71 matches
-
formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme desfășurându-se sub semnul opiniei lui W.Y. Tyndall, conform căreia opera de artă este o
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
într-o amplă prezentare a creației lirice a lui George Călinescu, Melania Livadă dovedindu-se nu numai un cititor avizat, ci și un fin spirit critic. Lirica lui Călinescu, afirmă autoarea este categoric ,,intelectuală, în parte salvată de la aviditate și conceptualism prin viața și culoarea ce i-o dă plasticitatea viziunii” (p.164). Dacă teoreticianul poeziei este sistematic raportat la spiritele de elită ale marii familii din care face parte, Călinescu - poetul, prin pertinente și interesante concluzii, este integrat în universul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
contact cu o parte dintre creatorii care se înscriu pe câteva dintre direcțiile dansului contemporan, desigur pe acele direcții socotite de manageri ca fiind semnificative pentru dansul actual. În funcție de ceea ce am avut prilejul să urmărim s-a putut constata că conceptualismul a devenit o modă, o dogmă, care socotește că tot ceea ce este în afara lui este desuet. Această artă conceptuală face să primeze ideea, concepția operei asupra formei sale concrete. Or, conceptul fiind treapta cea mai înaltă a abstractizării se situează
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
asfaltului, a tristeții și scepticismului, griul a însemnat, de la impresioniști încoace, o reacție la folosirea excesivă, "barocă", a culorii. Opera lui Whistler - Aranjament în gri și negru -, a danezului Wilhelm Hammershöi, a lui Käthe Kollwitz și Louise Bourgeois, a adepților conceptualismului sunt toate exemple în acest sens. Născut în 1930, una dintre forțele dominante ale artei contemporane americane, Jasper Johns nu este, la prima impresie, genul de artist interesat de cenușiu. A devenit celebru la sfârșitul anilor '50 prin picturi elaborate
Nuanțe de cenușiu by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7528_a_8853]
-
de pe plafonul absidei centrale, din care, în cazul de față, nu a rămas decât umbra de aur a divinității! 3. Dacian Andoni. Construit la școala ieșeană, dar cu un doctorat la Timișoara, acest autor nu ezită să intre pe traseul conceptualismului bănățean, iar lucrările expuse la Râmnicu Vâlcea conturează o sensibilitate voit epurată de căldura vreunui sentiment, pentru că gândirea severă preia în studiu banale fragmente ale unor realități de acum și dintotdeauna. Cărămizile sale le putem găsi în zidurile ruinate ale
Niște succesori by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5172_a_6497]
-
între Oameni cu joben, primul roman al lui Zaharia Stancu, și proza lui Scott Fitzgerald. Altminteri, inepuizabila prospețime de copil mare și de sentimental incurabil (a cărui magie metaforizantă a fost comparată, nu o dată, cu a lui Nichita Stănescu, minus conceptualismul acestuia) ține de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
evoluat poezia lui Valeriu Stoica dacă autorul nu ar fi abandonat definitiv acest drum. Este posibil să fi urmat relaxarea prozodică și textualismul ironic al colegilor săi de generație (optzeciștii), dar mai degrabă cred că ar fi mers spre un conceptualism somptuos, spre o lirică în care accentul ar fi căzut mai mult pe idee decât pe viziune, un univers poetic în care filosofia ar fi avut un loc de onoare. Altfel spus, Valeriu Stoica ar fi putut fi, în poezie
"Păcatele tinerețelor" by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10656_a_11981]
-
-lea. N-a mai dovedit același curaj când cineva a invitat-o să repete gestul, tot la televiziune, cu fotografia ayatolahului Khomeini. Deși se bucură de participarea unor intelectuali redutabili, dezbaterile de tipul ,memoria și fascismul" se epuizează într-un conceptualism găunos, în mostre ridicole de corectitudine politică. Totul se amână pentru data viitoare, pentru simpozionul viitor, pentru onorariul de participare viitor. N-am observat, cu alte cuvinte, nici un fel de mobilizare- ca să dau exemple concrete- împotriva unui Vadim Tudor, care
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
în 1981, dacă nu debușarea unor idei componistice în teritorii ce servesc drept piață de desfacere a obiectelor vizuale? Și, prin ricoșeu, ieșirea produselor de semiografie muzicală din acel loc strîmt, încălzit doar de interesul ocazional al restitutorilor de muzică? Conceptualismul grafic face posibilă afișarea ideilor componistice prin intermediul unui graf. Mai simplu, ca la Maurizio Kagel și Sylvano Bussotti, sau mai complicat, ca la Early Brown și Anestis Logothetis. Nu de puține ori însă, indicațiile de interpretare a grafului ocupă un
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
care a pierdut sensul vieții începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil a conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale pune atîtea probleme (și
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
începe să fie tot mai intens obsedată de sensul în sine". Fuga de materie, adică de sunet, către idee, cu alte cuvinte, ancorarea compozitorului în concepția, în mecanismul operei reprezintă dezideratul ireductibil și inconturnabil a conceptualismului. Chiar fără să vrea, conceptualismul muzical identificabil experienței trăită ca exercițiu intelectual îl include pe cel sinonim cu experimentul practic (care, desigur, nici n-ar putea funcționa singur, din lipsă de combustibil), iar lumea componisticii actuale pune atîtea probleme (și atît de intricate unele-ntr-al-tele) încît
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
scape printre degete. După Anatol Vieru muzica noțională "aduce conceptul la suprafața artei, făcîndu-l oarecum să plutească deasupra ei, tot așa cum emoționaliștii exaltau emoția, sau cum adepții muzicii programatice puneau preț exclusiv pe program". Și, ca în orice orientare estetică, conceptualismul sonor nu a fost absolvit de unele excese ori accente caricaturale: "opera distrusă" (John Cage), "meaningless work" (Walter De Maria), "estetica lăzii de gunoi" (Rauchenberg). Indiferent de paradigma prin care se exprimă, muzicile conceptuale apelează la un set (remarcabil în
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
în viziunea lui Germano Celant, se pliază pe direcția "l^informel froid", axată pe o activitate mentală abstractă, de decodare a mesajului ca operațiune sintetică a unei arhitecturi sonore) sau schematic (tributar aserțiunii aristotelice conform căreia forma redă ideea operei), conceptualismul muzical inițiază în general o sumă de matrici generatoare, ce comportă disponibilitatea de a da naștere la multiple cazuri particulare concentrice la intenționalitatea originară. Paradoxal, cu cît investiția de luciditate, de încăpățînare prin care ni se amintește că lumile sonore
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
Poeme Trans nu decepționează și nu surprinde. E, ca să zic așa, inexpugnabil. Magda Cârneci continuă în fond una dintre cele câteva filoane proprii (descoperit, acesta, în perioada debutului și exploatat începând chiar cu a doua carte). Ingredientele sunt aceleași: vizionarism, conceptualism, metafizic. Derulate și proiectate pe un ecran mental suficient de încăpător pentru asemenea lung metraje. Și mai e ceva: din cele patru cicluri ale cărții, primele două sunt remanieri recente ale unor texte aproape clasicizate. Fugă pentru instrumente necunoscute derivă
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
susține o viziune lărgită. Consecința unei astfel de raționalități este, aproape de fiecare dată, o minte excesiv de sofisticată sau culturalizată, care se inchide singură în artificialitatea sistemelor raționale. Semnele ei sunt rigiditatea principiilor, gustul pentru categorii și absolut etc. Printr-un conceptualism excesiv de ordonat, spiritul schimbător al inteligenței ființei umane devine prematur cristalizat și este astfel falsificat și încarcerat. Omul rațional va evita confuzia, dar aceasta înseamnă și pierderea oportunității de a descoperi, de a observa legături sau corespondențe invizibile pentru concepțiile
LIMITELE EXPLICAŢIEI ŞI ÎNŢELEGERII ÎN COMUNICARE, DE BEATRICE SILVIA SORESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346668_a_347997]
-
intelectului uman, deci că ,,universalia sunt realia'' [universalele au realitate]. Conceptele sunt în cele din urmă realitate,corespund realității, dar existența lor ca atare este abstractă, mentală, si astfel apare o altă variantă a celebrei dispute a universaliilor, cea a conceptualismului. ,,Disputa universaliilor'', care la început părea afi o simplă chestiune de terminologie a logicii, fără o conexiune cu alte domenii , cu instituții , cu realități concrete, în realitate avea - prin implicațiile ei logice- o considerabilă importantă practica.Cand doctrina nominalista se
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
a fost ca si filosofia ,,ancilla theologiae'', logica medievală este un moment de referință în evoluția științei care servește , fundamentează și organizează toate celelalte științe . Acea divergență privind întâietatea ,,universaliilor'', privind realitatea sau nominalitatea lor, a fost oarecum mediata de conceptualism, dar fiecare și-a dovedit valoarea prin faptul că a argumentat un anume mod de gândire, în fond modul idealist sau materialist. ,, După cum esență are două moduri de a fi, una reală și una mentală , tot la fel si universalul
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
concepe existența unei anumite conexiuni între formele de bază ale narațiunii incluse în opoziția de mod și atitudinile de bază ale modurilor de a experimenta realitatea și arta așa cum sînt definite în opozițiile "abstracție" și "intropatie" de către Wilhelm Worringer sau "conceptualism" și "impresionism" de către E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de mod și atitudinile de bază ale modurilor de a experimenta realitatea și arta așa cum sînt definite în opozițiile "abstracție" și "intropatie" de către Wilhelm Worringer sau "conceptualism" și "impresionism" de către E.H. Gombrich 340. Conceptele de relatare sau telling, abstracție și conceptualism au în comun un mod oblic de percepție și de expresie care include aspectele raportului condensat ce rezumă abstracția și conceptualizarea. Conceptele de prezentare scenică sau showing, intropatie și impresionism se referă la un mod direct care include aspectele prezentării
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
filozofică empirico-pozitivistă, bazat în primul rând pe observația și experiența clinică a faptelor, în conformitate cu modelul științelor naturii, specific psihiatriei ca specialitate medicală. b) Modelul filozofic conceptual-fenomenologic, care caută să înțeleagă și să explice semnificația „fenomenului psihic morbid” în raport cu natura umană. Conceptualismul fenomenologic se opune empirismului clinico-psihiatric, întrucât el caută să descopere sensul primar al „fenomenelor clinice” sau „obiectivează” structurile mintale ale bolnavului psihic. În felul acesta se consideră că ceea ce se „obiectivează” în câmpul observației clinice, este de fapt, expresia unei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la luptă, în tonul eroic care îi este propriu (Durerea ne cheamă, Ni-e
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
de mult o ramură minoră a Jocului Divin, încât aceasta amenința Jocul însuși. De asemeni, ea le oferea în sfârșit gorfilor șansa de a determina măsura excelenței sau a mediocrității lor în comparație cu alte civilizații. Ramura minoră amintită purta numele de Conceptualism. Este, poate, cel mai bine definită într-una din rarele Afirmații ale lui Dota: „Gândesc, deci există.“ Gorful nostru a fost primul care a văzut uriașele implicații ale acestei afirmații. Dota voise pur și simplu să spună că nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
raționalism). S-a ajuns la concluzia că, dacă esența cunoașterii noastre se dezvoltă odată cu extinderea experienței și cu progresul științei, atunci însăși forma oricărei puteri de înțelegere umană, deci “principiile” cunoașterii, sunt de origine rațională și comune tuturor spiritelor omenești (“conceptualismul” lui Kant). Problema naturii cunoașterii ne face să distingem diverse forme ale cunoașterii, îndeosebi pe acelea ce țin de spiritul ființei (ex: comprehensiunea care îl leagă pe medicul clinician de bolnavul său) și pe acelea ce țin de spiritul geometric
Mitul lui Sisif – atributul cunoaşterii. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Eglantina Becheru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2310]
-
operând cu esențe gata-făcute; aceștia, numai continuatori, s-au topit netulburați în matca înaintașilor. La poetul Elegiilor, performant în cele mai variate partituri, amuzat să reorchestreze forme erodate, desuete ori obosite, să regândească arhitecturile moștenite, să re-liricizeze ceea ce căzuse în conceptualism, frapant e suflul inedit, intens novator, un limbaj presupunând implicare încordată; la el, starea de poezie, punct nodal al contrariilor, este în fapt tensiunea Sinelui căutător, necontenit nostalgic, în dezbatere aprinsă cu Sinele-Cuvânt. Ontologicul își caută fără răgaz Expresia!... În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conceptuale și de tip instalație ale secolului XX. În arta conceptuală și de tip instalație, ideea și procesul sunt promovate în dauna reprezentării și a obiectului prin dematerializarea obiectului de artă într-un spațiu contextualizat. Însă în timp ce țelurile artei transgenice, conceptualismul și instalațiile împărtășesc anumite preocupări, certitudinea biologică și mecanică a ideii de obiect în opera lui Kac reprezintă o rematerializare radicală a obiectului de artă (Causey, 2002, onlineă. De data aceasta, obiectele artei transgenice (imagini, procese sau organismeă sunt biologic-tehnologice
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]