711 matches
-
-i ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual dar, mai ales, spiritual - este, cum spuneam, Cântarea Cântărilor. Confesivul glisează pe alocuri în retorica ascezei, a transei cvasimistice: "Pe ce limbă să-ți vorbesc, dragul meu? ție, care cânți? Nici o limbă nu-i destul de bună pentru cântarea ta, și totuși, eu te chem.", " Când mâncăm împreună, ce înghit tot
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia Constanței Buzea e acum una manifest confesivă. Ea se deschide lumii cu o umilință orgolioasă, pornind de la gradul zero, al asumării datelor "prozaice", așadar scuturîndu-se de orice afectare. Condeiul pare a merge singur pe pagină, oglindind o fascinație a realului care nu e mai puțin profundă decît
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
o Poveste, pe un subiect narativ. Paradoxal, toate aceste române sunt retorica pură, cu toate ca reclamă violent un background existențial pe cât de critic, pe atât de concret, declarat în afara abstractului. Că și în celelalte cazuri, discursul Letopizdețului se situează în proximitatea confesivului: un fel de autobiografie mascată, scrisoare adresată iubitei, jurnal de criză ș.cl. Plus galeria de portrete a celor din grup pe care o întâlnim și la Șchiop: revoltă să fie, dar neapărat în grup. De aici lipsa unui subiect care
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
final, volens, nolens, autorul va ajunge și în acest volum la temele de dizertație, la raționamentele și la personajele mitice, livrești sau reale din cărțile anterioare (Narcis, Don Quijote vs. Don Juan, Galileo vs. Giordano Bruno etc.). Intențiile volumului fiind direct confesive, tonul este mai puțin sentențios decît în cărțile de eseuri. Fraza este simplă, directă, în multe situații străbătută parcă de o umbră de tristețe. La fel ca și Cioran la vremea sa, Octavian Paler a trăit dramatic momentul părăsirii localității
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
în calitate de actant de bază al său, criticul își analizează ori, cîteodată, își povestește pur și simplu un capitol de viață. Așa încît nu e vorba doar de-o reconstituire istorică, ci și de un dosar de materie primă, sensibilă și confesivă, critică într-o instanță subiectivă prețioasă ca atare, dar și expusă, firește, exigențelor unei examinări exogene. Talentul lui Petru Poantă e cu totul remarcabil. D-sa are darul de-a strecura în pagină dîrele trăirii livresc-emoționale, în spontana lor șerpuire
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
dublul, corporalitatea, identitatea, fragilitatea și inconsistența eului, existența, religia (trădarea, supliciul, Înălțarea) și scrisul sunt sâmburii tari în jurul cărora se dezvoltă, parcă de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind, extrem de generos, un text fluid în eclectismul lui, pendulând între confesiv și reflexiv, între onirism și ocult, între poetic și profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice caz." (p. 24-25). Camil Petrescu e un confesiv profund sceptic. Scepticismul său are o dublă motivație. Pe de o parte, nu crede în însăși posibilitatea de recuperare totală a trăitului de către acest tip de scriitură: ceea ce se întâmplă în 1940 i se pare atât de vast și de
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
două motive pentru care nu pot vedea în Yourcenar o romancieră. Mai întîi, pentru că nu este o prozatoare de cursă lungă, ea simțindu-se bine pe bucăți literare de întindere mică: elementul ei de predilecție sunt povestirile, eseurile sau fragmentele confesive la persoana întîi. În al doilea rînd, deoarece nu poate empatiza cu personajele cărții - cum este cazul Obolului visului -, cititorul trăind tot timpul cu impresia că asistă la un spectacol artificial în care miza nu stă în redarea fidelă a
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
Conturul spațial și temporal e cu atât mai bine precizat, subliniat, întărit, cu cât autorul e decis să-și smulgă protagonistul de sub faldurile și vopselurile mitului: un mit ,contemporan", kitsch, precum cel rimelat de Dracula lui Bram Stoker. Sub narațiunea confesivă, spartă în fragmente dar aspirând, în ritmul ei sincopat, la o viziune a întregului, ghicim prin urmare dubla intenție a romancierului. El polemizează, pe de o parte, cu contrafacerile de aspect comercial ale figurii și mitologiei lui Vlad }epeș, înscriindu
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
limbi acoperă palierul livresc al romanului, notele de subsol, aparținând autorului însuși, contribuie la autentismul scriiturii, marcând cu procedee specifice, intertextuale, legătura cu o operă ce pulsează și se scrie sub ochii noștri. Există și unele stridențe în acest parcurs confesiv, care nu pot fi explicate prin ezitările personajului, dar prin inconsecvența autorului. Obsedat de lașitatea românească, de secolele de tăcută resemnare ale compatrioților săi, Vlad vrea să schimbe... imaginea Valahiei în lume, să facă să se vorbească și să se
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
fără cochetărie, fără o glumeață admonestare. Iar eu am salutat-o." (p. 222). Câți autori, atâtea posibilități de reconstituire a unei epoci și a unei vârste. Ioan Stanomir, plasat, în ordine alfabetică, ultimul în sumar, pendulează între cele două modalități (confesivă și analitică), menținându-se la un nivel de onorabilitate stilistică. Exprimarea lui e uneori dificultuoasă, cu glisări ale ideilor pe frazele ce le conțin; dar tânărul eseist are meritul de a formula cel mai coerent obiectivele întreprinderii colective, arhitectura proiectului
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
articole propriu-zis critice. Proporția este puțin prea mare în favoarea celor dintâi, dar s-a asigurat în acest fel o mai largă arie de cuprindere a fenomenului literar basarabean. Vasile Vasilache glosează despre devastările istoriei. Demn de tot interesul este eseul confesiv al lui Vladimir Beșleagă despre experiența sa cu cenzura. Serafim Saka meditează despre ,puterea și slăbiciunile scriitorului în fața puterii". Arcadie Suceveanu îl evocă pe George Meniuc, considerat unul din marii precursori, un zeu tutelar. Poetul Nicolae Dabija își exprimă credința
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
curentul confesiv-memorialistic atât de puternic, atât de larg după 1989. Deși materie biografică aveați. Ați fost deținut politic, ați cunoscut bine lumea culturală și literară românească din ultimii 50-60 de ani, și totuși nu ați îngroșat rândurile autorilor de literatură confesivă și memorialistică. Provine, oare, acest comportament atipic dintr-o reticență față de confesiuni, ori există altă explicație? Adrian Marino: Domnule Iorgulescu, în primul rând eu nu sunt chiar așa de rezistent la ideea de confesiune, fiindcă, vă fac o confesiune acuma
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
alternanța discursurilor înseamnă fractură, indeterminare, fragmentarism la nivelul scenelor, dar un secvențialism, de data aceasta, din fericire, mult mai bine controlat. Epicul rămâne în continuare doar un pretext narativ, e banal sau te lasă mai degrabă indiferent. În general, discursul confesiv al naratorului e declanșat de o seară ratată, o întoarcere de la o petrecere, o discuție anume... Nu detaliile sau cadrul exact și complet îl interesează pe Adrian Buz, el are nevoie doar să-și poată "înscena" textul. Un epic ceva
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
va înțelege niciodată/ este că atunci când te afli în fața/ unui om căruia-i vine să vomite/ ultimul lucru pe care-l poți face/ este să-i pui mâna la gură/ avertizându-l că va face mizerie." În această înscenare a confesivului, discursul fragmentar și disonant e construit atent, are o retorică ce merge la fix, dar, pe de altă parte, uneori e ușor previzibil diluându-și efectele. Precedența poeților din propria-i generație o scutește pe Miruna Vlada de prea lungi
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
asta era cel mai important lucru. Cum să nu-l urască "pentru că s-a însurat cu Adina" ? - aflăm abia acum (p. 70) adevăratul mobil al investigației necruțătoare a lui N. Steinhardt. Eseu romanțat asupra neizbânzii se dovedește astfel un exercițiu confesiv de eradicare a geloziei, exercițiu obiectivat în următoarea situație: "bărbatul respectiv s-a însurat cu fosta primă dragoste din tinerețe a celuilalt și e și fost coleg și neîntrerupt prieten al divorțatului; mai că mi-ar veni a scrie: al
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
excelent scrise. Șase femei este al cincilea și are destul de puține în comun cu aparițiile precedente: A trăi în păcat (un roman de dragoste adulterină, comutat dramatic la final, prin episoadele pogromului de la Iași) și Viață cu efect întârziat (roman confesiv, cu un accent polemic - o spunea chiar autorul - față de "excesul de personaje" din cartea anterioară). Ceea ce se păstrează, ca o adevărată axă a prozei lui Virgil Duda, este erotismul pronunțat și lăbărțat în relațiile umane, abundența de scene și episoade
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
alte îndemânări; că există o măruntă comunitate de excluși care supraviețuiește prin acest fel de iluzie.” Încă de la primul poem, tonul este atins de o oarecare resemnare. Nimic nu pare schimbat prea mult, dar poetul a obosit puțin, e mai confesiv și mai concesiv, revolta s-a mai așezat, iar blazarea pare acum asumată. De aici și dedublarea. Mai exact, recunoașterea cu cinism a necesității dedublării. Ipostazele nocturn-diurn, intim-social se diferențiază printr-un ipocrit joc de măști: „în timp ce pop își vâră
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
notează diferențele dintre stilul nuvelelor și cel al romanelor autorului lui Ion, observând că primele nu anunțau deloc creațiile epice următoare. La Camil Petrescu, autorul ține să demistifice, avertizân-du-și cititorii în privința personajelor din Patul lui Procust: "Orice idee de spontaneitate confesivă trebuie din capul locului exclusă" (p. 153). Iar când discută receptarea lui Arghezi, observă just că nu a existat niciodată un moment de maximă receptare a operei lui. În partea a doua a cărții, Istoria literară în dialog intercultural, autorul
Câteva sinteze by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Imaginative/9270_a_10595]
-
cărții lui Eugen Simion, revăzută și atât de substanțial sporită, voi spune mai departe câteva lucruri. Este vorba în actuala ediție, așa cum precizează autorul în prefață, "de încercarea de a cuprinde totalitatea operei epice a lui Mircea Eliade, inclusiv literatura confesivă, de a o reanaliza, acolo unde este cazul, în raport cu documentele publicate în ultimul deceniu". Aceste documente ivite în amintitul interval, în a căror lumină opera epică eliadescă se impune a fi reanalizată, sunt jurnalul, memoriile, proiectele de roman rămase în
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
și ele aduse în discuție, fără a fi însă obiect de examinare sistematică. Lucrarea nu este o monografie, ci un studiu amplu dedicat literaturii epice eliadești, aici intrând romanele, nuvelele, prin extindere și piesele de teatru, precum și scrierile de factură confesivă, memoriile, jurnalul, corespondența. în nota de pe ultima copertă Eugen Simion spune ceva despre titlul noii ediții a cărții sale și anume că l-a împrumutat de la Nichita Stănescu. Nu spune și de ce l-a împrumutat, rămânându-i cititorului să descopere
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
trandafiri", în care "teoriile asfixiază în oarecare măsură viața personajelor". Memoriile de până în 1937 sunt "excepționale" , dar cele de după "nu mai sunt atât de interesante". Eliade devine în ele "prudent, cenzurează emoțiile, elimină aproape complet viața foarte intimă din narațiunea confesivă". Dar și prin eșecuri, prin experiențele ratate, nu chiar puține, opera epică a lui Mircea Eliade îi apare criticului "productivă" pentru literatura română, căci și acestea au clintit inerții: În timp ce romanul românesc mergea măreț și liniștit pe albia cunoscută, verificată
Viziunea totalității by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9470_a_10795]
-
performanță intelectuală să fie, în același timp, atât de ticălos. Poate trece drept lipsă de profesionalism faptul că-mi descriu propriile stări, propriile sentimente provocate de o anchetă ce mi-a fost încredințată, dar vă cer permisiunea acestui ton excesiv de confesiv, a acestei abordări foarte implicate. M-am identificat cu cazul acesta, am pus pasiune, căutând totuși să rămân cu simțurile treze, să nu-mi pierd luciditatea, m-am amestecat cu întâmplările, m-am confundat cu personajul. Atât mă apropiam de
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
bun creator de personaje e o calitate a unui prozator, mai ales, romancier. Este nu numai o calitate, ci și o condiție ca autorul să fie romancier (în cazul nostru), fiindcă, e mult mai ușor să faci literatură de tip confesiv, să poți construi chiar, un roman al eu-lui auctorial și să fie și reușit, dar este infinit mai greu să creezi o lume total diferită de propria biografie, Florina Ilis scrie o proză a cărei performanță stă în abilitatea autoarei
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
1945, Sorana Gurian începe să colaboreze foarte intens la revistele feminine și feministe "Mariana" și "Femeia și căminul", care, prin însăși natura preocupărilor lor, acordă Occidentului un loc privilegiat în raport cu Uniunea Sovietică. Ea semnează aici, probabil și cu pseudonime, texte confesive sau pe chestiuni ridicate de cititoare, note de lectură, eseuri. (Cîteva titluri din "Femeia și căminul": Femeia sovietică, Bărbatul așa cum este și ... cum ar dori să fie, Femeia singură, O mare artistă m-a făcut să plîng, N-am fost
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]