87 matches
-
că, în felul acesta, se putea iniția, mai ușor, un dialog cu întreaga lume. La acest aspect făcea referință schema constituției De ordine morali christiano care, prezentată și discutată de Comisia centrală pregătitoare, pe 15 ianuarie 1962, era trimisă părinților conciliari după ce fusese autorizată de Papa Ioan al XXIII-lea, pe 12 iulie 1962. După o lectură atentă a schemei prezente se evidențiază câteva elemente esențiale: obiectivitatea ordinii morale este definită ca o prescripție a lui Dumnezeu care determină onestitatea sau
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
datam” și cunoașterea care conduce la sfințenia voită de El însuși pentru toți oamenii. Cu tot ceea ce putea să reprezinte o sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se trece de la schematismul teoretic și apoi practic la atenția
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen asupra conștiinței creștine și asupra diviziunilor succesive. Exigența care îi animă pe părinții conciliari, adică dialogul cu lumea, determină o schimbare de direcție: se trece de la schematismul teoretic și apoi practic la atenția față de semnele timpurilor și la experiența umană. Astfel se ajunge la numărul 16 din Gaudium et spes, care din iulie 1964
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească și să facă binele și să evite răul, răsună la momentul potrivit în urechea inimii: Fă aceasta, fugi de aceea»” (GS 16). După o lectură atentă a afirmației conciliare se observă că imperativul pe care omul îl descoperă nu depinde de arbitriul său, nici nu este rodul creativității sale, provine din profunzimea persoanei sale, nu este limitativă a libertății, ci se propune ca fundament și condiție. În acest imperativ
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și fundamental, „iubește și fă binele și evită răul”, altul mai particular și concret, „fă aceasta și evită acela”. Primul dă valoare întregii vieți, iar al doilea dă valoare gestului care se realizează. Textul care i-a inspirat pe părinții conciliari pentru formularea doctrinei asupra conștiinței este cel din Scrisoarea către Romani 2, 15. Acest text ne introduce în mod direct în contextul în care Sfântul Paul elaborează concepția sa despre conștiință. 1.1.2.1 Interpretarea din Romani 2, 15
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în cea mai mare măsură neamul omenesc” (GS 46). În mod inevitabil, teologii s-au întrebat: ce relevanță are această referință la evanghelie și la experiență? După opinia unora, ceea ce interesează nu este procesul genetic al expresiei, ci analiza formulei conciliare și a semnificației pe care ea o posedă în ansamblul ei și în interiorul contextului în care se află. Opinia împărtășită este că, prin expresia „în lumina Evangheliei”, se înțelege „izvorul” divin revelat în cunoașterea morală, iar prin „experiență”, izvorul uman
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
posedă în ansamblul ei și în interiorul contextului în care se află. Opinia împărtășită este că, prin expresia „în lumina Evangheliei”, se înțelege „izvorul” divin revelat în cunoașterea morală, iar prin „experiență”, izvorul uman rațional. Vrem să precizăm că scopul documentelor conciliare nu poate fi redus doar la clarificarea unor probleme, ci oferă indiciul unei perspective de fond, în interiorul căreia e posibil ca problema să fie rezolvată. 1.1 Diverse soluții și interpretări Conciliul nu folosește o formulă adversativă, adică nu afirmă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
orice preț. Conceptul de valoare morală izvorăște tocmai în această atmosferă de dramatism. Capacitatea persoanei de a face experiența propriei interiorități, dar și a exteriorității sale, se deschide ulterior spre experiența morală. La aceasta se referă, în mod special, documentul conciliar Gaudium et spes nr. 46. 2.3 De la experiența umană, la experiența morală Potrivit afirmației documentului conciliar Gaudium et spes nr. 46, teologia morală trebuie să rămână ancorată și fondată în „lumina evangheliei” și în „experiență”. După cum se observă, recurgerea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
face experiența propriei interiorități, dar și a exteriorității sale, se deschide ulterior spre experiența morală. La aceasta se referă, în mod special, documentul conciliar Gaudium et spes nr. 46. 2.3 De la experiența umană, la experiența morală Potrivit afirmației documentului conciliar Gaudium et spes nr. 46, teologia morală trebuie să rămână ancorată și fondată în „lumina evangheliei” și în „experiență”. După cum se observă, recurgerea la experiență în cadrul reflecției morale nu este formulată în mod clar, dar ni se oferă niște indicații
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
al funcțiilor ecleziale de transmitere a Revelației. Contrar așteptărilor, s-a ajuns nu doar la o amplificare a conflictualității dintre Magister și teologie, ci chiar la o neglijare a semnificației sensus fidelium, care participă la medierea Revelației. Există două documente conciliare care vorbesc despre sensus fidelium: documentul conciliar Lumen Gentium nr. 12 oferă o descriere completă, iar Dei Verbum nr. 8 îl menționează ca a treia formă de cunoaștere a Revelației. Problema este că nu se revelează legătura dintre experiență și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Contrar așteptărilor, s-a ajuns nu doar la o amplificare a conflictualității dintre Magister și teologie, ci chiar la o neglijare a semnificației sensus fidelium, care participă la medierea Revelației. Există două documente conciliare care vorbesc despre sensus fidelium: documentul conciliar Lumen Gentium nr. 12 oferă o descriere completă, iar Dei Verbum nr. 8 îl menționează ca a treia formă de cunoaștere a Revelației. Problema este că nu se revelează legătura dintre experiență și sensus fidelium, fie din cauza mentalității pe care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Romani 2, 15, care stă la baza reflecției Constituției Pastorale GS 16. B. Häring afirmă că „idea centrală din textul Rom 2,15 este exprimată și aplicată în Constituția pastorală Biserica în lumea contemporană” nr. 16 și sugerează că pasul conciliar pretinde să fie citit în lumina scrisorii către Romani. Acest text susține că mărturia cea mai evidentă a manifestării lui Dumnezeu la toți oamenii este legea comună tuturor, a cărei referință imediată este conștiința: „atât conștiința celui care trăiește legea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
supunere substanțială față de tradiție, cât și o întrupare în prezentul istoric: «Reînnoirea vieții religioase implică atât întoarcerea continuă la izvoarele oricărei vieți creștine și la inspirația originară a institutelor, cât și adaptarea institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei interpretări radicale a vieții consacrate, protejând-o de umilitoarea comparație cu dublul eroism al vieții claustrale - întotdeauna pe primul loc - sau al vieții misionare. Conciliul ne invită să reconsolidăm demnitatea oricărei forme de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
inspirație arabă, pe de altă parte 3. Modelul relației om-om, respectiv om-natură-Dumnezeu, devine unul contractual 4. Faptul este trădat în istoria ecleziastică a sfârșitului de Ev Mediu, când Biserica romană oscilează doar între un „absolutism hierocratic” și „un contractualism conciliar”5. Același lucru s-a întâmplat ulterior în Rusia țaristă. După cum sugerează F.M. Dostoievski în parabola „Marelui Inchizitor”, Biserica - în Apus, dar și în Răsărit - a cedat adeseori celei de-a treia ispitiri a lui Iisus de către diavol: căpătarea puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de pace, evident în servicii de poliție și altele asemănătoare. Implicit era vorba despre o confirmare a faptului că nu-i era îngăduit creștinului să ucidă în vreme de război. Conciliul fusese convocat pentru a pune capăt ereziei donatiste; Părinții conciliari trebuiau să evidențieze serviciul datorat statului și autorității civile, servicii refuzate de altfel de curentul schismatic în discuție. Pentru câtva timp s-a păstrat distincția dintre militare consimțită creștinului și bellare neîngăduită acestuia. Acest ultim aspect va dura până când serviciul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de către Sfinții Părinți la Calcedon. Noi nu știm mai mult decât cele ce Duhul Sfânt a învățat prin rostul atâtor Părinți”. Deci, teologul cel mare al sinoadelor ecumenice era Duhul Sfânt, a cărui învățătură formulată prin soboarele înțelepciunii și sfințeniei conciliare era redată în hotărârile sinodale. Nestorienii și eutihienii provocau în tot felul intervenții teologice din afară împotriva hotărârilor luate la Calcedon, cerând modificarea sau anularea lor. De aceea, împăratul a organizat o consultare sau plebiscit asupra „Calcedonului”, cerând părerea tuturor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aici implicată Într-o asemenea măsură Încît, dintre toate posibilele soluții ale sistemului (care sînt la fel de adevărate sau la fel de false), va triumfa și va fi proclamată „ortodoxă” una medie. Atunci cînd Biserica a decis că Sfîntul Duh glăsuiește prin intermediul declarațiilor conciliare, ea avea probabil dreptate În măsura În care regulile sistemului par a se stabiliza pe la mijloc. D’Arcy Thompson face observația că fondatorul modern al clasificării speciilor, Linnaeus (1707-1778), a utilizat termenii simpli, descriptivi, folosiți În Împărțirea pe categorii a plantelor și animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
celelalte practici populare pe care mitropolitul, bun cunoscător al dogmei creștine, le poate considera păgâne. Preotul din secolul al XVIII-lea este foarte aproape de enoriașii săi. Chiar dacă nu cunoaște Sfânta Liturghie sau celebrarea bote zului în confor mitate cu canoanele conciliare, el se bucură de respectul și încrederea enoriașilor. Este, totodată, singurul învestit cu putere spirituală de către Dumnezeu, numai el poate oficia anumite taine, tot el mediază conflictele cu cei mari sau pe cele din cadrul familiei, le oferă sfaturi, le citește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
asimilați de noile "industrii ale comunicării", ocupând posturi îndestulătoare în "economia de piață". Prăbușirile sufletești sunt strunite întrucâtva prin speranța creștină, care trebuie să lupte cu forțe care o subminează intern și extern. Enciclopediile virtuale poliglote menționează structurile colegiale și conciliare bazate pe speranța în rituri și ceremonii stabile. Până în Evul Mediu târziu, catolicii și ortodocșii au împărtășit principiul tradiției și credința că Evanghelia se revelează mereu prin Sfântul Duh. Teologii și filosofii creștini recomandau, după model ebraic, patru interpretări ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
contemplarea și acțiunea, rugăciunea și apostolatul."53 Spre deosebire de doctrina ortodoxă, care concepe Sfânta Liturghie ca o comuniune a credincioșilor cu Dumnezeu, dar și între ei, traducătorul textului decretului "Inter mirifica", Emile Gabel, în prezentarea pe care o face acestui document conciliar, arată că, la catolici, prin Liturghie se intră în comunicare doar cu Dumnezeu, nu și cu oamenii. Aceștia intercomunică prin mass-media, iar "această comunicare exprimă, creează și întărește societatea; ea trebuie să conducă la o adevărată comunitate. Căci omul întâlnește
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Religioasă", organizat de Societatea Română de Radiodifuziune. 48 Revista Renașterea, nr. 5 (113), mai 1999, editată de Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Clujului și Feleacului, p. 6. 49 Decretul asupra mijloacelor de comunicare socială, "Inter mirifica", în vol. 3 de "Documente conciliare" al Conciliului Ecumenic Vatican II, Editions du Centurion, Paris, p.373-408, disponibil pe: http://www.infosapientia.ro/ LinkClick.aspx?fileticket=RrPgRd r4Fo%3D&tabid=103&mid=436 50 Ibidem, p. 392. 51 Ibidem, pp. 393-394. 52 Ibidem, p. 401. 53 Ibidem
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de aventuri a câștigat tot mai mult teren "les littératures de l'imaginaire". 54 Hans Robert Jauss, Experiență estetică și hermeneutică literară, traducere de Andrei Corbea, Editura Univers, București, 1983; vezi capitolul "Katharsis: valența comunicativă a experienței estetice (movere et conciliare)", pp. 167-193. 55 Nuanțele nu i-au scăpat, de pildă, unui Camil Petrescu, care definea drama nu prin "acțiune", mișcare multă de corpuri pe scenă, ci prin "corporalitate efectivă", prin "actul" înțeles ca formă a conștiinței "traduse". Vezi și Maria
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de a persuada și emoționa (conciliare, delectare, movere) din retorica antică. În concluzie, ele intră din sfera raționalității cotidiene în cea a subiectivității discursului, împlinind cu precădere o funcție estetică sau, altfel spus, reprezintă una din amprentele individualității artistice în orice luptă de condeie. Călinescu exprimă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Argumentul este fals în mod istoric și deducțiunea absurdă". În dispositio, urmează un discurs de tip demonstrativ par excellence, în care probele incontestabile, argumentele cvasi-logice și elementele scenice se conjugă spre a servi celor trei scopuri ale elocințeica artă: probare, conciliare și movere. Nu întâmplător această parte începe cu o definiție, adică un enunț pe al cărui sens, unanim acceptat, se sprijină toată demonstrația ulterioară. Definiția, fundamentându-se pe un consens științific general, are un statut de probă irefutabilă în discursul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un secol în lumea bizantină: dușmanii icoanelor, "iconomahii" sau "iconoclaștii", mai numeroși în clerul secular, la Curte și în Armată. Partizanii lor, "iconofilii" sau "iconodulii", mai numeroși în clerul regulat, printre călugări și episcopi. Decretul sau horos-ul adoptat de Părinții conciliari stipulează nu doar că nu este idolatru acela care venerează icoanele lui Christos, ale Fecioarei, îngerilor și sfinților, fiindcă "omagiul adus icoanei se îndreaptă spre prototip", dar și că a refuza acest omagiu "înseamnă a nega Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]