94 matches
-
bază printr-un model care integrează macro-propoziția evaluativă finală (sau "morala" = Pn Ω) care dă în mod explicit sau nu și, în funcție de genurile narative, mai mult sau mai puțin ușor deductibil, plecând de la indicii ce trebuie decriptate de către cititor sensul configurațional al secvenței: Scriitorii pun clar în evidență această complementaritate narativă dintre secvență și configurație. Astfel Milan Kundera vorbește în Arta romanului, despre "arta elipsei" ca despre o necesitate pe care o explică în termeni foarte apropiați de cei amintiți de
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acesta din urmă trebuie observat, pe de o parte, din perspectiva unei asumări enunțiative (b) și, pe de altă parte, din perspectiva unei articulări (textuale) a propozițiilor între ele; reluăm definiția textuală a propoziției ca unitate legată secvențial (c) și configurațional (d): Să analizăm cele patru puncte: Referința și construirea unei reprezentări discursive A enunța sau a citi o propoziție înseamnă a construi o reprezentare discursivă. În loc să concepem referința într-un cadru logic vericondițional clasic (adevărat vs. fals), vom utiliza o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu este decît o verigă din lanțul actelor de limbaj. Orice scriere le continuă pe celelalte, declanșează o polemică cu ele, se așteaptă la reacții active de înțelegere, le anticipează etc. (1977, pp. 105-106). De la propoziție la întregul semnificat: orientarea configurațională Generalizînd, J.-M. Adam împrumută noțiunea de orientare "configurațională" a textului, mai întîi de la filosoful limbajului Louis O. Mink și, ulterior, de la Paul Ricœur. Aceștia arată că, pentru a înțelege o povestire (amîndoi sînt preocupați de problema tipului de text
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
limbaj. Orice scriere le continuă pe celelalte, declanșează o polemică cu ele, se așteaptă la reacții active de înțelegere, le anticipează etc. (1977, pp. 105-106). De la propoziție la întregul semnificat: orientarea configurațională Generalizînd, J.-M. Adam împrumută noțiunea de orientare "configurațională" a textului, mai întîi de la filosoful limbajului Louis O. Mink și, ulterior, de la Paul Ricœur. Aceștia arată că, pentru a înțelege o povestire (amîndoi sînt preocupați de problema tipului de text), nu este suficient să urmărim dimensiunea episodică a textului
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asupra evenimentelor pentru a le aduna într-un întreg semnificant. Altfel spus, această noțiune permite considerarea trecerii de la secvență (propozițiile succesive ce respectă linearitatea limbii și tipul de secvențialitate) la figură (înțelegînd textul ca un întreg coerent). Noțiunea de orientare configurațională permite formularea unor ipoteze asupra interpretării textului ca un întreg coerent; ea reunește și conceptul de "lector model", atît de drag lui Umberto Eco: În această perspectivă, doctrina interpretantului apare legată și de alte concepții ale pragmaticii, aceea în care
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
semantică a enunțului, sînt privilegiate circumstanțele enunțării, raporturile cu co-textul, presupozițiile operate de către interpret, activitatea inferențială de interpretare a textului (1985, p. 57)*. Vom continua plecînd de la următoarea definiție a textului: Un text este o suită de unități (propoziții) orientate configurațional, care sînt legate secvențial și care progresează către un sfîrșit (J.-M. Adam, 1990, p. 49). 5. Domeniul studiat: "comunicare, editare" 5.1. Considerații teoretice Studiul nostru se înscrie în cadrul interrelației dintre două domenii specifice, și chiar autonome, comunicarea și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unirea) unei propoziții cu alte propoziții (explicite sau nu). Este vorba aici de formularea unei definiții paratextuale a propoziției: "unitate legată în funcție de dubla mișcare complementară a succesiunii (lineare) și a configurării" (J.-M. Adam, 1990, p. 36). Ne interesează dimensiunea configurațională (argumentativă) a epigrafului; J.-M. Adam notează: Prin dimensiunea configurațională se subliniază necesitatea de a lua în calcul ansamblul de parametri anteriori: construirea unei reprezentări, asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
vorba aici de formularea unei definiții paratextuale a propoziției: "unitate legată în funcție de dubla mișcare complementară a succesiunii (lineare) și a configurării" (J.-M. Adam, 1990, p. 36). Ne interesează dimensiunea configurațională (argumentativă) a epigrafului; J.-M. Adam notează: Prin dimensiunea configurațională se subliniază necesitatea de a lua în calcul ansamblul de parametri anteriori: construirea unei reprezentări, asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată de prezența relațiilor argumentative (1990, pp. 48-49). Relațiile argumentative dintre
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un studiu complementar este util. De asemenea, după examinarea dimensiunilor enunțiativă, referențială și secvențială a extraselor de presă din această campanie și a diferitele structuri secvențiale ale enunțurilor propoziționale care o alcătuiesc, putem să încercăm acum o delimitare a orientării configuraționale a ansamblului publicitar. 2.3. Orientarea argumentativă a campaniei publicitare Reamintim că prin analizarea orientării argumentative se încearcă teoretizarea trecerii de la propoziție la un ansamblu coerent. Astfel, pentru a înțelege întreaga campanie publicitară este necesară o trecere de la secvență (lectura-înțelegerea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
expresie potrivită să sublinieze caracterul memorabil al evenimentelor raportate (1978, p. 303). Prin povestire, [P6] permite trecerea de la planul acțiunii evenimențiale a personajelor la planul cognitiv al "moralei" care trebuie extrasă din povestire, din contextul concret al reclamei. Despre sensul configurațional al povestirii amintim ceea ce scriitorul Claude Simon a subliniat, în discursul său de primire a premiului Nobel: În dicționar, prima accepție a cuvîntului "fabulă" este următoarea: "Scurtă povestire din care reiese o morală". De îndată ne trece prin minte o
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
maxima, preceptul sau teza pe care autorul încearcă să o facă astfel mai izbitoare (1986, p. 16, citat de J.-M. Adam, 1987a, p. 60) Din această perspectivă, secvențialitatea narativă corespunde unei structuri ierarhice globale. Să vedem cum apare sensul configurațional în povestire, pe baza superstructurii narative și a comparației între început și final. [P1] introduce primul perfect simplu (PS) dintr-o serie de alte șapte în cele cinci propoziții de bază (Pn1 → Pn5). Aceste verbe la PS sînt legate cauzal
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
transformare a predicatelor din proces; o singură logică cronologică și cauzală. Rămîne o ultimă componentă, esențială pentru înțelegerea textului publicitar: o finalitate sub formă de "morală", o evaluare în care ironia este explicită. [P6] ne-o oferă spre lectură. Sensul configurațional al textului este explicit actualizat în această morală. Morala pune în scenă două modalități enunțiative care denotă prezența enunțătorului: [P6] "Imbecilul! Spărsese ambalajul sticlei de Balafre!" Să marcăm acest caz de ambiguitate anaforică: "spărsese" face referire la agresor, nu la
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de cunoaștere împărtășită, evocate mai sus, permit reconstruirea coerenței anaforice din propoziții. "Morala" transformă povestirea într-o pastișă a romanului polițist. De fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o dimensiune configurațională a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa drept practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ordonate, ierarhizate pentru a avea sens în text și/sau în situație" (1989, p. 180). Cu alte cuvinte, organizarea ierarhizată a propozițiilor nu este întîmplătoare, ci orientată argumentativ în funcție de un scop. Cu atît mai mult pentru paratextul editorial: astfel, dimensiunea configurațională a descrierii este adesea legată de frecvența vocabularului axiologic (enunțuri evaluative, adjective afective...). Însă orientarea descrierii către o concluzie poate fi asigurată și de alți termeni asupra cărora vom reveni. Să analizăm prima frază din prezentarea cărții: (1) [P1] Cele
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
părților (Pd PĂRȚI: "două povestiri") și a calităților-proprietăți (Pd PROPR: "două admirabile povestiri... printre cele mai caracteristice geniului lui Henry James"). Fie următoarea schemă: Să ne oprim asupra acestor proprietăți-calități: "admirabile", "printre cele mai caracteristice geniului lui Henry James". Orientarea configurațională a descrierii este legată de frecvența adjectivelor afective, al căror rol în dinamica argumentativă a enunțării este subliniat de C. Kerbrat-Orecchioni: Adjectivele afective enunță atît o proprietate a obiectului pe care îl determină, cît și o reacție emoțională a subiectului
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
să o cumpere sau să o împrumute. Această orientare argumentativă îi conferă textului un anumit rol: îl provoacă să acționeze; în cazul de față, îl determină să creadă că povestea este incitantă. Este ceea ce urmărim și noi prin studierea orientării configuraționale a textului. Dimensiunea secvențială a textului Vom încerca o nouă definire a textului ca povestire: prin definirea secvențialității narative sînt precizate componentele indispensabile oricărei povestiri: (a) Un actor (A) constant (cel puțin unul, individual sau colectiv). Apar mai multe tipuri
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Dom Duarte și Rosary. Adăugarea unei concluzii asigură încheierea poveștii și ajută la perceperea evenimentelor succesive și a sensului global al povestirii. De fapt, coperta a patra combină o ordine cronologică (o secvență de acte și de propoziții) cu una configurațională (perceperea înlănțuirii ca întreg): concluzia este implicită: vedem unde se va ajunge... Dacă punctele de suspensie marchează scopul argumentativ ce poate fi dedus de aici, în egală măsură, ele indică și o povestire incompletă. Am putea utiliza modelul diviziunii cu
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o abordare dinamică atentă la progresie, ci și o abordare polifonică a reprezentării. Observăm, prin exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie ultimei coperte) reprezintă funcția unei secvențialități, în cazul de față, narative. Consideră izotopia farmecului și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a cititorului: [P14] Pentru ca toți cei care sînt interesați de acest fond de carte și de noutățile care apar lunar să poată găsi aici mărturia recunoștinței noastre. Aici se găsește miza unui nou demers în analiza cuvîntului înainte: orientarea lui configurațională. Acțiunea constă în completarea dimensiunii secvențiale a textualității, distingînd trei planuri de analiză: referința (însăși structura semantică a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de analiză: referința (însăși structura semantică a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte (dinamica lui) va fi abordat în funcție de cele două demersuri complementare. Orientarea configurațională a textului Dimensiunea enunțiativă și argumentativă a textului Am indicat că una dintre funcțiile esențiale ale unui cuvînt înainte la un catalog este de a informa în linii mari cititorul despre politica editorială. Apariția anuală a catalogului (chiar semestrială, în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
131, 132 Atribuire (operațiune de) 85, 131 Catalog 93, 98, 100 Concentrare 45, 46 Conectori 31, 32, 38, 109, 110, 115, 117, 146, 149, 170 Context 35, 47 Copertă 124, 130 Dedicație 72, 73, 78 Descriere 83, 89, 136 Dimensiune configurațională 36, 128 Dimensiune secvențială 33, 36, 39, 40, 109, 122, 145, 163 Dimensiune semantico-referențială 155 Discurs 33-35 Enunțare 37 Epigraf 57, 60, 65, 69 Epitext auctorial 22, 51 Epitext editorial 25, 36 Eterogenitate 41 Hipertextualitate 19, 28 Interacțiune socială 33
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o simplă năzuință și reprezintă în final o traducere obligatorie, de natură legitim-proiectivă, a sistemului general noțional în fapt existențial global. Aspirația către frumos este confirmată în termenii unei cosmologii ordonate și se poate hrăni la rândul ei din materia configurațională pe care o descoperă în explorările sale care vizează lumea în ansamblul ei. Apoi, tot Vianu afirmă că "dacă pregătirea operei și viziunea inspirată a întregului ei au un pronunțat caracter afectiv, invenția și execuția sunt accentuate mai cu seamă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
esență, către transparență de sine, către identitate cu un model supraordonat și atestator. Configurația spirituală interioară este unul dintre rezultatele acestui drum, iar printre efectele psihologice ale stabilității ei regăsim și unicitatea coezivă a personalității (echivalent al "puterii Eului"). Scopul configurațional ghidează apoi preocuparea obligatorie a conștiinței cu un efort auto-rezumativ (fără nici un implicat de limitare sau reducție). Structuralismul secolului XIX a impus accepțiunea statică a termenului de structură, pe când cel al secolului XX a introdus accepțiunea sistemică și organică. Diferența
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al doilea nominal (N1), care, în funcție de context, poate denota evenimente de trei tipuri: olfactiv, tactil, gustativ. Nespecificarea clasei căreia îi aparțin evenimentele supuse percepției exprimate prin verbul sentir ar conduce deci la o ambiguitate a analizei. În funcție de câțiva parametri - proprietăți configuraționale, semantice, combinatorii, sintactice și morfologice ale itemilor verbali -, Grezka (2009: 83-84) distinge 17 utilizări ale verbului a vedea: Depuis sa naissance, cet enfant ne voit pas. (voir1) ' Copilul nu vede încă de la naștere.' Cet enfant voit mal. (voir2) ' Acest copil
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]