39 matches
-
scriitor de excepție înzestrat cu o claritate de invidiat a expresiei, dar un scriitor avînd darul de a face sensibil inteligibilul cel mai abstract, cu alte cuvinte un autor avînd putința de a ilustra idei abstracte prin exemple de o concretitudine frustă. De pildă, abordînd o temă căreia i-a dedicat atîta timp și atîtea gînduri, și anume modernitatea, H.-R. Patapievici ajunge să vorbească de modernizarea prin altoire și de modernizarea prin aruncare la coș. Expresiile sînt atît de sugestive
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
de referință). Ulterior, conduitele dinamic-agogice de intensitate și tempo se adaugă ca moduri de interpretare instrumentală, la nivelul expresivității muzicale. Dubla sintaxă a cântecului acompaniat prezintă o aceeași Vf, ale cărei laturi - de adâncime și de suprafață - au fiecare, propria concretitudine sonoră. Din această perspectivă, acompaniamentul reprezintă latura de fond, în vreme ce cântecul se desfășoară pe/la suprafață. Pe plan ideatic (abstract), cântecul acompaniat este o Vf în registru plurivocal, cu tipologie sintaxică categorică de polifonie (în nuanță generică de polisonie). N.B.
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
atmosfera unei viziuni propagate pe un fond de inefabilitate, ca nimic material sau chiar neant. În instantaneitatea sa, respectiva viziune a autorului nu este un „cum” al sonorității ci o idee. Abia după această incidență autorul se orientează terestru, către concretitudinea sonoră din a cărei vastitate va alege. De aceea, la nivelul denumirii generice, opera sa trebuie adjectivată sub aspectul tipului de materialitate. Cum materialitatea muzicii constă în sunet, este mai nimerit să spunem operă sonoră în loc de operă muzicală. Din această
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
activează în mod reflexiv, încercând să recupereze OS ca valoare de sens. „Gongul” așteptat va bate astfel nu doar cât pentru un ciclu secvențial ci cât pentru întreaga operă, a cărei sonoritate va fi percepută ca auzire de sens, dincolo de concretitudinea ei fenomenală. Dar, ca dintr-un lucru să se poată extrage (releva) sensul, trebuie ca acel lucru să fie reperat ca simbol și petrecut apoi prin gândire, care, la rândul ei, este condiționată de limbaj<footnote Expresia „repede ca gândul
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
a artificiilor. Ea controlează ușor eliberarea creatoare prin observație și imaginație, analiză și mister. Romanul urmează un model de existență, din care își produce o structură larg și subtil motivată. El nu ascunde o anumită insuficiență epică, un deficit de concretitudine, neacoperite, problematic sau analitic, prin evenimente și personaje, amenințate de stereotipie și categorial. Amprenta contextuală, diferențiată, înainte și după dictatură, impietează asupra perspectivei și substanței romanești. În pofida elaborării intense, marcă a responsabilității profesionale, A. Blandiana este un scriitor stăpânit de
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
lume cu contururi învălmășite, cu relieful sinuos și părelnic, în următoarele două viziunea aceasta exotică a lumii balcanice afundate în mit, atemporală și utopică, se găsește amendată de un prezent ce o neagă, un prezent al istoriei, al desacralizării și concretitudinii lipsite de orice anvergură simbolică. Teroarea istoriei, în opoziție cu transcendența mitică a unui trecut fastuos, sunt antinomiile ce conferă poeziei adâncime semantică și semnificație alegorică. Nu întâmplător, tonul ultimei strofe este melancolic și amar, scepticismul se insinuează treptat, într-
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
iar timbrometria, o contemplare a timpului din auzirea metricității (ca ritmicitate a mișcării). ③ În fine, un al treilea tip de raportare în gândirea componistic-muzicală este referit în exclusivitate timpului. De această dată, obiectele care se obțin nu mai au o concretitudine exterioară palpabilă sonor-obiectiv, ci una probabilă lăuntric, în referința prezenței în act a persoanei interpretative, ca cineva anume. Privite deci în mod subiectiv, obiectele sonore sunt luate prin raporturi de expresivitate, fiind conceptibil-notabile ca expresii sau simboluri sugestive ori verbal-semnificative
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
elemente trecătoare și ireversibile. Faptul că fiind multe ― 18 250! ― nu le pot vedea capătul este o chestiune de miopie existențială sau de lipsă de imaginație. E drept, pe cele 90 de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor, le-am putut așeza în an, în începutul și în sfârșitul toamnei, în soarele care obosește treptat, în iedera casei de vizavi care avea, când am sosit, frunzele roșii, apoi galbene și acum începe să le piardă, în intensitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cunoașterea absolută nefiind posibilă, gnoseologic omul își creează o realitate proprie, transmutată în semnificații. Pe de altă parte, omul utilizează realul străin din jur pentru a se elibera. Un exemplu absolut: poezia lui Eminescu Peste vârfuri. Se pleacă de la două concretitudini alunecarea lunii pe cer și sunetul de corn nu însă ca elemente ale purei cunoașteri, ci ca entități care, prin faptul că se află în mișcare înlesnesc eliberarea de lumea din afară prin transformarea ei din concretitudine și exterioritate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pleacă de la două concretitudini alunecarea lunii pe cer și sunetul de corn nu însă ca elemente ale purei cunoașteri, ci ca entități care, prin faptul că se află în mișcare înlesnesc eliberarea de lumea din afară prin transformarea ei din concretitudine și exterioritate, în interioritate, și anume, mișcare sufletească având mers indefinit inefabilul, care pare a nu sfârși niciodată. Este o supremă stare filozofică, și anume, metafizică. * Martin Heidegger vorbește, pe drept cuvânt, de "poetul-gânditor", denkender Dichter precum Pindar, Shakespeare, Hölderlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa are mers infinit-indefinit, iar apoi negrăitul melodic se transformă într-o așteptare ce pare fără sfârșit, fără rezolvare. În poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi conține este agresat, în crescendo, de irațional. E drept că mai devreme un delegat al comitetului de bloc își făcuse apariția ca să-l felicite pe Mihai (totul se află, totul se știe în această lume închisă și strict
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi conține este agresat, în crescendo, de irațional. E drept că mai devreme un delegat al comitetului de bloc își făcuse apariția ca să-l felicite pe Mihai (totul se află, totul se știe în această lume închisă și strict
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o semnează susține că relații și practici sociale de mare complexitate precum cele care se subsumează spațiului de vecinătate nu pot fi Înțelese În manieră obiectivistă, ci prin reducerea pe cât posibil a distanței dintre cercetător și intervievat prin recursul la concretitudine, experiență, intercunoaștere, empatie. Lucrarea are șase capitole. Primul este consacrat epistemologiei sociale. Capitolul al doilea este eterogen, demarează cu o epistemologie a localului („localul ca lume”), continuă cu o analiză teoretică a tradiției, pornind de la eseul tematic din 1945 semnat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]