KorAP: Find »[drukola/base=condotier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 6 >

133 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

apoi se Întinse pe piatra albă a străduței. Ceilalți cavaleri Îl Întoarseră repede cu fața În sus și văzură că era doar leșinat. Lovitura moldoveanului nu fusese menită să ucidă, ci să Încheie confruntarea. O ușoară apăsare a lamei, și condotierul ar fi fost deja În lumea drepților. Totul fusese calm și ușor, ca un joc. Asta tulburase asistența mai mult decât ar fi făcut-o o luptă sălbatică și spectaculoasă. Fără să fi vrut, Oană devenise spada numărul unu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și o luă Încet Înapoi, dar se opri uimit. În palat tocmai intra, Înaltă, demnă, Îmbrăcată În rochie neagră cu nasturi albi de sidef, la gât cu șiruri de coliere albe și albastre, contesa Fabiana Frassetti. Fu Întâmpinată de un condotier În costum de gală, cu pantaloni bufanți și tunică de catifea, de culoare verde-Închis, largă la umeri, cu o cruce de aur atârnându-i până la piept. Îl văzuse pe acel condotier acasă, În palatul Frassetti. Nu Își amintea numele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și albastre, contesa Fabiana Frassetti. Fu Întâmpinată de un condotier În costum de gală, cu pantaloni bufanți și tunică de catifea, de culoare verde-Închis, largă la umeri, cu o cruce de aur atârnându-i până la piept. Îl văzuse pe acel condotier acasă, În palatul Frassetti. Nu Își amintea numele lui, deși era unul dintre apropiații lui Montassini. Halebardele gărzilor se deschiseră, iar cei doi intrară grăbiți, ca și cum ar fi Întârziat la o Întâlnire de mare importanță. 9 septembrie 1458, Suceava - A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Încetau să se Înrăutățească. Drumurile și absențele lui deveneau tot mai greu suportabile. Sau poate nu era doar asta. Revenise, adus de valurile romantice ale lagunei, tot trecutul de speranțe și visuri al Fabianei, și, odată cu ele, revenise chipul unui condotier care sperase zadarnic că va obține mâna contesei. Montassini. Montassini Începuse să creadă că are ceva de răzbunat, că poate Întoarce timpul printr-o șansă unică, prin eliminarea lui Oană, definitiv, din viața contesei. O iubea Încă, În ciuda celor doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
calde ale bijuteriilor din aur și din argint, și din diamante sau cu feeria de culori ale colierelor și ale inelelor din sticlă de Murano. Se adăugau acestei dezlănțuiri de strălucire mânerele incrustate cu pietre prețioase ale spadelor purtate de condotieri și sclipirile de aur ale marilor colane cu care erau ornate gondolele. Pe o ambarcațiune mai mare, care tocmai trecea prin dreptul ferestrei lui Alexandru, Signoria construise o scenă de teatru pe care o trupă de actori juca, Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din mulțime. - Or fi genovezi, adăugă altcineva, ăștia au rămas niște sălbatici, am luptat Împotriva lor În război... - Dar de ce tocmai copilul ăsta? Întrebă altă voce, dar nimeni nu găsi un răspuns. Dinspre Piața San Marco, sosiră În fugă câțiva condotieri și câteva doamne În rochii negre și violete, de catifea. Printre ele se afla contesa Fabiana Frassetti, agitată, care Îl Îmbrățișă repede pe Alexandru. - De ce? Întrebă ea, respirând agitat, de ce ai ieșit? Ți-am promis doar că mâine-seară vei veni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fiul meu Alessandro. - Contesa Frassetti? Fiica lui signor Matteo Frassetti? Întrebă, admirativ, Gentile. În acel moment, gărzile ducelui ridicară cele două cadavre și rugară mulțimea să se Întoarcă la petrecerile de la care plecaseră. - Un moment! interveni Montassini, oprind gărzile. Sunt condotierul Montassini și cer să-i privesc mai atent pe acești oameni. Poate Îi recunosc. - Prego... Îl invită șeful gărzii. Condotierul se aplecă asupra celor două cadavre. Le studie atent fețele, care nu Îi spuneau absolut nimic. Apoi scoase din gâtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
două cadavre și rugară mulțimea să se Întoarcă la petrecerile de la care plecaseră. - Un moment! interveni Montassini, oprind gărzile. Sunt condotierul Montassini și cer să-i privesc mai atent pe acești oameni. Poate Îi recunosc. - Prego... Îl invită șeful gărzii. Condotierul se aplecă asupra celor două cadavre. Le studie atent fețele, care nu Îi spuneau absolut nimic. Apoi scoase din gâtul unuia din ei pumnalul și Îl ridică În lumina făcliilor. Nu, nu se Înșelase. Pe mânerul lui erau incrustate două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
proaspătul stil renascentist. Cum promisese, contesa Îl adusese și pe Alexandru, devenit, deodată, o mică celebritate după tentativa de răpire petrecută cu o zi Înainte. Întâmplarea reamintise povestea mai Încurcată a contesei, care, deși părea că se va căsători cu condotierul Montassini, se răzgândise În ultima clipă, acceptând cererea unui tânăr dintr-o țară mai Îndepărtată. Și chiar plecase cu acel tânăr și cu cei doi copii, dar, iată, se Întorsese după nici doi ani, fără a mai aminti de aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
printr-un exercițiu artistic. Dacă asta Îi va face plăcere... - Atunci, de lunea viitoare, ora unsprezece, spuse Bellini. Voi trece eu sau fratele meu să-l luăm de acasă, și, de altfel, atelierul nostru e destul de aproape. - Mă scuzați, interveni condotierul Montassini, care purta un exuberant costum violet, cu strasuri aurii, ținând În dreptul feței o mască de Murano. Poate contesa va dori să danseze... - Desigur, spuse contesa, Înviorată. Atunci, signor Bellini, pe săptămâna viitoare! Alexandru rămase o clipă singur, lângă fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de luptă din Golful San Marco. - Scuze, excelență, dar puteți să-mi spuneți ce e cu porcăria asta? Întrebă, fierbând, Montassini. - Ce porcărie? - Cu acest Diario care este afișat În Piața San Marco! Cine a dat aprobarea pentru așa ceva? - Eu. Condotierul vru să spună ceva, dar se stăpâni. Dogele continuă calm: - Este un Diario ca oricare altul și ca orice Diario din marile orașe ale Italiei, Austriei sau Franței. Iar dacă numele fostului dumitale adversar te supără, aceasta nu e o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dogelui, ușa secretă se deschise. Generalul Bartolomeo Colleoni ieși amuzat. - Încă mai fierbe sângele În tânărul Montassini... Întâmplător, am asistat la acel duel. Oană nici nu l-a luat În serios. S-a jucat. În ceea ce privește importanța acestui voievod anonim, aici condotierul a pus o problemă reală... - Ești la curent cu sosirea la Veneția a emirului Uzun Hassan și cu negocierea unui tratat de alianță. Emirul are Încredere absolută În domnitorul Moldovei. - Nimic de spus, Serenisime, dar voievozii acestor țări române se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
putea numi, de „diarist”?) m-a dus În țara voievodului Ștefan Mușatin și a căpitanului Cosmin Oană. Despre ultimul auzisem lucruri extraordinare, printre care acela că ar fi fost prima spadă a Veneției, Într-o epocă În care sute de condotieri Își dispută acest titlu. Sincer să fiu, nici detaliul că era soțul contesei Frassetti nu-mi era indiferent. Ceea ce am văzut acolo am descris Într-un diario afișat, cu voia Serenisimului doge, În Piața San Marco. Acum Însă, Întors la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lovitură, totul poate fi spulberat. Vă rog din suflet, vă rog cu umilință: apărați-vă. Chemați flota de război Împrăștiată În toate colțurile lumii. Blocați intrarea În Marea Adriatică. Nu lăsați o asemenea putere navală să pătrundă În lagună! Mobilizați toți condotierii, aliați-vă cu adversarii voștri, chiar și cu Ducatul de Milano, chiar și cu Ducatul de Genova. Apărați minunile de civilizație ale Apusului, Palatul Dogilor, sculpturile și picturile marilor artiști, apărați drumurile care duc spre Roma și spre Florența, zdrobiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un demn continuator al bunicului Matteo, care, În curând, avea să se retragă din Senatul Veneției din cauza vârstei. Contesa Îi prevedea fiului ei un viitor strălucit, de membru al celor mai de vază instituții ale Serenisimei. Mai rezervat se dovedea condotierul Montassini, care devenise, În ultimii doi ani, extrem de apropiat de familia Frassetti. Legătura lui cu contesa era deja de notorietate, deși cei doi nu hotărâseră Încă să o oficializeze printr-o căsătorie. Nu se știa ce anume Împiedică acest fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o oficializeze printr-o căsătorie. Nu se știa ce anume Împiedică acest fapt, odată ce contesa divorțase de mult de căpitanul Oană, iar amintirea acestuia Începuse chiar să se șteargă din memoria marilor familii venețiene. Vreme de o jumătate de an, condotierul fusese plecat pe mare, participând la luptele Împotriva turcilor desfășurate În Marea Egee. Războiul izbucnit În 1463 continua, dar șansele de intrare a flotei otomane În Marea Adriatică erau din ce În ce mai mici. Lumea se obișnuise cu starea de război, mai ales că acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
albe care Îi Încadrau fața. La o altă masă, doi căpitani de vas discutau aprins despre o furtună din Mediterană care, se pare, scufundase o corabie de comerț. La o masă din colț, Alexandru văzu cu surprindere că se află condotierul Montassini, Într-o convorbire discretă cu doi nobili de la Palatul ducal. Alte cinci sau șase mese erau libere, dar aveau să se umple, ca de obicei, spre seară. Gentile Bellini și Alexandru se așezară aproape de intrare, unde lumina era mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pe nou-veniți și făcu un semn de salut, continuându-și apoi discuția. Deși nu părea, era tulburat. Avea acum șansa de a verifica dacă era adevărat ceea ce presupunea el. Din numeroase detalii care țineau de existența cotidiană a lui Alexandru, condotierul ajunsese la concluzia că tânărul se afla sub protecția unei puteri necunoscute. Începând cu incidentul răpirii lui Alexandru În timpul carnavalului și al morții misterioase a celor doi răpitori, Montassini devenise bănuitor. Cine din Veneția avea interesul de a-l proteja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
doi răpitori, Montassini devenise bănuitor. Cine din Veneția avea interesul de a-l proteja pe fiul Fabianei și, mai ales, Împotriva cui? Dacă se ducea o luptă surdă Între forțe opuse, iar asta se Întâmpla chiar În jurul contesei Frassetti, atunci condotierul trebuia să afle. Gândul de a o cere În căsătorie nu-l părăsise nici o clipă, cu atât mai mult cu cât retragerea contelui Matteo din Senat lăsa un loc liber, pe care ambițiosul cavaler l-ar fi putut obține dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Frassetti și Cetatea Sucevei se țese o corespondență intensă. Pe lângă toate acestea, ipoteza apartenenței lui Alexandru la un ordin secret era, totuși, principala problemă. Într-un fel sau altul, ea trebuia lămurită. Și poate că, acum, Întâmplarea cerea o intervenție. Condotierul Își ceru scuze pentru câteva clipe și ieși din tavernă. Se Întoarse În scurt timp și continuă convorbirea, fără a da vreo importanță mesei la care se aflau Gentile Bellini și Alexandru. La câteva minute după Întoarcerea lui, pe ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
de trecători gălăgioși se auzeau pe străduțe. Aerul era Încă Încins de căldura de peste zi. Dinspre mare venea un miros puternic de alge și de sare. Undeva, departe, războiul maritim continua. Din lună În lună soseau vești, nu toate Îmbucurătoare. Condotieri faimoși ai Veneției cădeau În lupte grele, pe Marea Egee sau În insule cu nume grecești. Flota sultanului Mahomed al II-lea nu putea fi Împinsă spre Dardanele, dar nici nu putea avansa spre Adriatică. Era un război de uzură, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
să se vadă cu doi buni prieteni, Fabio Foscolo și Gianluca Fontanelli. Contesa Fabiana Frassetti pleca, Însoțită de Montassini, pe insula Burano, unde avea loc o serată a Înaltei societăți. De altfel, de pe coridorul de jos de auzea deja vocea condotierului, ceea ce nu-l Încântă deloc pe Alexandru. Își amână coborârea la micul dejun, privind vag hărțile de pe pereți. Apoi Își aminti ceva și se apropie de harta așezată chiar deasupra patului. Ea Înfățișa Europa și Asia, legate de o linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o voce ceva mai gravă decât până atunci. - Îmi spui și mie ce se Întâmplă, Alessandro? Vreau să spun... erai așteptat jos, la micul dejun, dar preferi să rămâi aici, studiind harta Asiei... Cred că nu doar „admirația” ta pentru condotierul Montassini te face să Întârzii... de unde interesul acesta subit pentru călătorii? - Să zicem că nu mi-e foame... - Să zicem că ți-e foame, dar aștepți ca mama ta să plece, fiindcă n-ai chef să dai ochii cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
interesul acesta subit pentru călătorii? - Să zicem că nu mi-e foame... - Să zicem că ți-e foame, dar aștepți ca mama ta să plece, fiindcă n-ai chef să dai ochii cu ea și, cu atât mai puțin, cu condotierul... - De unde știi? - Unii oameni ajung să te cunoască, Alessandro. - Cred că ești singurul. - Posibil. Și mai cred că ți-a Încolțit În minte gândul plecării. Alexandru tăcu. Bunicul său Înțelegea chiar mai multe decât știa el Însuși. Da, putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
ce plecare putea fi vorba și când s-ar fi putut Întâmpla. Totul era, deocamdată, confuz. - Uite cum facem, reluă contele Frassetti. Vei primi micul dejun aici. Vom discuta despre hărțile care văd că te interesează. Iar după ce contesa și condotierul pleacă, vom ieși să vedem ce mai e nou În Diario. Căci azi e sâmbătă, iar sâmbăta sosesc veștile prin intermediul prietenului tău Gianluca Fontanelli. Contele ceru micul dejun În camera lui Alexandru, iar acesta se Îmbrăcă În grabă. - Spuneai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]