KorAP: Find »[drukola/base=configurativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 >

58 matches

Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780

lexical al termenului obrazul, dar poate fi explicat prin corelație cu un alt semnificat idiomatic, acela al termenului obrazul din textemul Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Vom dezvolta această intuiție în cadrul aplicațiilor din secvențele următoare. 1.2. Principiile semanticii configurative sunt în anumite privințe identice sau, cel puțin, asemănătoare celor patru principii ale semanticii structurale pe care le-a postulat Coșeriu (v. supra, II.4.2.), dar ele cuprind și o serie de nuanțări și/sau diferențe specifice: a) Asemenea

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
identice sau, cel puțin, asemănătoare celor patru principii ale semanticii structurale pe care le-a postulat Coșeriu (v. supra, II.4.2.), dar ele cuprind și o serie de nuanțări și/sau diferențe specifice: a) Asemenea semanticii structurale, și semantica configurativă adoptă principiul funcționalității, întemeiat pe "solidaritatea dintre planul conținutului și planul expresiei". Atâta doar că ea reclamă câteva precizări suplimentare privind cele două corolare ale acestuia: a1) Semantica configurativă acceptă "corolarul semnificatului unitar", dar nu și condiția ca acesta să

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
nuanțări și/sau diferențe specifice: a) Asemenea semanticii structurale, și semantica configurativă adoptă principiul funcționalității, întemeiat pe "solidaritatea dintre planul conținutului și planul expresiei". Atâta doar că ea reclamă câteva precizări suplimentare privind cele două corolare ale acestuia: a1) Semantica configurativă acceptă "corolarul semnificatului unitar", dar nu și condiția ca acesta să fie "unic"; dimpotrivă, textemele relevă, prin chiar natura lor, o dublă stratificare semantică, care se manifestă prin scindarea "conținutului" între planul literal și planul idiomatic/figurat al expresiei. a2

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
evocă prin simpla ei apariție partea "absentă"); pe de altă parte, eficiența testului comutării e de multe ori anulată atunci când avem de-a face cu reîncadrarea și/sau reconfigurarea discursivă a textemelor. b) Principiul opoziției e înlocuit, în cazul semanticii configurative, de principiul asocierii. Spre deosebire de lexeme, în cazul elementelor "discursului repetat" definitoriu nu e neapărat modul în care ele se diferențiază de, ci modul în care ele se aseamănă cu alte unități echivalente. Un element al "discursului repetat" (și, prin aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
altceva decât semnificatul său lexical, în măsura în care împărtășește cu alte elemente/unități anumite trăsături care nu se regăsesc în semnificatul său lexical. b1) Un corolar al acestui principiu este că "analiza în trăsături distinctive", fundamentală în cadrul semanticii structurale, dobândește, în cadrul semanticii configurative, o importanță mult mai mică decât identificarea trăsăturilor comune elementelor "discursului repetat". Această translație se explică prin faptul că, spre deosebire de semnificatele lexicale, semnificatele idiomatice nu preexistă configurațiilor asociative. Ceea ce preexistă e, desigur, opinia despre un "lucru" a unei comunități lingvistice

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
distinctive. Dintre acestea, trăsăturile comune sunt generate grație principiului echivalenței idiomatice (v. infra, d), ceea ce face ca și trăsăturile distinctive din cadrul semnificatelor idiomatice să fie diferite de acelea stabilite prin raporturile dintre semnificatele lexicale. c) Ca și semantica structurală, semantica configurativă împărtășește în egală măsură principiul sistematicității ca "prezumție rezonabilă și justificată empiric". Singura diferență este aceea că, dacă în cazul semanticii structurale sistematicitatea (sau, mai bine zis, regularitatea) e dată de opozițiile distinctive ca expresie a sistemului unei limbi "funcționale

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
măsură principiul sistematicității ca "prezumție rezonabilă și justificată empiric". Singura diferență este aceea că, dacă în cazul semanticii structurale sistematicitatea (sau, mai bine zis, regularitatea) e dată de opozițiile distinctive ca expresie a sistemului unei limbi "funcționale", în cazul semanticii configurative sistematicitatea e dată de relațiile asociative ca expresie a unor modele culturale codificate în planul unei limbi "istorice". d) Principiul "neutralizării", care constituie o simplă "excepție" în cadrul semanticii structurale, joacă, în schimb, un rol crucial în cadrul semanticii configurative, unde apare

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
cazul semanticii configurative sistematicitatea e dată de relațiile asociative ca expresie a unor modele culturale codificate în planul unei limbi "istorice". d) Principiul "neutralizării", care constituie o simplă "excepție" în cadrul semanticii structurale, joacă, în schimb, un rol crucial în cadrul semanticii configurative, unde apare sub forma principiului echivalenței idiomatice. În mod concret, acest principiu se manifestă în cazul configurațiilor asociative atât prin suspendarea trăsăturilor distinctive dintre lexeme, cât și prin crearea de trăsături comune între elemente aparținând unor câmpuri și/sau clase

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
în cazul configurațiilor asociative atât prin suspendarea trăsăturilor distinctive dintre lexeme, cât și prin crearea de trăsături comune între elemente aparținând unor câmpuri și/sau clase lexicale diferite (de obicei, prin intermediul predicației). 1.3. În conformitate cu principiile de mai sus, semantica configurativă delimitează și analizează configurațiile asociative ale unei limbi "istorice" (nu "funcționale"!). Ca și în cazul semanticii structurale, sarcina semanticii configurative este aceea de a releva în limbile "istorice" paradigmatica și sintagmatica unităților de "conținut" (în cazul de față fiind vorba

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
aparținând unor câmpuri și/sau clase lexicale diferite (de obicei, prin intermediul predicației). 1.3. În conformitate cu principiile de mai sus, semantica configurativă delimitează și analizează configurațiile asociative ale unei limbi "istorice" (nu "funcționale"!). Ca și în cazul semanticii structurale, sarcina semanticii configurative este aceea de a releva în limbile "istorice" paradigmatica și sintagmatica unităților de "conținut" (în cazul de față fiind vorba despre unitățile "discursului repetat", dar și despre elementele lor constituente). În consecință, configurațiile asociative sunt, asemenea structurilor semantice, de două

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
două tipuri: configurații paradigmatice, alcătuite din unități (și/sau elemente) ale "discursului repetat" care se asociază pe axa "conținutului", și configurații sintagmatice, adică solidarități între elemente ale "discursului repetat" motivate prin valoarea lor culturală. 1.3.1. În cazul semanticii configurative, opoziția dintre configurațiile paradigmatice "primare" și cele "secundare", pe care Coșeriu a stabilit-o în cazul structurilor lexematice (v. supra, II.4.3.1.), își pierde valabilitatea. Explicația acestui fapt rezidă în aceea că, deși putem determina, la rândul nostru

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
molti nemici, molto onore), acestea se manifestă doar în planul individual (textual-discursiv) al vorbirii și ies astfel din câmpul de investigație al semanticii "idiomatice". Prin urmare, toate configurațiile manifestate în planul unei limbi "istorice" sunt configurații primare. În schimb, semantica configurativă prezintă două aspecte specifice, de o importanță capitală: dubla stratificare a "conținutului", care cuprinde deopotrivă conținuturile "lexicale" și conținuturile derivate/metaforice (idiomatice), și dublul proces motivațional ce asigură legătura dintre acestea și care se poate manifesta atât la nivel local

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
nucleu este o abstracțiune, clasa idiomatică se organizează, de regulă, în jurul unui culturem cât mai "concret" (nume de animale și/sau de plante, părți ale corpului etc.), care face obiectul unor "caracterizări" diverse. 1.3.2. Trecând la cealaltă axă configurativă, e de remarcat că toate textemele diasketice sunt, prin chiar natura lor, niște configurații sintagmatice. Ele reprezintă niște solidarități, asemănătoare celor identificate de către fondatorul integralismului lingvistic în planul lexicului structurat, dar de o altă natură. În acest sens, am putea

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
îndoieli legitime, deoarece, în loc să evidențieze efectele relațiilor asociative asupra configurării unui culturem ("simbol"), cei doi cercetători sunt preocupați să stabilească, în esență, o serie de regularități semantice, eludând modul în care acestea au luat naștere. În schimb, considerăm că semantica configurativă poate să-și asume și chiar să ducă la bun sfârșit sarcinile pe care susținătorii teoriei limbajului figurat convențional le trec cu vederea. În acest sens, premisa noastră - care încearcă să răspundă, de asemenea, la întrebarea privind posibilitatea studierii semantice

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
semantice a "nomenclaturilor" (adică a termenilor organizați în lexicul primar prin opoziții echipolente) - este că textemele realizează adeseori o reorganizare a opozițiilor echipolente din lexicul primar sub forma unor opoziții graduale și/sau privative. Această premisă deschide calea unui studiu configurativ al semnificatelor idiomatice. 3.2. Modul de generare a relațiilor amintite se poate observa cel mai bine în ceea ce privește (sub)câmpul lexical al animalelor sălbatice, unde textemele transformă lexemele în cultureme, plasându-le, totodată, într-o rețea de opoziții graduale și

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
de vedere "idiomatic", am încercat să trasăm un cadru adecvat de abordare a textemelor în planul limbilor "istorice". În această privință, am pornit de la semantica structurală elaborată de către Coșeriu și am formulat câteva principii și concepte ale unei posibile "semantici configurative", care să studieze semnificatele idiomatice ale configurațiilor asociative dintr-o anumită tradiție a "vorbirii". Principala noastră dificultate a fost aceea de a delimita configurațiile lingvistice (admise ca "fapte de limbă" în planul normei) de simplele asocieri "psihologice", care vizează doar

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
have attempted to draw an appropriate framework for addressing these units at the level of concrete particular languages. In this regard, we start from the structural semantics developed by Coseriu and subsequently formulate several principles and concepts of a possible configurative semantics, to study the idiomatic meaning of associative configurations in a certain "historical" language. Our main difficulty here is to distinguish the linguistic configurations (admitted as "facts of language" at the level of the "idiomatic" norm) from the mere "psychological

[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306

sus gruparea aldehidă, iar gruparea ăCH2OH în spate și o notează cu D (+). Notația D reprezintă poziția grupei OH, iar + sensul activității optice. Glicerinaldehida levogiră este forma erantiomeră a aldehidei D (+) și se notează cu L (-). S-a stabilit înrudirea configurativă a ozelor cu aceste două formule de configurație ale gliceridaldehidei, ceea ce a dus la definirea a două serii sterice, seria D și L. În seria D, dreaptă, se încadrează ozele care au aceeași 64 configurație cu D-glicerinaldehida, iar în sseria

Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă (2012) [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116

a viziunii”, „expresia sentimentului existenței în lume, a raporturilor originare pe care ființa le stabilește cu universul”. Pe lângă un câștig incontestabil în plan analitic, o asemenea perspectivă implică o mai bună sistematizare a componentelor textului literar, realizată prin teoria „nivelelor configurative ale imaginii”, expusă în volumul Configurații (1981). Pornind de la tripartiția materie/ configurație/ conținut din estetica germană, P. procedează la o ierarhizare a „straturilor” textului, similară celor propuse de Roman Ingarden sau de René Wellek, dar de un grad mai ridicat

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
acestei concepții constă, mai întâi, în reliefarea interdependenței nivelelor: „Pentru Borges, labirintul este, concomitent, tipar compozițional, temă și motiv emblematic” - scrie autoarea, relevând întreita ipostază a semnului literar, ca element semantic, referențial și autoreferențial deopotrivă. Apoi, identificarea celor șase „nivele configurative” constituie o modalitate plauzibilă de a motiva „validitatea lecturilor multiple aplicate unuia și aceluiași text literar”, în funcție de poziționarea sistemului critic pe un anumit nivel al operei. Pe de altă parte, ipoteza „modelului cosmologic” presupune o regândire a istoriei literare pe

Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

exercitat de ele în stimularea dialogului oamenilor de știință pe această temă de incontestabilă complexitate au fost evocate succint în partea introductivă a prezentării de față. Este rațiunea pentru care, în această secțiune, atenția este concentrată asupra aspectelor de natură configurativă a celor trei colocvii consecutive organizate de Asociație într-un interval de trei ani. Conceperea secvențială a celor trei evenimente științifice marcante a avut drept reper orientativ crearea premiselor favorabile unor dezbateri aprofundate asupra unei probleme atât de vaste și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
recunoașterea implicită a sferelor de influență ale puterile dominante ale epocii.) ● Conceperea securității și cooperării europene ca un proces de la simplu la complex, presupunând rezolvarea graduală a tuturor problemelor adiacente și continuitatea eforturilor în vederea atingerii țelului final urmărit. ● Afirmarea elementelor configurative ale paradigmei securității comune, edificate prin contribuția și responsabilitatea tuturor țărilor participante, luându-se în considerare interesele tuturor țărilor europene pe temeiul egalității în drepturi și fără discriminări de orice natură. ● Recunoașterea generală a utilității convocării unei Conferințe pentru securitate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

esența metaforicului și are o origine indiană. Chiar dacă teoria metaforei apare mai târziu în ordine sistematică, el susține că ordinea de drept este inversă, iar acest lucru poate fi întrevăzut în lucrarea de tinerețe, Filosofia stilului, unde Blaga dezvăluie "solidaritatea configurativă" dintre simbolic (metaforic), antinomic și dogmatic. În ordinea sistemului său filosofic, metaforicul apare abia în a doua trilogie, cea a culturii. În elaborarea epistemologiei antinomice (din prima trilogie), el nu este pomenit deloc. Aici, Blaga începe cu dogmaticul (antinomia transfigurată

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
identitate și diferență, universalitate și particularitate, comensurabilitate și incomensurabilitate. "Situată între modernitate și postmodernitate, trecând printre Scylla universalismului hegemonic și anistoric și Carybda lipsei de legitate, a particularismului radical și istoricismului nervos, rațiunea transversală se înscrie în cursa înțelegerii practicilor configurative și a formelor de viață în care se află cuprinsă moștenirea noastră socio-istorică"825. Această idee reușește să pună la îndoială cerința modernă a universalității și necesității, fără a cădea într-un anarhism epistemologic. "Ea face posibilă convergența fără coincidență

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Corola-journal/Science/84192_a_85517

tehnic: volum - masă. Pe un al doilea palier de supraordonare luăm succesiv câte două din șirul celor șase coordonate de mai sus, distingând astfel trei moduri de abordare: I. formal-generală - prin aspectare proiectivă: undă-secvență (a-b); II. formal-particulară - prin aspectare configurativă: fond-nuanță (c-d); III. interpretativă - prin aspectare personală (subiectivă) sau expresivă: estetică/stil-tehnică (e-f). Nivelele de ordonare enunțate mai sus - 4 repere; 6 coordonate; 3 moduri de abordare - oferă, deopotrivă investigatorului și conceptorului, un instrumentar muzicologic necesar atât definirii

C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale (2012) [Corola-journal/Science/84192_a_85517]