62 matches
-
și aulic. Parcă-l văd urcând pe scările clădirii din Ana Ipătescu, până ajungea la mansarda gălăgioasă a "Luceafărului" (ediția Eugen Barbuă, făcând, cuminte ca un școlar, corecturile tipografice la rubrica "Distinguo", iar apoi, abandonându-se, cu o vădită satisfacție, conciliabulelor cu prietenii mai tineri. Și trebuie spus că era un vorbitor fermecător, refuzându-se unor "truvaiuri" ieftine, păstrând tot timpul o gravitate specifică, desfășurându-și gândurile cu o retorică somptuoasă. Patetism? Poate, dar epurat de stridențe ori excese retorice: un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
au început în 1924 și, deși congresele ambelor partide se aflau convocate în congrese pentru a valida fuziunea, în ultimul moment a căzut datorită împotrivirii lui Vaida-Voevod din cauza personalității lui C. Stere. A mai fost nevoie de doi ani de conciliabule pînă ce, în 1926, fuziunea s-a realizat, președintele Partidului Național Țărănesc fiind Iuliu Maniu, vicepreședinte Ion Mihalache și secretar general Virgil Madgearu. De abia după doi ani de lupte politice necurmate, în noiembrie 1928, ajunge PNȚ la guvernare, premier
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
multe ori o concordie. Mă feresc s-o lezez cîtuși de puțin, îngaim doar o rezervă, îmi îngădui să mă separ pe un segment de tîlcul pe care il împrumuta Ana Blandiana termenului de datorie. Îmi pare rău că în conciliabulele noastre sub semnul comprehensiunii și unității de vederi n-am exprimat mai deschis și aceste rețineri. În societatea modernă din ce in ce mai permeabila la proliferarea semnificațiilor, nimbul romantic de poeta vates ("Sînt suflet din sufletul neamului meu..."), cu semeția de a juca
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
lui Nicolae Balotă. În 1955, intoxicat de "spiritul Genevei" de atunci, se hotărăsc să redacteze un memoriu (împreună cu prietenii săi clujeni frații Boilă, unul dintre aceștia fiind actualul senator dl. Matei Boilă) care să fie trimis în străinătate. Au urmat conciliabule, fiecare a redactat un segment al memoriului. Dar pînă a fi încheiat și tradus aflaseră despre acesta și alții. Cu memoriul isprăvit, au fost sfătuiți să nu-l expedieze pentru că ar dăuna strădaniilor episcopilor greco-catolici care năzuiau să obțină, din partea
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
lor și evident la numerele lor de circ. Pentru mama ei se roagă, mai ales când aceasta își construiește un număr periculos în postura „femeii cu părul de oțel” plutind suspendată de părul ei deasupra arenei. Aglaja are și un conciliabul de taină cu Dumnezeu căruia i se adresează printr-o gaură, camera filmând oglindirea fetei în acest straniu vorbitor. Lumea Aglajei la 5 ani nu poate fi altfel decât idilică, este una a descoperirilor, a inefabilelor, a prieteniilor neclare și
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
învestitură să se datora regelui, al cărui favorit devenise. Mai înainte, ca deputat, condusese Comisia care anchetă afacerea Skoda. Ea fusese montată, la început, împotriva lui Maniu, pentru a-l compromite. Pînă la urmă, regele (cu care Pop era în conciliabule permanente) s-a convins că Maniu nu poate și nu trebuie implicat. Vinovați păreau a fi generalul Cihoski, Madgearu, Romulus Boilă și parțial Mihai Popovici. Regele, care controla mersul anchetei, nu voia că vinovat să apară numai un reprezentant al
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
După ce a fost șef al delegației române care a tratat, la Turnu Severin, cu delegația guvernului maghiar, tratative eșuate, Valeriu Pop numit de rege secretar al delegației române (șef era Mihail Manoilescu, ministru de Externe în guvernul Gigurtu) "invitate" la conciliabulele de la Viena. Despre acest tragic episod, Valeriu Pop a scris o întreagă carte, intitulată Bătălia pentru Ardeal, revelatoare, publicată în 1992 și pe care am comentat-o în revistă noastră. Că delegația noastră n-a fost ascultata deloc, impunîndu-i-se de către
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
altele, am purces și la o cercetare, pe cât am putut mai amănunțită, a rapoartelor trimise superiorilor lor de către diplomații germani acreditați la București. în aceste circumstanțe, m-am pomenit pus în fața unor documente ce priveau nu numai oameni politici sau conciliabule mai mult sau mai puțin ferite de ochii marelui public, ci și intelectuali intrați în vizorul diplomației și încă în ipostaze total neașteptate, mai ales după înscăunarea nazismului. Cum s-a întâmplat, între alții, cu Nichifor Crainic. Un prim document
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
apar un fel de păsări, a căror formă este în raport cu subiectul conversației lor; de aici vine faptul că păsările în Cuvîntul Sfînt reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
rezistăm de acum înainte exigențelor Reichului. Ungurii au fost mai deștepți decît noi. Să le imităm viclenia. N-o să mai murim pentru Hitler".) Știa, chiar de la regina-mamă Elena, de tratamentul umilitor aplicat de Antonescu Palatului Regal și era mereu în conciliabule cu Maniu, știind bine de strădaniile șefului respectat al opoziției, deși în 15 mai 1942 i se părea că aliații nu sînt încă preocupați să medieze pe lîngă ruși în favoarea opoziției române, chiar pentru ieșirea țării din război. Îi vedea
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
după regula afinității selective: cine se aseamănă se adună. Îți cauți o mînă de oameni în ale căror gînduri să te regăsești și în ale căror cuvinte să te recunoști. Alături de ei, preschimbi enclava în conclav intelectual și conclavul în conciliabul ideatic. Înlăuntrul lui, întocmai ca într-un incubator în care germenii sunt cultivați pe medii nutritive, ideile unui om se vor păstra în viață, prin circulația lor de la o minte la alta. Un asemenea conclav menit excelenței culturale s-a
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
moșierii se tem să nu-și piardă avutul. Ca să-și păstreze fabrica, știu pe unul, care ne-a dat bani, dispus să cedeze toată Transilvania, sub cuvânt că ardelenii nu s-au asimilat. Partidele mari cu care noi am avut conciliabule sunt înțesate de burghezi timorați de comunism. Ne-am irosit tinerețea să apărăm de furtună o societate în prăbușire, care ne-a momit cu fonduri și ne-a adulat. Acești oameni primesc orice condiții, oricât de înjositoare pentru țară, din partea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ea mereu cu Elvira, coborând glasul când îl vedea apropiindu-se. Ce puneau la cale cu atâta mister? Desigur, ceva "spre binele lui". Sultana apăru și ea la orizont, tot așa de insistentă, de data aceasta în direcție practică. După conciliabule cu madam Ioanide, primind probabil plenipotență, expuse în fața arhitectului planurile sale de viitor. . - Domnule Ioanide, e foarte frumos aici la dumneata, potsă zic încîntător. Totuși, ca arhitect, ai nevoie de un atelier mare, de spațiu. . - N-am nevoie, stimată doamnă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în palat. La pașii lor, ce răsunau sec sub arcade, se adăugaseră acum cei ai lui Vitalius, care, venit în fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfaturile pe care le împărțise cu dărnicie individul acela. Este de presupus că, fără el, aș fi chemat de-ndată salvarea, fără vreo umbră de ezitare. Vorbele acestui monden mă opriseră, mă făcuseră să reflectez iar pe parcursul acestor minute de conciliabul intim în mintea mea se strecurase gândul nebun al unui schimb de identitate. Și dacă cineva complotase pentru ca eu să zămislesc acest plan? Apelul telefonic al pivnicerului făcea oare parte din acest scenariu? Nu era imposibil: mă făcuse să par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
asculta, nici să-mi dai răgazul necesar ca să-ți Înfățișez, mai bine zis să-ți propun un proiect de plan, fără doar și poate discutabil și amendabil. În fond, eu nu voiam altceva decât să ne Întrunim Într-un mic conciliabul, la mine sau În alt loc mai adecvat, În cursul căruia să ne sfătuim pe ndelete ca să vedem și să stabilim cum e mai bine a ne sluji Țara și Neamul În ceasul de acum, care mi se pare a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
dat, Mecanicul ridică mâinile în sus, cerând să se facă liniște. — De acord! exclamă. Vom supune la vot. Atacăm sau așteptăm? — Eu aș ataca acum. Gacel Sayah își îndepărtă privirea de la grupul compact care, de la distanță, părea un fel de conciliabul, și se întoarse spre fratele său, ce stătea pe vine cu spatele rezemat de un colț negru de piatră. — Și eu la fel... - recunoscu. Cu cât trece mai mult timp, cu atât o să le fie mai greu. Dar sunt „francezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de vodevil cu care fusese gonită. Demoralizată, 258 uluită, pornise pe singurul drum cunoscut, la facultate. Rim nu era acolo, dar găsise pe gemenii, ginerii Linei. Printre creieri de morți, pregătiți pentru analize, printre fiole și castroane sinistre, fusese un conciliabul de sabat. Cei doi, vârâți cu botul unul în altul, se consultau, trecîndu-și gândurile ascunse, ca prestidigitatorii cărțile. Spre seară, încuind cu grijă laboratoriul vrăjitoriilor, cu pardesiul pe umeri, prin sălile pustii, frații Hallipa condusese pe Sia la aceeași trăsură
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cunoscut. Femeia 259 se trăsese repede de la geam și lăsase perdeaua, dar putea jura că era Sia. Rim se ducea, venea, ca de obicei, la ore aproape neschimbate. Gemenii veneau încă mai des ca de-obicei. Erau între ci trei conciliabule nesfârșite în biroul lui Rim, de unde nu răzbeau afară șoaptele suspecte. Lina inspectase strada Minervei și recunoscuse o casă mare, frumoasă, cu etaj, care fusese proprietatea lui Doru Hallipa. Casa intactă prezintă o particularitate: pe lărgimea unui singur geam, o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
perlate, cinismul în maiou de baie, pijamalele nerușinărei curente, ușoarele aeroplane ale dorințelor contimporane, scafandrii necuviincioși ai fundurilor de suflet. - Cu mămăliguță, Lino! Cu mămăliguță să-mi dai smântâna. IV Dejunul prepelițelor fu destul de monoton. Mini găsi pe Rim în conciliabul cu Lică. Cu diapazonul jos al vocei, așa cum îl aveau amândoi, părea o discuție între muți. Rim opri din treacăt pe Mini, care se strecura discret, și, bine dispus, o invită în birou. Lică salută scurt. Totul era că în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Duelul secret al jinduitorilor, deja, începuse să se înfiripe, când unii dintre greieri intuindu-și lipsa oricărei șanse își modificară părerile, așa cum mirosul delicat al smirnei se risipea în aroma de tutun și în boarea de vin consumat în bănuitoare conciliabule: Vai! ziseră aceștia, ștafeta nu ne-a adus din partea furnicilor o binevoitoare invitație, ci o autoritară chemare. Câțiva tineri greieri, cum sunt tinerii din rândul cărora se recrutează totdeauna și în orice neam, categoria rebelilor, propuseră răstit: Să le dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de băut pentru el, puse să se șteargă de praf masa cea lungă. Așteptă să i se îndeplinească poruncile, tăcut. Nu putu să se miște de acolo până spre seară. Era povestea, spusă din interior - informatori, delatori, spioni, denunțuri anonime, conciliabule, discuții private cu împăratul, ordine trimise tribunilor și prefecților -, a persecuției îndelungate și programate care distrusese familia sa și pe cei credincioși ei. Cu o precizie necruțătoare, Tiberius însuși adunase materialele. Vinovații ieșeau la iveală cu zecile, din vremea agoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
face altceva decât să vorbească. Într-adevăr, reprezentanții micilor principate neînarmate aveau să se întâlnească la Tiberias, pentru a hotărî ce era de făcut. Dar legatul Syriei - tocmai Lucius Marsus - a declarat că Roma nu avea vreme de pierdut cu conciliabulul acela de dinaști, și i-a trimis acasă. Apoi Asiaticus sugeră: — De Herodes Agrippa din Judaea să nu vă atingeți deocamdată. Și, văzând că orgoliosul Marcus Vanicius protesta, surâse: Supușii lui se încăpățânează să creadă în independența lor. Iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cine? De bărbații care se reunesc În fundul cisternei, pentru ceremonie. Credeam că știi. Nu știu nimic... Care ceremonie? — Nu o dată, tot pe timp de noapte, pe fundul catacombei de sub biserică am văzut un grup de bărbați care se Întrunesc pentru conciliabulele lor. Noi nu ne ducem niciodată Într-acolo, ca să nu tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate, discuții... Uneori se roagă. Dante Își mângâie bărbia, perplex. Pentagrama desenată În fața altarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]