166 matches
-
vorbe despre stil. Venind dinspre poezie, Soviany a știut ca, povestind, să taie fraza de așa manieră, încât pauza să dea aspect de vers alb textului, astfel că senzația de poem în proză va persista pe tot parcursul lecturii: „Demonul concupiscenței trage zăvoarele și oblonește ferestrele.// Aici e foarte ușor să te prefaci într-un animal, poate chiar într-un demon.” Onirismul construcției nu face decât să adauge acestei senzații, astfel încât, până în final, Arhivele de la Monte Negro rămân un text la
În labirint by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4581_a_5906]
-
vor deveni „femei cinstite”, ceea ce se și întâmplă. Un tânăr trăiește o poveste romantică la fereastra uneia dintre damele de consum, partidul își organizează demonstrațiile triumfale, în timp ce tovarășii dezertează rând pe rând pentru câte un mic episod erotic. Amestecul de concupiscență și morală rățoită însoțește deambulaț ia tovarășilor deciși să pună capăt dezmățului capitalist. Andrei Blaier reușea să surprindă, cu mijloacele vechi de când lumea ale comicului, esența schimbării care avea loc în 1947 - acțiunea filmului este plasată totuși în 1949 -, privind
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt rafinați, numai că pe unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul nu e moderat, iar cine
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
121), amintesc pregnant de un episod celebru din Thalassa lui Macedonski (anume cel în care neștiutoarea Caliope ajunge să descopere, naiv, intimitatea eroului principal). Ca și la excentricul poet, la Dora Pavel spaima, speranța, epica musculară, entuziasmul iau primplanul eventualelor concupiscențe pe care le presupune momentul. Totul într-o singură frază, imensă, din care voi cita doar a doua jumătate: „se răsucește fulgerător cu fața-n sus, izbucnind în râs, cu ochii încă închiși, și fără măcar să-și miște capul, îmi
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
Constantin Țoiu ... Se știe, cea mai captivantă epică o pune întotdeauna cu multe efecte în mișcare concupiscența erotică, păcatul dintâi... Bâjbâind pe întuneric, Gorgonie dă peste Gherman, chelarul, care și el râvnea fata, furios îl doboară cu o lovitură, Nichita, fratele Nichita, care venea mutește spre ușă, se izbește cu capul de Iosofat, între timp chelarul se
Rușinoasa poveste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11095_a_12420]
-
Alighieri. Soarele strălucitor În Gemeni, În ultimul avânt al schimbătoarei primăveri, care Îți guvernează instinctele ambigue și duble, unde se Împreunează cu rătăcitorul pe valuri Mercur, stăpân al cunoașterii dumitale afurisite despre știința antică, deopotrivă de deșartă ca și ea. Concupiscența dumitale nesățioasă, cârmuită de steaua Venus În culminație În Rac, cruzimea dumitale, Înroșită de leoninul Marte. Și apoi... - Văd că ai pândit bine ce a fost În viața mea, Îl Întrerupse poetul pe un ton zeflemitor. Multă lume din Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și agramate, situate nonșalant la granița dintre pudic și impudic. Afirmații de genul „El s-a hotărât!” și „Ea s-a decis” trimit pe cei care nu știu despre ce este vorba, la invitații și slogane de amor lasciv, la concupiscență de depravare și promiscuitate așa zis indirectă, acoperită de formulări, chipurile, bine intenționate la un vocabular excitant și incitant al celor mai celebre și famate stabilimente antebelice, invidiate chiar și în faimoasa speluncă „cruce de piatră” !. Întrebând un cunoscut ce
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366686_a_368015]
-
lui, iar omul este o Biserică tainică în lume. Ca templu al Duhului Sfânt, omul are datoria de a-și păstra în permanență curate cele două încăperi majore ale sale, naosul ca expresie a dispoziției afective a lui (irascibilitate și concupiscență), iar altarul (sanctuarul, ierateionul) ca partea sa rațională, aflată la limita dintre sensibil și insensibil (nous). Biserica - spațiu al exercitării comuniunii dintre oameni Omul crește spiritual doar în comuniune cu ceilalți, viața sa sporind în această comuniune. Ca oricare alt
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
lui, iar omul este o Biserică tainică în lume. Ca templu al Duhului Sfânt, omul are datoria de a-și păstra în permanență curate cele două încăperi majore ale sale, naosul ca expresie a dispoziției afective a lui (irascibilitate și concupiscență), iar altarul (sanctuarul, ierateionul) ca partea sa rațională, aflată la limita dintre sensibil și insensibil (nous). Biserica - spațiu al exercitării comuniunii dintre oameni Omul crește spiritual doar în comuniune cu ceilalți, viața sa sporind în această comuniune. Ca oricare alt
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342599_a_343928]
-
și cărțile puțin amintite în manualul de Limba și Literatura Română, ce să mai zic de cele menționate și dezbătute. A doua oară am căzut normal la mate, apărând motivul reluărilor unor meditații... Însă, cum am zis, le-am întrerupt. Concupiscența profului de mate, fost căpitan la tancuri (unde și-a pierdut mâna datorită unui soldat idiot ce a slobozit din greșeală un proiectil pe tunul tancului aflat în spatele lui dintr-o coloană de tancuri), nu avea cum să mă determine
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
Jii. Chestia asta, cu înjurătura, o fi fost singura explicație? Fugosul Erwin Kessler, de la 22, nu a putut rezista tentației de a vedea, de a... pipăi expoziția Masculin-feminin: Sexul artei și s-a repezit pînă la Paris. De unde, cu o concupiscență (intelectuală) bine temperată, a detaliat, incitant-excitant, spectaculoasa desfășurare de la Centrul Pompidou. Despre ce e vorba. Expoziția mamut, care a succedat, la același Centru Pompidou, retrospectiva Brâncuși, adună acum peste șaptezeci de artiști, nume mari ale secolului și, dacă la cifră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atâta finețe și este exercitată uneori aproape cu un fel de îndârjire care e un preludiu la operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge până la exasperare. Cu tot atâta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atât vii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele scrise mai înainte. Foarte interesantă este interpretarea vieții primilor oameni în paradisul terestru, pentru că acest lucru îi permite lui Augustin să exprime în mod anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aparțin Bisericii fără distincție. Așadar, adevăratul său început este reprezentat de mântuirea pe care ne-a adus-o Cristos care a constituit originea Bisericii. Prin botez, pătrundem în ea, dar nu rămânem oricum: botezul șterge păcatul originar, dar nu și concupiscența, afirmă Augustin, în acord deja cu polemica antipelagiană contemporană; Biserica este compusă din oameni și, așadar, în mersul său, poartă cu sine și pe cei buni, și pe cei răi, pentru că Biserica de acum nu e identică cu cea escatologică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
condiție. Nu e adevărat că perfecțiunea omului ar deveni imposibilă, așa cum susțin pelagienii, atunci când nu este admisă posibilitatea de a nu păcătui; pur și simplu liberul arbitru nu poate exclude intervenția harului divin. Omul, chiar dacă este botezat, păstrează în sine concupiscența, care a fost iertată ca păcat, dar este încă vie în membrele trupului, ca „lege a păcatului”, conform definiției din Rom. 5, 12. Cele două cărți au fost urmate la puțină vreme de o a treia în care Augustin se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
obținut un rezultat mai bun pentru că acolo era influent un prieten de încredere al lui Augustin, contele Valeriu care obținuse semnarea decretului imperial din 419. În 419-420, Augustin i-a trimis lui Valeriu prima carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență (De nuptiis et concupiscentia) al cărui titlu arată deja spre ce tip de subiect se deplasase de-acum în mod preferențial polemica episcopului din Hippona: spre vinovăția, inerentă naturii umane ca atare, cauzată de păcatul originar; simptomul cel mai evident
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al dorințelor carnale pentru că nu pot fi eliminate și persistă și după botez și începerea vieții creștine. În această ultimă polemică dusă de Augustin, se accentuează aspectele cele mai întunecate și triste ale gândirii sale ce relevă fără încetare omniprezența concupiscenței, josnicia omului, incapabil să dorească binele și, în consecință, răspândirea răului în lume. Liberul arbitru e considerat de-acum absolut irelevant pentru comiterea binelui în raport cu harul lui Dumnezeu și tocmai acesta va fi unul din motivele principale ale reacției contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iulian începuse să trimită scrisori prin care contesta deciziile conciliului de la Cartagina și respingea doctrinele lui Augustin care stătuseră la baza acestuia. După ce citește epistolele lui Iulian, Augustin scrie în 420 o a doua carte din tratatul despre Nuntă și concupiscență și alte patru Contra celor două epistole ale pelagienilor (Contra duas epistulas Pelagianorum). Iulian, la rândul său, continuase polemica scriind un tratat în patru cărți dedicate Lui Turbantius, colegul său: acestora, Augustin le-a răspuns în 421 prin cele șase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
85, 1, 1974 (Contra Iulianum t. prior, libri I-III: M. Zelzer); BA 23, 1974 (De nuptiis et concupiscentia; Contra duas epistulas Pelagianorum: F.-J. Thonnard, E. Bleuzen, A.C. de Veer); NBA 18, 1985 (Polemica împotriva lui Iulian: Nunta și concupiscența, Contra celor două epistole ale Pelagienilor... introd., trad. și note de N. Cipriani); 19, 1-2, 1993-1994 (Polemica împotriva lui Iulian: Polemica împotriva lui Iulian, Opera neterminată, introd. și note de N. Cipriani, trad. de I. Volpi). Controversa cu pelagienii a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ștergerea căruia a fost necesară venirea Mântuitorului; existența unui nexus care a făcut ca păcatul acela să ajungă până la noi și care constă într-o strânsă legătură între noi și Adam și Eva; tot de origine augustiniană este și condamnarea concupiscenței în cadrul nunții. Însă, o dată cu crearea sa, omul a primit de la Dumnezeu liberul arbitru care este capabil să acționeze și în vederea mântuirii; poate acționa în direcția binelui sau în direcția răului, chiar dacă, după păcatul original, capacitățile potențiale ale omului de a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Draguet a propus o interpretare diferită. Potrivit lui Iulian, natura umană, prezentă deja în întregime în Adam, fusese creată ca o entitate indestructibilă, însă această condiție fusese irosită prin păcatul originar, iar caracterul său alterabil care decurge de aici, asociat cu concupiscența, se transmite tuturor descendenților lui Adam, născuți tocmai din imboldul dorințelor trupești. În esență, condiția caracterizată prin alterabilitate și mortalitate este în mod necesar o stare de păcat care se transmite individului anterior oricărui act al său de voință prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ci asupra tuturor. Această capacitate nu s-a manifestat la nici un scriitor creștin cu atîta finețe și este exercitată uneori cu un fel de îndîrjire care anunță operele antipelagiene ulterioare, unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge pînă la exasperare. Cu tot atîta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atît
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unifice părțile scrise mai tîrziu cu cele precedente. Foarte interesantă este interpretarea vieții primilor oameni în paradisul terestru, acest lucru permițîndu-i lui Augustin să exprime anticipat anumite convingeri asupra cărora avea să insiste ulterior, în perioada polemicii contra pelagienilor: semnificația concupiscenței, străină vieții angelice dinainte de păcat, grație căreia Adam și Eva, în paradis, ar fi dus o viață pur rațională, lipsită de dorințe sexuale; procreația ar avea drept scop producerea unui număr determinat de ființe umane în vederea transformării lor în timpul vieții
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparțin Bisericii, fără distincție. Așadar, adevăratul său început este reprezentat de mîntuirea pe care ne-a adus-o Cristos, care a constituit originea Bisericii. Prin botez, pătrundem în ea, dar nu rămînem neapărat: botezul șterge păcatul originar, dar nu și concupiscența, afirmă Augustin, în acord cu polemica antipelagiană contemporană; Biserica este formată din oameni, prin urmare, în mersul său, poartă cu sine și pe cei buni, și pe cei răi, pentru că Biserica de acum nu e identică cu cea eshatologică. Și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Nu e adevărat că perfecțiunea omului ar deveni imposibilă, așa cum susțin pelagienii, atunci cînd nu este admisă posibilitatea de a nu păcătui; pur și simplu, liberul arbitru nu poate exclude intervenția harului divin. Omul, chiar dacă este botezat, păstrează în sine concupiscența, care a fost iertată ca păcat, dar este încă vie în trup, ca „lege a păcatului”, conform definiției din Rom. 5, 12. Cele două cărți au fost urmate la puțină vreme de o a treia, unde Augustin se oprește asupra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]