156 matches
-
regiunea superioară a fiecarei ramuri, mandibula prezintă două prelungiri osoase : cea plasată anterior este reprezentată de apofiza coronoidă, iar posterior este condilul mandibular... Articulația temporo-mandibulară leagă mandibula la neurocraniu. Din punct de vedere anatomic, componentele fiecărei ATM sunt: osul temporal, condilul mandibular, meniscul articular (plasat între cele două componente osoase) și capsula articulară. Mușchii masticatori sunt responsabili de închiderea și deschiderea gurii, de mișcările de protruzie/ retruzie ale mandibulei, precum și de mișcările de lateralitate ale acesteia, permițând în acest fel desfășurarea
Aparatul dento-maxilar () [Corola-website/Science/303044_a_304373]
-
este segmentul cel mai mobil al coloanei vertebrale. Comportă mișcări precum flexie, extensie, rotație și latero-flexie, dar și glisări anteroposterioare ale vertebrelor unele față de altele. Coloana suportă craniul care cântărește aprox. 3 kg. C1 (atlasul) suportă craniul prin intermediul celor 2 condili occipitali ai craniului ce se articulează cu cele 2 suprafețe articulare concave de pe partea superioară a celor 2 mase laterale. C1 nu are corp vertebral ci 2 arcuri osoase, anterior și posterior. Articulația C1-C2 este sediul principal al mișcărilor de
Cervicalgie () [Corola-website/Science/321902_a_323231]
-
necunoscut. Vizitând cripta a doua zi, au văzut într-un colț o grămadă de oseminte foarte vechi. În plus, chiar în dimineața aceasta, servitorul Harvey a descoperit în soba de la subsol care încălzea camerele resturile carbonizate ale unui os uman (condilul superior al unui femur). Holmes devine interesat de acest comportament straniu al ambilor frați și pleacă împreună cu doctorul Watson în Berkshire și se cazează la hanul "Dragonul Verde", sub pretextul că merg la pescuit la iazurile din apropiere. Acolo se
Aventuri pe domeniul Shoscombe () [Corola-website/Science/324304_a_325633]
-
două plăci temporale anterioare și 21-29 șiruri de solzi dorsali. Scutul frenal (atunci când există) este puțin mai lung decât înalt; osul palatin cu un proces median mai mare decât procesul lateral. Carena hemală a vertebrelor trunchiului se termină anterior față de condil. Pe părțile laterale ale capului, se întinde o dungă închisă de la ochi la colțul gurii Genul "" poate fi considerat ca un grup intermediar între șerpii pur tereștri și formele cățărătoare adevărate. Multe specii ale acestui gen își petrec cea mai
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
opinii privitoare la această terapie: Complicații: injectarea corticoizilor în tendoane crește riscul de ruptură; artrita cristal-indusă ce determină o reacție inflamatoare (rară; depinde de preparat și de suspensia în care este conținut corticoidul); osteonecroza (distruge osul subcondral în capul și condilul femural) - rol preventiv: diagnosticul timpuriu al artrozei, înaintea apariției modificărilor Rx - tratează leziunile asociate care favorizează artroza: rupturile meniscale, rupturile ligamentare - rol diagnostic: stabilește gradul artrozei și tratamentul ce trebuie urmat - rol terapeutic: tehnici benefice în gonartroză: a) lavajul: asigură
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
umedă, funcționând și ca organ respirator cutanat, cu picioarele anterioare prevăzute numai cu 4 degete, unul dintre ele fiind dispărut; cu picioarele posterioare prevăzute cu 5 degete; cu un număr redus de oase dermice în bolta craniului; numai cu doi condili cranieni formați de exoccipitale; cu dinți simpli, fără pliuri ale ivoriului și cu nervul hipoglos necuprins în cutia craniană. i posedă o serie de caractere unice, cele mai importante fiind: Azi trăiesc pe suprafața globului pământesc circa 4000 specii de
Lisamfibieni () [Corola-website/Science/334960_a_336289]
-
care are o linie oblică numită linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
Epifiza superioară este mai voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia modernă. Lateral
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
transmisă membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în jos, în raport cu axul lung al corpului. Unghiul acestei înclinații este de de circa 5,6° (interval între 5 și 10 °). De notat că
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
este o fața articulară aflată pe fața superioară a extremității superioare a tibiei care este alcătuită, la rândul ei, din două fețe articulare, medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
corespunzători prin intermediul unui cartilaj care este în continuitatea cu cel al fețelor articulare superioare și astfel, ele contribuie la formarea tuberculilor intercondilieni. Fața articulară superioară medială (cavitatea articulară medială, cavitatea glenoidă internă, cavitatea glenoidă medială sau glena internă) corespunde cu condilul medial al femurului și periferic cu meniscul medial. Ea este ovalară și alungită antero-posterior, îngustă și excavată (concavă) dinainte înapoi și transversal. Axul său mare antero-posterior este ușor înclinat înainte și lateral. Ea este mai lungă, mai îngustă, mai adâncită
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
este acoperit de meniscul medial; amprenta meniscală, mai lată posterior și mai îngustă antero-medial, este adesea vizibilă pe această față. Meniscul acoperă o mare parte a suprafeței posterioare a acestei fețe, astfel încât, în ansamblu, se formează o suprafață concavă spre condilul femural medial. Fața articulară superioară laterală (cavitatea articulară laterală, cavitatea glenoidă externă, cavitatea glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
acoperă o mare parte a suprafeței posterioare a acestei fețe, astfel încât, în ansamblu, se formează o suprafață concavă spre condilul femural medial. Fața articulară superioară laterală (cavitatea articulară laterală, cavitatea glenoidă externă, cavitatea glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și este ușor lărgită în sens transversal; ea este ușor concavă transversal și plană (mai ales central) sau ușor convexă antero-posterior (înclinându
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și mai puțin alungită, dar ușor mai lărgită, decât cea medială. Marginile sale sunt ascuțite, cu excepția porțiunii postero-laterale, unde marginea sa este rotunjită și netedă: aici tendonul mușchiului popliteu alunecă pe os într-un șanț, aflat pe fața posterioară a condilului lateral. Marginea sa medială ridicată se extinde spre tuberculul intercondilian lateral. Meniscul lateral acoperă periferic această față, în jurul marginilor sale anterioare, laterale și posterioare. Spațiul intercondilian (spațiul interglenoidian, zona intercondiliană, suprafața interarticulară) este un spațiu rugos, neregulat, aflat pe platoul
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
Excrescențele interne a buzelor izolează incisivii de cavitatea bucală și în timpul săpării pământul nu pătrunde în gură. Incisivi, mai ales cei inferiori, sunt foarte puternici. Cei inferiori se întind în tot lungul mandibulei determinând formarea unei apofize osoase în vecinătatea condilului articular. Coroanele molarilor de înălțime medie sau scurtă, de tip brahidont sau semihipsodont, cu rădăcini, deși slab dezvoltate. Pe suprafața lor de triturare cutată există insule de smalț. Femela are două perechi de mamele: o pereche pectorală și una inghinală
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
humerus. Humerusul este un os lung și prezintă un corp și două extremități (una proximală și una distală). Extremitatea proximală a humerusului prezintă capul humerusului (care se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei) și corpul humerusului. Extremitatea distală, numită și condil humeral, prezintă două suprafețe articulare: trohleea humerusului (medial) și capitulul humerusului (lateral) separate de un șanț intermediar și trei fose: coronoidă, radială, olecraniană. Sunt împărțiți în mușchii regiunii anterioare și mușchii regiunii posterioare. Mușchii regiunii anterioare sunt inervați de nervul
Braț (anatomie) () [Corola-website/Science/328867_a_330196]