718 matches
-
și un subiect (e drept, atins doar în trecere, ca și adierea-i persiflantă pe deasupra istoriei naționale!) extrem de serios și de grav cu care sunt, într-un fel (deși nu i se pare dânsului), de acord. Belferismul, poziția privilegiată, aroganța condamnabilă, sentimentul centralismului egoist și imbecil intrate în economia relațiilor bucureșteanului cu restul țării au făcut să apară “semnele îngrijorătoare ale unei grave maladii” naționale. Alimentând, fie fals, fie iresponsabil, fie (aici e aici!) tendențios, complexe, disperări, frustrări etc. din aceste
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
simplicitatem stil - III, 5). footnote>. Ieronim, Arnobius, Lactantius nu spun despre ei înșiși că au pățit în vreun alt fel. Literatul, crede Augustin, trebuie să-și biruie prejudecățile. Cultul excesiv al formei nu este altceva decât o deșertăciune de tot condamnabilă. Ideea este mai presus de cuvânt după cum sufletul este mai presus de trup<footnote Henri-Irénée Marrou, Sfântul Augustin și sfârșitul culturii antice, Editura Humanitas, București, 381-382, 396, 414. footnote>. De ajuns trebuie să se ajungă nu doar la a fi
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cu exercițiul filosofic era prea suficientă pentru a nu ști încotro merge sau de ce să se ferească - de cultul formei care devine scop și de care literatul nu poate scăpa. Augustin păstrează o prudență distantă; cultul excesiv al formei e condamnabil. Conținutul se cuvine a fi așezat mai presus de cuvinte după cum sufletul este mai presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de timp, acum este, poate, în acest
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de exemplu, în 9, 1 (p. 61), 10, 6 (p. 65), 19, 2 (p. 85), 19, 4 (p. 87) etc.<footnote În același sens, ediția lui Arieșan - p. 97, 103, 105 footnote>. De altfel, traducătorul dă dovadă de-o ușurință condamnabilă, căci și-a permis să înlocuiască acolo unde a crezut de cuviință pronumele cu nume proprii, fără ca acestea să fie marcate prin ceva<footnote Din acest punct de vedere, Arieșan este mult mai corect. footnote>. O regulă elementară de editare
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
militare sau de a căror divulgare s-au făcut vinovați chiar unii dintre cei care, prin însăși natura profesiei, erau obligați să vegheze cu sfințenie la apărarea și protejarea lor. Corupția, neglijențele stupide , traficul de influență din „înalta societate“, ușurința condamnabilă cu care au fost tratate problemele importante pentru interesul național și, nu în ultimul rând, „ pălăvrăgeala“ au produs adevărate ravagii în societatea românească. Mai mult, Comandamentul Austro-Ungar deținea o copie a Convenției Militare încheiate de România cu Antanta, în august
Biroul de Informaţii al Secţiei Militare din Transilvania şi rolul său în campania pentru apărarea României Mari [Corola-blog/BlogPost/93941_a_95233]
-
repulsie, antipatie pentru ceva, nu de alta, dar să poată fi interpretat și folosit în consens cu intențiile celor care scornesc tot felul de enormități. Iată, în acest mod respectul pentru adevăr și știință este împachetat în interpretări amatoriste și condamnabile. Păi, domnule A.C., deși nu este cazul, mărturisesc public: nu sunt homofobă, în general, nu-mi este teamă de oameni, poate doar de răufăcători, hoți, agresori, violatori, criminali... Numărul legilor care condamnau homosexualitatea la greci și latini era mai mare
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
când stufoase, amestecând pe parcurs jurnalul cu memoriile și chiar corespondența. Nu știu ce va conține cealaltă mie de pagini (dacă există), însă din cele trei volume publicate acum descifrăm o dramă existențială și intelectuală, încă unul dintre dureroasele exemple ale modului condamnabil cum a reușit comunismul să-l umilească pe om și încă unul de artă. Câteva cuvinte și despre alcătuirea ediției. Autorii: Traian Filip (decedat), Mircea Filip și Adrian Munțiu ne vorbesc despre dificultățile, reale, pe care le-au întâmpinat: "pagini
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
latură profund umană le-a ferit pe femei de manipulările politice, de ura „cultivată” împotriva evreilor, de participarea la ororile războiului. Dar o astfel de generalizare ar fi absurdă în primul rând prin faptul că pasivitatea multora dintre ele era condamnabilă, iar în al doilea rând prin activitatea voluntară și distructivă a altora. Să ne amintim de actrița Marietta Sadova, cea care „joacă teatru mereu, mereu”, care are „ceva comic în aventurile ei politice”, dar ale cărei fapte sunt de o
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
al înduioșării, el sună strident și singurele pagini care nu-i reușesc sînt cele în care e patetică, chiar dacă motivele sînt întemeiate: moartea celei mai bune prietene. (în paranteză fie zis: contrar a ceea ce se crede, patetismul nu are nimic condamnabil în sine, dimpotrivă, este o performanță literară dintre cele mai greu de atins). Totul, în Femeia din fotografie, ca și în precedentele cărți, o arată pe autoare aptă să scrie o literatură de calitate, care descurajează opoziția atît de discutabilă
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
un mare abuz cu indiscutabile conotații penale. Dar să pălmuiești un ungur este o crimă în contextul iminentei noastre integrări în structurile Europei unite. Iar Ion Slavici nu se distanțează nici de această dată convingător de un astfel de gest condamnabil. Bine, veți spune, dar faptele s-au petrecut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Are vreo importanță? Și atunci românul era român, iar ungurul ungur și amândoi ar fi trebuit să aspire la integrarea în marea familie
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
a scris memoriile, judecându-se pe sine la fel de aspru ca și pe ceilalți, și-a plasat evoluția într-un anumit context. G. Călinescu a detestat jurnalul și orice formă de exhibare a sinelui, ce i se părea cu atât mai condamnabilă cu cât ar fi venit din partea unui critic. Nu privilegiez (teoretic) nici una dintre cele două structuri, constat numai o diferență frapantă. G. Călinescu este un critic subiectiv anticonfesiv (ceea ce nu e deloc un paradox, întrucât toată opera trebuie să fie
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Editura enciclopedică, 2003, p. 386. footnote>, trecând sub tăcere marile sale ctitorii culturale. Istoria Românilor în secolul XX, realizată de Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu îl ignoră total pe eminentul cărturar, așa cum ignoră viața muzicală românească, plasată într-o desuetudine condamnabilă, fapt asupra căruia am atras atenția și în recentul studiu consacrat înființării în anul 1920, a Societății Compozitorilor Români<footnote Vasile, Vasile - Societatea Compozitorilor Români, moment crucial în istoria muzicii românești și consecințele asupra culturii naționale; în: Muzica, București, Serie
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
rămas impasibil la înăbușirea, de către sovietici, a revoluției din Ungaria. În loc să acționeze, i-a lăsat pe sovietici să pună capăt total răscoalei populare ungurești. Lașitate sau neputința?" Ce învățăminte trebuie să tragem - scria N. Dianu în aprilie 1957 - din inacțiunea condamnabila și dureroasă a Occidentului față de revoluția maghiară? Cei din țară, înșelați în așteptările și speranțele ce au avut atîția ani la rînd, nu au altceva de făcut decît să stea liniștiți. Testul ungar le indică imperios această atitudine, fiindcă orice
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
că numele lui să fie blestemat o mie de ani de aici înainte! Or, tocmai asta n-au înțeles occidentalii: că au de-a face cu alte legi, cutume și loialități decât cele cu care sunt ei obișnuiți. Lucru absolut condamnabil, măcar pentru că în Statele Unite sunt publicate cele mai serioase studii despre Europa Centrală și Răsăriteana, iar cei mai mari specialiști în problemele zonei predau în universități americane. Din nefericire, antiintelectualismul care a triumfat în politica multor țări occidentale (și care
Cu toate pânzele sus, spre Zona Rublei! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17911_a_19236]
-
noastre există tabere distincte în rîndurile chirurgilor plastici: cei care înfrumusețează nu sînt totdeauna aceiași cu aceia care repară. Mai mult decît atît, operațiile estetice sînt considerate de mulți ca fiind imorale, semn de superficialitate și frivolitate, cu atît mai condamnabile cu cît ele plasează în aceeași categorie victime ale unor nenorociri reale și cele ale propriului narcisism. Legătura pe care profesorul Gilman o stabilește între chirurgie estetică și psihiatrie, în cartea sa intitulată Creating Beauty To Cure the Soul: Race
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
Capitalei din cîmpie, "cu o lipsă cronică de claritate și prospețime", dar și potopită de gunoaie, sufocată de mitocănie: "E reprobabilă, incalificabilă neglijența serviciilor de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică a mizeriei e stupefiantă și condamnabilă. Ca și cum gunoaiele ne-ar murdări pe toți! Este un mod al "mitocanului" - specie de care Bucureștiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate și de a reacționa la oferta încă timidă a societății de consum. Lipsa de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
armătura scenariului prestabilit. (De regulă, în istoriografia literară se procedează invers. Probele documentare colectate și interpretate duc, dacă e cazul, la un scenariu posibil. Dar asta, par a crede unii, este o metodologie tradițională, pe care o resping cu superbie condamnabilă.) Ideea de la care pornește dl. N. Georgescu, pusă la cale în fosta redacție a Luceafărului (contribuția d-lui Mihai Ungheanu fiind, în acest nefericit caz, hotărîtoare), este că Eminescu, încă din 1881, a fost victima unei îngrozitoare cabale, menită să
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
Răutu, Chișinevschi și cu toți cei ce impuseră cu fervoare stalinismul la noi. Aceștia au dat ori dau azi dovadă de același fanatism cînd nu admit să fie puse pe aceeași balanță Holocaustul cu Gulagul stalinist, în mod clar ambele condamnabile. Pe vremea proletcultismului, de pildă, în edituri, evrei de proastă calitate intelectuală, niște învîrtiți, făceau propagandă, traduceri... Unul îmi tot vorbea, mie, de împăratul Alexandru Macedonski, sau de Margareta Navarskaia. Sau făcea: "Aveți voi așa, la voi, un poet Macedonski
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
căderea sa, ar fi doar o păpușă trasă de sfori, după voința și capriciile zeilor. În cădere ar dispărea eventualele reproșuri și întrebări pentru că, în aceste condiții, omul nu este responsabil de nimic, nici pentru faptele cu urmări grave și condamnabile, și la urma urmelor, nici pentru soarta sa pe care nu o poate controla. "Ca atare, el nu ar stîrni mila, ci mai curînd groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc" - conchide Ileana Mălăncioiu. Multe observații în ceea ce
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
de vechi tradiții culturale mature. Dar tot atît de posibilă este și explicația, care s-a formulat, a lipsei totale de cunoaștere de către acești tineri strălucitori convertiți la legionarism a mecanismelor socio-economice din epocă, ajungînd să creadă, cu o naivitate condamnabilă, în sloganurile asanatoare legionare. Aceasta, oare, poate explica și entuziasmul lor frenetic (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Cioran) în totalitarismul nazist și fascist? E o întrebare din atîtea altele posibile. Găsesc exagerată aprecierea potrivit căreia "generația criterionistă rămîne
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
gura mare că-ți iubești părinții, că-ți adori mama, că ai fi gata oricînd să-ți dai pînă și viața pentru ei, părinții... Decența ne poruncește o altfel de purtare. Au fost și timpuri în care cuvîntul patriotism suna condamnabil, acuzator, apoi perioada abuzului fără rost, fără suportul faptelor trecutului. Pe urmă, după război și ocupația ,,camuflată" a comunismului croit - zice-se pentru minim un mileniu - noțiunea și-a regăsit valoarea incipientă, bogată, sursa de inspirație. În 1946, la capăt
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
comunistă și calmul olimpian cu care a beneficiat de favorurile unui regim care-i interzisese pe Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, Ion Barbu, ca să mă refer doar la cîțiva care mai erau în viață în anii '50, sînt condamnabile fără circumstanțe atenuante. Așa cum am spus și altă dată, eu cred însă că revizuirea e obligatorie, mai mult, inevitabilă, doar că ea trebuie să țină seamă de toate aspectele vieții și operei scriitorilor. Criteriul moral e ineficient dacă le înlocuiește
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
al chestiunilor de cultivare a limbii își încheia de pildă un articol cu "vă urez "Sărbători fericite", nu "Paște fericit", jalnică traducere după modele străine" (ș. Iliescu, Aldine, 61, 1997, 1). Impunerea urării mi se pare însă inevitabilă și deloc condamnabilă: pentru că e specifică, adaptată sărbătorii, scurtă și firească.
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
temperament, care nu avea cum să nu stîrnească mai tîrziu derută, furie, sau frenetică admirație. Fiul unor "capitaliști culturali" (părinții lui au fost proprietarii studiorilor cinematografice Barrandov), așadar cu origini profund "nesănătoase", corupte în plus de gusturile și pasiunile sale condamnabile (amator de parfumuri scumpe, de muzică rock, incapabil să se trezească dimineața devreme, "cu proletariatul"), Havel a supraviețuit anilor sumbri ai stalinismului ca membru al unui grup-elită de intelectuali și dizidenți cehi, afirmîndu-se el însuși ca dramaturg și eseist important
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
în societatea noastră" și M. Antony din Belgia cu "Psihiatria represivă și sechestrarea arbitrară." Psihiatria represivă privindu-ne, la urma urmei, pe toți... Printre concluziile dezbaterii ducând la "profilaxia criminală", terorismul trebuind să fie propus Națiunilor Unite ca un act condamnabil, invocându-se ordinea publică universală, se remarcă și combaterea idealizării de către tineri a fenomenului discutat, ceea ce a produs mai multă bătaie de cap. Domnul Nagel, citat mai sus, remarcîndu-se ca un vajnic "avocat al diavolului". Miturile generale ale tuturor popoarelor
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]