31 matches
-
învățat să accept provocările vieții și mi-am educat în tihnă trăirile, așteptările, speranțele. Uneori am impresia că vibrațiile noastre interne comunică în același registru emoțional. Poate și pentru că amândouă suntem brăilence, neam născut și-am trăit în același mediu concitadin, însă viața a făcut să ne întâlnim aici, la Pașcani. Cu siguranță bunul Dumnezeu știa că în acest puzzle divin voi avea nevoie de o piesă rezonantă amintirilor mele, a celor legate de Brăila noastră dragă. Un om a cărui
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
cu prețul vieții (Bologa, să spunem...) doar pentru a-și fi credincioși lor înșiși. În fine, am avut noroc, am fost și sprijinit și ajutat și încurajat și uite că acum pot spune că "dezertarea" mea nu a sfârșit tragic. Concitadin, în sensul strict al cuvântului, nu sunt decât cu Nichita Stănescu ploieștean get-beget. Caragiale s-a născut în satul Haimanale (astăzi comuna I.L. Caragiale, în județul Dâmbovița), iar Eugen Simion vine de la Chiojdeanca, o localitate situată la nord-estul județului Prahova
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mă deranjează cu întrebări dintre cele mai stupide, cu chestii...” “Și ai crezut că și glasul meu face parte dintre ele” “Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, da” “Nu uita, însă, că eu nu-ți sunt nici coleg de slujbă, nici concitadin, deci ce motiv aș avea să-ți toc nervii? Invidie? Nicidecum. Mânie? Nici nu se pune problema. Ce mai tura-vura, Paule dragă, dă-mi voie să te felicit pentru noul tău album” “Vă mulțumesc, sunteți deosebit de amabil. Vă mulțumesc, de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doctorală, o „galerie” atît de numeroasă, venită la Iași, tocmai de la Botoșani. Sala Symposion a Universității de Artă s-a umplut cu prietenii, rudele și colegii doctorandei! Frumos gest! (la ieșeni, de multe ori, nu vine nici un coleg sau amic concitadin). Revenind la cel evocat: s-a vorbit În teză și nu numai - despre ghinionul lui V.S. de a fi trăit o epocă În care, nolens-volens, trebuia să fii obedient În fața puterii comuniste. E adevărat: am citit, cîndva, o cronică a
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sfaturi de cultură și educație în toate domeniile, încât celor trecuți spre masterate străine și masteranzilor în științe li se vedea inutilitatea creierelor afumate în flacăra cunoașterii, își conștientizau micimea și concluzionau socratic: Știu că nu știu nimic. Iubiții noștri concitadini, spoiți din țărani în mârlani de oraș, dominau cu prezența lor în maieu și blugi bufanți, trotuarele din fața blocurilor. Vorbeau tare, pentru că auzul lor era deformat de spațiul zărilor bărăganice, aici educația milenară trebuia impusă prin deschiderea largă a ferestrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cuvânt înainte Concitadinul nostru Val Andreescu s-a decis să iasă din discreția de până acum și să publice o carte de umor, urmând exemplul altor confrați mai îndrăzneți și dezinhibați, autori de plachete mai mult sau mai puțin vesele. Este instructivă constatarea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]