5,487 matches
-
lui Jorg Blech, Inventatorii de boli. „Manipulând membrii influenți ai comunității medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obține astfel creșterea numărului pacienților susceptibili a fi tratați”. Căci, conchide Winkler, „a-i face pe niște oameni perfect sănătoși să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viață reprezintă pentru fabricanți o veritabilă rentă viageră”. Epidemia de marketing În best-seller-ul Die Krankheitserfinder (Inventatorii de boli), Jörg Blech, biochimist german, stabilit
Inventatorii de boli. Cum sunt TRANSFORMAȚI oamenii SĂNĂTOȘI în cumpărători de medicamente. [Corola-blog/BlogPost/94316_a_95608]
-
explicit: „Asta era mașina de ucis. Ca să facem camere de gazare, nu aveam gaz”. Ideea că lagărele sovietice nu se deosebesc cu nimic de cele naziste (și că ele revelau din plin o aceeași natură totalitară între cele două sisteme), conchide Pierre Rigoulot, „a avut nevoie de 50 de ani pentru a se impune și, încă, nu în chip unanim.” (Rigoulot 2008: 581). 3. Contextul ideatic În acest context, „naivitatea” intelectualilor noștri care tocmai reușiseră să evadeze din raiul fericirii comuniste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
puțin în privința poeziei, antologatorii și-au făcut datoria, ba mai mult, avem și dicționare și istorii literare. Evident, orice antologie e subiectivă, iar Barbu Cioculescu, atunci cînd comentează tipul de selecție, caută să înțeleagă criteriile aplicate, face statistici necesare și conchide, de pildă, că o antologie nu poate fi decît o încercare de împăcare a valorii cu dorința de cuprindere a perioadei antologate. De aici și nemulțumirile noastre față de asemenea întreprinderi. Dacă față de antologia lui C. Abăluță sau Negrici ori Mincu
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
vin de la Marguerite Yourcenar, Pierre Magnan, Jean Cayrol. În cartea acestuia subliniază o fundamentală profesie de credință, scrisul ca filosofie de viață: „Totul există prin scris și se reduce la scris”, scrisul rămâne „arborele vieții”. Parafrazându-l pe Descartes, Cayrol conchide: „Scriu deci exist”. Comentând romanul Les champs d’honneur de Jean Rouaud (Premiul „Goncourt”, 1990), a cărui atmosferă o reconstituie sugestiv, Cornelia Ștefănescu are prilejul să relateze despre scandalurile și contestațiile privind cel mai prestigios premiu literar francez. Să menționăm
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
și a calchierilor nici nu mai lasă impresia că ar fi traducere”. Aceleași bune cuvinte le are autoarea despre florilegiul din poeziile lui Blaga, sub titlul L’Etoile la plus triste, pe care-l datorăm Sandei Stolojan. Cum se poate conchide, „traiectoriile” Corneliei Ștefănescu sunt multiple, în aparență paralele, dar în fond convergente, întâlnindu-se într-un punct luminos, acela al istoriei literare de nivel superior, documentarea temeinică și multiformă fiind la îndemâna unui spirit critic, probând nu o dată sensibilitate și finețe
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
hamletiană: „Nu se știe sigur cînd, pe la 11-14 ani, a asistat la uciderea tatălui său de către fratele acestuia, unchiul său”. De Ureche n-a auzit, dar știe că domnitorul a fost „un om violent”. „Numai așa pot fi conduși oamenii”, conchide într-un pur stil medieval viitorul întrupător pe scenă al lui Ștefan cel Mare, convins că „noi trebuie să venim cu lucruri noi, interesante, (ca) să prindem spectatorul tînăr”. Cel care navighează pe Internet. Dacă însă e vorba să-l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
de bună-credință și cu cele mai bune intenții, nu suntem întotdeauna scutiți de acele derapaje, sechele ale vechilor mentalități, mai sus amintite, contrariante pentru preopinent. Astfel, bunăoară, până și dl Pomogáts Béla evită să privească în ochii istoriei maghiare atunci când conchide, poate prea peremptoriu, că de vină pentru înghețarea procesului de reconciliere din anii ’30 ar fi numai partea română, deoarece atunci „[...]viața politică și spirituală românească a fost umbrită de o puternică raliere spre dreapta, de o intoleranță naționalistă și
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
personajului de roman: Dionis al lui Eminescu, Dan al lui Vlahuță, Neculai Manea al lui Sadoveanu, strecurându-i aici, cu totul inadecvat, și pe inadaptații lui Brătescu-Voinești; dar echivalentul lui Dinu Păturică este, bineînțeles, Tănase Scatiu al lui Duiliu Zamfirescu. Conchizând că romanul românesc e prea liric și dominat de învinși, E. Lovinescu nu pomenește de Mara, care i-ar fi oferit exemplul altui tip de personaj și al unei narațiuni obiective, cum o dorea. Nu știu cât de vinovată e această uitare
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
îi poartă în pântece copilul. Propriul frate, cum ar veni, nu!? - Nu credeam că o să ajung vreodată să vă spun asta, dar interpretarea dvs. e monstruoasă! Și mai spunea Borges al tău că fiecare carte e un prilej pentru poezie! conchise dracul mimând dezamăgirea. - V-am contrariat? l-am întrebat aproape triumfător. - Nu e deloc greu să contrariezi, mai dificil însă e să și convingi, dle Chivu. - Văd că l-ați citit pe Camus. - Ideea plutea în aer, se fâstâci dracul
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
mult posibil din oamenii și structurile vechiului regim. Ce să mai discutăm despre tratatul de vasalitate încheiat cu Gorbaciov care demonstra clar în ce direcție se îndreaptă preferințele sale politice. Pe drept cuvânt Vladimir Bukovski în cartea Judecată la Moscova conchide în ceea ce privește țara noastră: "singura schimbare a constat în succedarea comunistului Iliescu comunistului Ceaușescu". In loc să acționeze în convergență cu forțele democratice revenite pe scena politică după aproape jumătate de secol de stăpânire bolșevică, cu societatea civilă în curs de
Oameni de stat, oameni politici, politicianiști by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12126_a_13451]
-
și Odin au știut să dezvolte până la capăt parabola, încărcând-o cu o valoare sacră abia perceptibilă. Din stânca de la început n-au mai rămas decât grămăjoarele de nisip vârâte în sticluțele pe care le vom duce cu noi. Barba conchide, fără să abandoneze vreo clipă nici combativitatea, nici apelul la vigilență: "Nu-i lăsați pe adversari să vă descopere. Fiți niște adevărați cai troieni". Îi explic că mi-am ales sticluța "pentru că figura călărețului mi-l amintește pe Sfântul Gheorghe
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
France manuscrisul falsului Ajar, cînd a primit un telefon din partea lui Gary care îi spune: Am un titlu mult mai bun ŤPicătura de Aurť. Grăbește-te și telefonează la Mercure". Nepotul se execută, dar află că romanul era tipărit. Gary conchide că titlul îi va fi bun cu un alt prilej. Acel alt prilej am fost eu, patru ani mai tîrziu, cînd am publicat un roman cu același titlu. Pe Gary nu l-am întîlnit decît o singură dată cînd editorul
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
recunoască marile crime împotriva poporului român. Ori de câte ori venea vorba despre arestările și despre deținuții politici din vremurile staliniste înalți factori de partid - și mă refer aici la un Paul Niculescu Mizil și Cornel Burtică pe care i-am auzit personal - conchideau "s-au mai făcut și greșeli, tovarăși". Torturi demne de barbaria Evului Mediu, asasinate sinistre erau considerate de conducerea superioară a partidului "mici greșeli"! în fapt, domnia lui Nicolae Ceaușescu nu putea însemna o schimbare în adevăratul sens al cuvântului
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
al II-lea, căruia medicul nu-i putea ierta imoralitatea și nesocotința față de popor. Amintind de spiritul urbanistic și edilitar animat de înclinația spre monumental, al fostului suveran, Lovinescu, cu un gest de superbă, dar nu mai puțin crudă nepăsare, conchidea: "Peste 50 de ani istoria nu-și va mai aminti de cei ce au murit de foame, dar bulevardele, monumentele și palatele vor rămâne să vorbească generațiilor viitoare despre trecutul și cultura noastră!" N-aș putea spune că Lovinescu era
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
ce înseamnă să creezi cineaști europeni! Asta îmi aduce aminte de epoca în care se propunea crearea supraomului!" (și nouă ne aduce aminte de "crearea omului nou"...) Apoi, după cîteva "amabilități" la adresa lui Viviane Reding, comisarul european pentru Cultură, Godard a conchis: "Globalizarea a omorît cinematograful. Trăim azi totalitarismul televiziunii, cu spikerițe cărora nici măcar nu li se mai văd picioarele... Și, mai nou, odată cu invazia de suport numeric, nu mai știm nici măcar ce e, practic, cinematograful!" Godard acceptă să treacă drept un
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
El știe că nu mai există cale de întoarcere înainte de a dobîndi "averea" în stare a-l face să se simtă stapîn pe sine, smuls îndoielilor, înarmat cu o autoritate internă de nezdruncinat. "Aplecarea drapelelor n-are niciodată nici o scuză", conchide el, cu un sfat și cu o îmbărbătare personală totodată. În 1923 își trece doctoratul în Filosofie sub conducerea esteticianului Karl Groos cu teza Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Apărută un an mai tîrziu la Editura Fundațiilor Regale, se bucură
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
adică la moarte, printr-o procedură pe care nu o cunoaștem, Nero s-a sinucis, rostind cuvintele: "ce artist piere"! Cum "revoluția" a triumfat mai ales datorită blocării informațiilor și a răspândirii de vești false, istoricul Tacitus, contemporan al evenimentelor, conchide: "Nero a fost răsturnat mai degrabă printr-o campanie de zvonuri decât printr-o acțiune militară". Așadar, credința "dictatorului" că teroarea este instrumentul sigur pentru menținerea puterii, răsturnarea lui printr-o rebeliune declanșată în provincie, prin zvonuri, în fine prin
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
bună cunoaștere a limbii, culturii și civilizației rusești, iar în al doilea rând, este fluidă, melodioasă, demonstrând stăpânirea perfectă a limbii române, în care transpune toate nuanțele originalului. Revenind la problema de fond, stârnită demult și reactualizată de Aleksandr Korabliov, conchidem și noi precum S. Semanov citat în volum: "Oricum, se pare că nu vom ști niciodată cum a fost de fapt. Nu ne rămâne decât să facem presupuneri."
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
poate fi scrisă decît împotriva romanului. În căutarea persoanei pierdute." 1) Autorul citatului adaugă că această literatură - despre proză fiind vorba - este poetică. Despre poezia romanelor lui Chevillard sau Echenoz vorbesc și alți cunoscători ai literaturii franceze contemporane. Așadar, putem conchide provizoriu și simplist, singura literatură care are valoare astăzi este poezie sau un derivat al genului. Poezia este așadar literatura pură anti-literară, literatura ieșită în decor. Revue de littérature générale nu e o carte de citit. N-are nici o continuitate
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
stat a fost înlocuit cu un regim care îl preceda în ordine cronologică și logică, democrația liberală, și pe care îl destituise el însuși anterior din istoria țărilor din Europa Centrală și Orientală. Am putea spune, cu o oarecare ironie, conchide Daniel Barbu, că democrația a reușit în final să-și exproprieze expropriatorul". Și asemenea observații se pot găsi în mai toate eseurile și studiile din acest prim număr, indiferent dacă ele privesc realitatea noastră imediată, lumea cărților sau istoria ideilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
studiază destul de complect vreo 200-300 de proverbe; tot astfel procedează și Méry, Quitard, Le Roux de Lincy etc. în genere, toate dau pur și simplu proverbe fără nici un fel de explicație." Atrage atenția și asupra importanței lingvistice a colecției și conchide că ea va fi "remâitoare" (adică va rămâne). Revenind cu un alt articol (în 1899, nr. 11), afirmă importanța lucrării pentru cunoașterea psihologiei și caracterului poporului român, interesul lucrării fiind în această privință "capital". Concluzia articolului: "Dl. Zanne a întreprins
O restituire necesară by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/12449_a_13774]
-
pot amâna la nesfârșit!" La care pictorul m-a asigurat că se va ține de cuvânt; dar nu s-a abținut să-mi debiteze pentru a nu știu câta oară cât de congenital inapt sunt să mă consacru unei expertize, conchizând ca întotdeauna: "îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala!" În ciuda acestui soi de dialog de o francheță brutală, trebuie să subliniez că relațiile mele cu Țuculescu erau cordiale, scrisesem numai bine despre el și-i purtam un respect și
ION ȚUCULESCU, un erou al probității intelectuale by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12454_a_13779]
-
schimba tânărul său interlocutor. Constata că de la un interval la celălalt, fizionomia, mersul, gesticulația sa nu mai corespundeau cu imaginea veche. Cu un minim efort putea ghici aceste prefaceri și din lectura epistolelor primite. , Fiecare opt zile e un altul", conchidea cel care contempla rapida translație. Care era sensul acestei remarci? însemna ea un verdict negativ sau o aprobare? în mod curios nu a fost o respingere, insul cumpănit și reținut s-a lăsat fermecat de cel intrat vijelios pe scenă
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
Problema părea diplomatului extrem de presantă, încât la numai câteva zile de la amintitul raport, la 3 noiembrie 1933, într-un alt raport 3) - din care în arhive nu s-a păstrat decât un fragment, cât se poate de elocvent, von Schulenburg conchidea: "...După părerea mea, socotesc că, în orice condiții, trebuie să punem un picior ferm în presa românească de astăzi. în raportul mai sus amintit am revenit asupra cunoscutului om și ziarist Crainic și a ziarului său ŤCalendarulť, cu mari posibilități
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
moldoveanul are un cal de soi bun și arme mai bune, atunci el gîndește că nimeni nu-l întrece și nu s-ar da în lături să se ia la harță chiar și cu Dumnezeu, dacă s-ar putea". Dar, conchide Cantemir, cu toate că "toți sînt mai cu seamă cutezători, semeți și foarte puși pe gîlceavă", moldovenii "se liniștesc lesne și se împacă iarăși cu potrivnicul". "țăranii trec rareori de la vorbe la arme, însă astupă gura semeață a potrivnicului cu ciomagul, cu
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]