universalul. Totodată, în film e reactualizată, deși în plan secund-cauzal, legenda lui Iuda cu amănunte ce duc spre sursa Papini. Iar ceea ce face scriitorul italian se poate numi proză de evocare pe subiectul maniheismului lumii
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
ambianță, în raport cu perechile deja menționate: Tablou (desenul din fundal - ca profunzime sau extensie/plajă de adâncime spațială) - culoare/lumină (ca aspect/imagine de suprafață sau intensie pe durata/continuitatea unei stări temporale). Corespondentul muzical al acestei perechi de supra-întindere este conceptibil pe trei subnivel-straturi, ordonate de la stabil către relativ-stabil, conform coordonatelor sonore de Timbru, Intensitate și Tempo, în pereche cu aspectele de densitate timbrală, variație dinamică (creștere/descreștere) și agogică (variație de tempo - grăbire/rărire). În referința domeniului de conexiune (dramaturgia
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
vreme nu se ancorează pe spontane irumperi de virtuozitate, tinzând astfel către expresia evenimentului. Din punct de vedere componistic, a nota o atare muzică presupune prin sine un efort de virtuozitate, căruia nu mulți îi rezistă. De regulă, improvizația este conceptibilă ca un fel de mișcare liberă, în „absența” autorului, substituit prin prezența tradiției. De fapt, când autorul se propune ca atare, el își face atâta loc pe cât poate să disloce acea tradiție din care el însuși provine ab initio, ca
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
și despre lumea asta! Grotesc Și disperare Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudată și mai complicată care își are rădăcinile în disperare. Celelalte vizează un paroxism de natură periferică. Decât, aceasta este important, grotescul nu e conceptibil fără un paroxism. Și ce paroxism este mai adânc și mai organic decât acela al disperării? Grotescul nu apare decât în paroxismul stărilor negative, când se realizează mari frământări dintr-un minus de viață; este o exaltare în negativitate. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din structura interioară a existenței. A simți că poți totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanța ta este exuberanța acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic și intens, că tu ești lumea, că existența nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine, a găsi sensul lumii, actualizat în fiecare moment în expresia cea mai deplină, este desigur a realiza o formă de bucurie greu de bănuit și care este un monopol al celor dotați cu sensibilitate magică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să pot concepe că acest sens se va realiza în viitor, când până acum ar fi trebuit să se arate? Lumea n-are nici un sens nu numai fiindcă este irațională în esența sa, dar și fiindcă este infinită. Sensul este conceptibil numai într-o lume finită, în care poți ajunge la ceva, unde sânt limite care se opun regresiunii noastre, în care există puncte sigure și delimitate, astfel ca lumea să poată fi asimilată unei istorii cu convergență universală și precisă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în forme cu totul diferite de acele în care sânt condamnat să trăiesc, eu să pot fi fericit și încîntat, dominat de voluptăți pe care ceilalți nici nu le-ar bănui? De ce să mă sacrific în gând, de ce în ordinea conceptibilului să nu admit că eu m-aș putea potrivi într-o altă formă de viață, într-o altă alcătuire de existență? Și atunci, de ce să nu găsesc toată vina în această viață, iar nu în mine? Ar trebui mai puțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
parlamentarismului este de a fi dat iluzia unor reprezentanți presupuși ai națiunii de a putea direcționa conștient și artificial soarta acesteia. În fond, el n-a creat decât o sumă de megalomani și nici un erou. El este chiar negația eroismului. Conceptibil în epocile echilibrate ale unei țări, spiritul parlamentar e dizolvant în epocile de lansare și de afirmare. Tensiunea în istorie a fost totdeauna fructul spiritului, și nu al faptei. Politicul nu cunoaște decât forța care se servește pe sine - și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Stirner cât și Kierkegaard au fost până la un punct discipoli ai lui Hegel, de care s-au despărțit din cauza rolului excesiv, din cauza terorii"generalului". Pentru gânditorul danez, subiectivitatea este adevărul; ceea ce ar fi părut unui Hegel cea mai mare erezie conceptibilă. Individualismul cetățenesc, acela pe care în nuanțe și expresii diferite îl întîlnim la stoici (influenței cărora se datorează concepția voluntaristă și contractualistă a dreptului roman),la protestanți, în raționalismul secolului al XVIII-lea, în Revoluția franceză și în tot procesul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
evoca adesea pe Auguste Comte și În special scrisorile către Clotilde de Vaux și La Synthèse subjective, ultima lucrare, neterminată, a filozofului. Comte putea fi considerat, inclusiv În planul metodei științifice, ca adevăratul fondator al pozitivismului. Nici o metafizică, nici o ontologie conceptibilă contemporană cu el nu se bucurase de trecere În ochii săi. Probabil că, pus În situația intelectuală care a fost cea a lui Niels Bohr Între 1924 și 1927, Comte, sublinia Djerzinski, și-ar fi menținut opțiunea pentru pozitivismul intransigent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o partiție analitică ce enumeră patru posibilități logice de ieșire din impas, argumentând că trei dintre ele sunt false alternative, în timp ce ultima dintre ele constituie calea de urmat. Iată posibilitățile, despre care Nixon presupune, în baza neexprimării mai multor alternative conceptibile, că epuizează, realmente, câmpul logic al posibilităților de acțiune în momentul declamării adresei sale. Desigur, această presupunere rămâne o premisă de chestionat, însă ea îl ajută eficient pe președinte să își expună raționamentul. În primul rând, Nixon menționează alternativa ieșirii
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
firesc, aceasta din urmă este dată prin sine de rațiunea practică; numai din acest motiv rațiunea practică (voința) este autonomă, ceea ce reprezintă, în fapt, libertatea. Legea morală alcătuiește sinteza cu Binele Suveran, obiectul necondiționat al rațiunii practice, iar această sinteză, conceptibilă numai în perspectiva nemuririi sufletului, reprezintă însăși unitatea de existență a omului, ca scop final al existenței înseși. Binele Suveran reprezintă o sinteză a virtuții și fericirii, amândouă desăvârșite: "virtutea și fericirea constituie împreună posesiunea Binelui Suveran într-o persoană
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]