82 matches
-
Caterina de Medici, ca regentă. Oricare ar fi calitățile sale politice, care sînt mari, aceasta este o prințesă străină, căreia îi este greu să se impună. Ea încearcă să se folosească de rivalitatea dintre gruparea catolică, care se organizează în spatele conetabilului de Montmorency și a ducelui François de Guise și gruparea protestantă, ai cărei șefi sînt Antoine de Bourbon, Louis de Condé și amiralul de Coligny. Dar, în felul acesta, ea permite celor două facțiuni să se întărească, mai ales datorită
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oraș de comună sau, simplu, comună. Conciliu. Adunare de episcopi dintr-o regiune. El este ecumenic atunci cînd reunește pe toți episcopii Creștinătății. Concordat. Tratat semnat între papă și șeful unui stat pentru a fixa relațiile Bisericii catolice cu Statul. Conetabil. Însărcinat, avînd ajutorul mareșalilor, cu supravegherea grajdurilor regale (comes stabuli, conte al grajdului), devine sub Capețieni unul din cei cinci mari ofițeri ai coroanei. Este consilierul militar al regelui și șeful armatei în absența acestuia. Congres. Desemnează sub cea de-
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
În 1362, aproape de Avignon, bunurile papei sînt jefuite de aceste bande, ale căror hoții nu-i impresionează defel pe suveranii care le folosesc. Unii din acești bandiți sînt pedepsiți pentru crimele lor: Aimerigot Marchès este decapitat; Bertrand du Guesclin devine conetabil al Franței iar Francesco Sforza, care folosește mica sa armată în interese personale, duce de Milano. Cum să se înlăture urmările acestor jafuri care se adaugă celor din timpul războaielor? Efortul țăranilor de a se înarma și a opune rezistență
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Războiul începe deci sub cele mai rele auspicii pentru François I. Lipsit de aliați, el este obligat să lupte pe trei fronturi: în Flandra, în Italia și la frontiera cu Spania. Cu atît mai mult cu cît nedreptățile comise față de conetabilul de Bourbon ridică împotriva lui pe cel mai puternic dintre marii feudali francezi: Carol de Bourbon se înțelege cu împăratul în vederea dezmembrării regatului. Descoperit, silit să fugă, el trece de partea dușmanului. El va fi cel care îi va alunga
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dușmanului. El va fi cel care îi va alunga pe francezi din statul Milano. Curînd, Bourbon conduce războiul din Provence și regatul este invadat de spanioli. Regele Franței reacționează cu impetuozitatea-i obișnuită, conduce ofensiva în Provence și urmărește trupele conetabilului trădător pînă în statul Milano. La 24 februarie 1525 el asediază Pavia. Tunurile sale distrug zidurile orașului și curajul apărătorilor începe să slăbească. Ca și la Marignan, victoria pare a fi de partea lui François I. Vrînd să repete faptele
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
fiind reluat în Italia, imediat după urcarea sa pe tron, regele Spaniei hotărăște să-1 termine și își aruncă toate forțele în bătălie. La 10 august 1557, o armată spaniolă ventă din Țările de Jos zdrobește la Saint-Quentin armatele frameze ale conetabilului de Montmorency. Această bătălie pare hotărîtoare din cauză că cele două monarhii sînt din punct de vedere financiar, pe marginile prăpastiei: Spania va da faliment în 1557, iar Franța doi ani mai tîrziu. Mai mult, nici unul dintre cei doi suverani nu dorește
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
doilea copil al regelui Henric VII și al Elisabetei de York. Din cei șase frați ai lui Henric, numai trei — Alexandru(Prinț de Wales), Margareta și Maria — au supraviețuit copilăriei. În 1493, la vârsta de doi ani, Henric este numit Conetabil al Castelului Dover și Lord Warden iar în 1494 Duce de York. Henric a primit o educație de prim rang și vorbea fluent în latină, franceză și spaniolă. Pentru că era de așteptat ca tronul să fie moștenit de fratele mai
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
murit într-un accident de vânătoare în 1143, iar Zengi a profitat de moartea liderului latin și a cucerit Edessa în 1144. Regina Melisende, regentă a celui mai în vârstă fiu al ei, Baldwin al III-lea, a numit un conetabil, Manasses de Hierges, să conducă armata după moartea lui Fulk. Situația regatului s-a îmbunătățit pentru puțină vreme odată cu sosirea luptătorilor celei de-a doua cruciade, în 1147. Întâlnindu-se la Acra în 1148, regii Ludovic al VII-lea la
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
a succesorului acestuia, Nur ad-Din. Cruciații occidentali considerau Damascul o țintă ușor de atins, iar tânărul și lipsitul de experiență Baldwin al III-lea a fost de acord cu planurile mai faimoșilor monarhi europeni. În ciuda sfaturilor reginei Melisende și a conetabilului Manasses, dar și a unor cruciați cu experiență, conform cărora trebuia cucerit mai întâi Alepul, după care ar fi urmat recucerirea Edessei, eforturile de război s-au îndreptat către obiectivul stabilit la început de regii occidentali. Cruciada a doua a
Regatul Ierusalimului () [Corola-website/Science/306487_a_307816]
-
la Nicomedia (azi Izmit, Turcia), unde au așteptat întăriri. La Nicomedia a sosit în mai un grup mai mic dar mult mai puternic de francezi, burgunzi, germani sub conducerea lui Étienne II de Blois, Étienne I de Burgundia și Conrad, conetabilul lui Heinrich al IV-lea, împăratul Sfântului Imperiu Roman. La Nicomedia au fost întâmpinați de Raymond de Toulouse, unul dintre conducătorii primei cruciade, aflat în acel moment în slujba împăratului bizantin. El a fost numit conducător suprem și o forță
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
Thierry de Alsacia și diferiți lorzi seculari sau clerici reprezentând Franța; regele Baldwin, regina Melisende, patriarhul latin al Ierusalimului Fulk, Robert de Craon (maestru al Ordinului Templierilor), Raymond du Puy de Provence (maestru al Ordinului cavalerilor ospitalieri), Manasses de Hierges (conetabil al Ierusalimului]), Humphrey al II-lea al Toronului, Philip de Milly și Barisan de Ibelin, reprezentând Regatul Ierusalimului. Ar mai trebui amintit că nu au fost prezenți nicun reprezentant din Antiohia, Tripoli sau din fostul Comitat al Edessei. Unii dintre
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Războiului de 100 de Ani. Carol al V-lea s-a remarcat ca unul dintre marii regi din perioada acestui lung conflict, datorită faptului că a pus accent pe pregătirea militară și a fost ajutat de generalii săi. Aceștia erau conetabilii Du Guesclin și Clisson, care au reușit să realizeze o strategie elaborată împotriva englezilor, construind pe teritoriul francez mai multe fortificații care aveau rolul de a evita lupta și de a-i obliga pe soldații englezi să își irosească forțele
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
Normandia s-au regrupat pentru a face față situației. Astfel ele au obținut o mare autonomie. La 19 noiembrie 1350, Ioan cel Bun, regele încoronat al Franței, arestează și apoi îl execută pe Raoul de Brienne, conte de Guînes și conetabil al Franței. Se pare că el îi plătea tribut regelui Eduard al III-lea al Angliei, lucru catastrofal pentru noul rege și care ar fi deschis ușa pentru alte dezertări în tabară engleză. Pentru a evita aceste dezertări potențiale, cazul
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
deschis ușa pentru alte dezertări în tabară engleză. Pentru a evita aceste dezertări potențiale, cazul este soluționat în secret. Cu toate acestea, opacitatea totală care înconjoară executarea alimentează zvonurile. O mare parte a nobilimii din Normandia și numeroși susținători ai conetabilului s-au situat în tabăra normandă. Regele Ioan îl deleagă în martie 1355 pe Delfin să organizeze apărarea Normandiei, lucru care necesită creșterea taxelor. Sarcina Delfinului a fost dificilă din cauza influența tot mai mari a lui Charles cel Rău, care
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
din postura ei de iubită a regelui decizii politice. Conștientă de rolul pe care îl juca, avea intervenții competente și nu abuza de statutul câștigat. În 1552, când regele pleacă în campania de la Metz, Caterina rămâne să conducă regatul, cu ajutorul conetabilului Anne de Montmorency. Puțin mai târziu e trimisă de rege la parlament pentru a cere banii necesari continuării campaniei în Italia. Situația e restabilită în 1558, iar în 1559 este semnată pacea la Cateau-Cambrésis. Prin acest tratat Franța pierde posesiuni
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
ostilitățile reîncep:protestanții iau cu asalt bisericile catolice. Represiunea catolică este feroce: 700 de calviniști sunt uciși la Foix. În august 1567, în urma unei tentative de răpire a regelui de către protestanți, reîncepe războiul religios. Protestanții sunt învinși la Saint-Denis de conetabilul Anne de Montmorency (10 noiembrie 1567) și la Jarnac și Moncontour de ducele de Anjou. Se încheie pacea de la Longjumeau în 23 martie 1568, semnată între Caterina de Medici și prințul de Condé, confirmată mai târziu de pacea de la Saint-Germain-en-Laye
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
i s-au acordat moșii mari din nordul Angliei, inclusiv domeniile Richmond, în Yorkshire și Pembroke din Țara Galilor. El a câștigat terenurile pierdute ale ducelui de Oxford, în Anglia de est. În 1462, de ziua lui, el a fost făcut Conetabil de Gloucester și a preluat Castelele Corfe, fiind numit guvernator al nordului și devenind cel mai bogat și cel mai puternic nobil din Anglia. Pe 17 octombrie 1469, el a fost făcut Conetabil al Angliei. În noiembrie, l-a înlocuit
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
de ziua lui, el a fost făcut Conetabil de Gloucester și a preluat Castelele Corfe, fiind numit guvernator al nordului și devenind cel mai bogat și cel mai puternic nobil din Anglia. Pe 17 octombrie 1469, el a fost făcut Conetabil al Angliei. În noiembrie, l-a înlocuit pe William Hasting, primul Baron Hasting, în calitate de șef al justiției din nordul Țării Galilor. În anul următor, a fost numit Șambelan al Țării Galilor. Pe 18 mai 1471, Richard a fost numit Mare Șambelan și
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
condus avangarda în Bătălia de la Barnet, în prima sa comandă la 14 aprilie 1471. O sursă contemporană afirmă clar cu privire la deținerea avangardei pentru Eduard la Twekesbury, desfășurată împotriva Lancasterilor sub ducele de Somerset, la 4 mai, și rolul său în calitate de Conetabil al Angliei, alături de John Howard Conte de Marshal, în procesul și condamnarea liderului Lancaster capturat după bătălie. Richard a controlat nordul Angliei până la moartea lui Eduard al IV-lea. Acolo, și mai ales în orașul York, acesta era foarte apreciat
Richard al III-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312654_a_313983]
-
sale din Franța. Carol al V-lea al Franței s-a remarcat ca unul dintre marii regi din perioada acestui lung conflict, datorită faptului că a pus accent pe pregătirea militară și a fost ajutat de generalii săi. Aceștia erau conetabilii Du Guesclin și Clisson, care au reușit să realizeze o strategie elaborată împotriva englezilor, construind pe teritoriul francez mai multe fortificații care aveau rolul de a evita lupta și de a-i obliga pe soldații englezi să își irosească forțele
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
din regat) și au decis să-și împartă sarcinile: François de Guise se ocupa de partea militară în timp ce Charles de Lorraine se ocupa de tot ceea ce privea politica, finanța și diplomația. Urcarea la putere a celor doi a însemnat apusul conetabilului Anne de Montmorency("omnipotentul" guvernului precedent), care la sfatul regelui a părăsit capitala și a plecat să se odihnească pe proprietatea lui la țară. Și Dianei de Poitiers, fosta amantă a tatălui său, Francisc îi cere să se retragă și
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
Generale, dar Guise temându-se să nu fie dați la o parte din cauza impopularității lor, se opun. Sub presiunea reginei-mame acceptă să consulte nobilimea. Așa are loc Asambleea Notabilior între 21 și 26 august la Fontainebleau. Prinții de sânge și conetabilul Montmorency sunt chemați pentru a-și ocupa locul în consiliul regelui. La această asamblee amiralul Coligny, viitorul lider al protestanților, citește în fața curții uimite o petiție în care Normandia cere libertatea de cult. Asambleea se închide cu convocarea Stărilor Generale
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
ei se numărau cei trei frați ai regelui: Alphonse de Poitiers, Robert d’Artois, Charles d’Anjou, cu care Ludovic al IX-lea s-a aflat în deplină armonie, vărul regelui Jean d’Orléans, cunoscut pentru spiritul său de abnegație, conetabilul Franței, Imbert de Beaujeu, om încercat, cu multă experiență militară, ducele Bretaniei, Pierre, contele Flandrei, Guillaume, seniorii Geofrey de Sargines, Gaucher de Chatillon, Philippe de Montferat, Jean de Valery etc. Seniorul de Joinville, prietenul cel mai apropiat și sfetnicul lui
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
arhive publice, și sediul Bijuteriilor Coroanei Angliei. De la începutul secolului al XIV-lea până la domnia lui Carol al II-lea, la încoronarea unui monarh se ținea o procesiune de la Turn la Abația Westminster. În absența monarhului, castelul este administrat de conetabilul Turnului. Acest post era unul de mare putere în care în perioada medievală erau numiți oameni de încredere ai regelui. Spre sfârșitul secolului al XV-lea, castelul a fost locul unde au fost închiși Prinții din Turn. Sub dinastia Tudor
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
12 oameni pentru spionaj. Chiar și după al Doilea Război Mondial, avariile produse de Blitz au fost reparate și castelul redeschis publicului. Astăzi, Turnul Londrei este una dintre cele mai populare atracții turistice din țară. Aflat în administrația ceremonială a conetabilului Turnului, el este îngrijit de organizația de caritate și este protejat ca sit în patrimoniul Mondial UNESCO. Turnul a fost orientat cu cele mai solide și mai impresionante întărituri către Londra saxonă, ceea ce arheologul sugerează că a fost ceva intenționat
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]