37 matches
-
poziție - fiica ultimei concubine, cea pe care familia o consideră cea mai îndepărtată rudă. Tatăl ei avea șaizeci de ani când s-a născut ea. E ca un străin. Părul mamei e negru și lucește ca lacul, înfășurat într-un conci și prins cu un ac din bambus. Când începe, îi cere fetei să stea potolită. Pare solemnă, de parcă s-ar afla în fața unui altar. Ia piciorul drept al fetei, îl spală și îl șterge cu bluza ei. Nu îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frică de dorul lui pentru ei, altfel n-ar fi suportat toată mascarada. Bunica nu a ieșit câțiva ani din casă - zicea că e bolnavă ca s-o slugărească mama -, dar luna trecută și-a pus căciulița de sobol peste conciul alb, prinzând-o cu agrafe de argint, și s-a dus la neamul ei, Cacavela, cel de ține școala de spudei, elevii lui în ale scrisului. Ce au sporovăit, cine știe? Când s-a întors acasă îi lucea fața de parcă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și eu vreau să domnesc, să-mi mărit fetele cu boieri bogați și băieților să le iau dascăli ca să-i fac oameni mari. Manda, roaba țigancă pe care o primise de zestre, terminase pieptănatul, îi strânse părul bogat într-un conci și potrivea peste el ișlicul din țesătură străvezie țesut cu fir de argint și cu perle mărunte. Când doamna o privi, țiganca duse mâna arătând spre sprâncene. — Nu, nu, astăzi le las așa. Să dai drumul la șnururi ca să se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru mine atenții nu de mamă, ci de mare croitoreasă. În liceu, înspăimîntam pe profesoare prin lux. Rufăria fâșâia pe dedesubt și umpleam sala de miros de parfum scump. În special, o profesoară, fată bătrână, cu părul strâns într-un conci sărac pe vârful capului, era turbată de curiozitate. M-a pus într-o zi să mă dezbrac în fața fetelor, să vadă cum sunt îmbrăcată, și rezultatul a fost că toată clasa s-a strâns în jurul meu. Eram într-o combinație
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
motivul pentru care nu adoptase pe Otilia, ținînd-o totuși în familie cu fidelitate. Într-o bună zi, Otilia și Felix se treziră în casă cu o femeie, după înfățișare mai degrabă simplă, curat îmbrăcată, cu părul strâns bine într-un conci solidificat cu un mic pieptene și cu ace. Părea să aibă vreo patruzeci-cincizeci de ani, era slabă prin oase și rotunjită puțin din bunăstare, și fața avea o antipatică nuanță pergamentoasă. Femeia fu numaidecât odioasă celor doi, din cauza blândeței mieroase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mimica unei scene pe care n-o putea auzi, și în care se vedea cum Marina, fioroasă, dă brânci Paulinei afară din bucătărie și o amenință cu făcălețul. Menajera stătu în casă doar atât cât să-și întărească la loc conciul, și apoi dispăru pentru totdeauna. Felix și Otilia râseră, moș Costache îi privea cu mina comică a unui vinovat care își dă seama de neghiobia lui, în schimb Stănică înflori dincolo incidentul, din toată seva imaginației lui. - Îți dau cuvântul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită de treabă, cu părul adunat neglijent într-un conci soios, fluturându-și fustele în jurul pirostriilor pe care fierbea bulionul sau săpunul - chiar și această vulgară priveliște stârnea o duioșie adâncă în sufletul meu. Bietele de ele, rămase singure cu droaia de copii, așteptându-și bărbații, poate mobilizați de cine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Kay Îngenunche lîngă ea și-i căută inima, femeia gemu. — E bine, nu-i așa? Întrebă cealaltă femeie cu glas tare. Tremura, iar părul lung și cărunt era despletit pe umeri; probabil că fusese prins Într-o coadă sau un conci, dar explozia i-l despletise. — N-a scos un cuvînt de cînd stă Întinsă. Are șaptezeci și șase de ani. Din cauza ei sîntem acum afară. Stăteam acolo - arătă spre adăpost - ca-n sînul lui Avram, jucînd cărți și ascultînd radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pindă, având totdeauna multe a-și spune și râzând din nimicuri, pe înfundate. Nu semănau totuși defel, Sia cu părul mai castaniu, strâns într-un conci mare la ceafă, cu fața lată, cu obraji grași, plini de o pastă fără culoare, căci dacă recreațiile le avusese în plin aer, apoi restul timpului stase închisă prin locuințe insalubre, până când să ajungă în casa nouă a Rimilor. Sia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rătești să aibă grijă de mine și de Lia. Era o bătrînă slabă, uscată, de talie mai degrabă mijlocie, oricum, nu măruntă. Se Îmbrăca numai În negru, pe cap purtînd o năframă tot neagră. Își aduna părul alb Într-un conci, prinzîndu-l c-un ac mare de oțel, sub formă de U, și ne arăta adesea cum făcea. Țeapănă, În negru de sus pînă jos, ușor adusă de spate, stătea Înaintea cîte unei adunări de musafiri, ținea În mînă un păhăruț
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se ivească, la intuiție, țațe felurite, gătite ba în papuc cu talpa moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Scarlat. Bărbatul se simțea amorțit de durere. Îi era frică să se miște, să nu scape arma. Avea impresia că totul se clatină în jurul lui. Scaunele, covoarele, sfeșnicele... În fața ochilor îi răsări o imagine tulbure: o femeie grasă, obtuză, cu conci sur, puțin sașie. Maică-sa... Scarlat își mișcă ușor buzele, rostind nedeslușit: ― De ce m-am gândit la ea? Sânt ani de zile de când n-am făcut-o. Un fior rece îi trecu prin inimă." Înainte de moarte... Totdeauna... Instinctul primar. Am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]