392 matches
-
revoluție, confiscate și manipulate de către un grup restrîns de inși însetați de putere, ce se voiau considerați drept exponenți ai clasei muncitoare, aflate, chipurile, la conducerea societății. Antitradiția avangardei se asocia astfel și cu o separare tăioasă de prezentul cenușiu, conformist, dureros și lipsit de orizont al totalitarismului. Explozia discursului sugera o explozie morală vizînd orice ordine falsă. Pulverizarea universului formelor literare conținea și o propunere a distrugerii formelor social-morale oneroase, subversiunea extinzîndu-se asupra ansamblului existențial viciat. Repulsia violentă față de tot
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Stănescu. Complet irelevant. Și acum poți fi persecutat dacă scrii acid împotriva unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un odios. Aici intervine și o distorsionare gravă de perspectivă, prezentă în multe atitudini revizioniste
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un odios. Aici intervine și o distorsionare gravă de perspectivă, prezentă în multe atitudini revizioniste, nu doar la Grigurcu: compararea compromisului "comunist" cu acela "postdecembrist". Este o
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un odios. Aici intervine și o distorsionare gravă de perspectivă, prezentă în multe atitudini revizioniste, nu doar la Grigurcu: compararea compromisului "comunist" cu acela "postdecembrist". Este o premisă mistificatoare de la un capăt la altul. Este un mod de a
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
N.U. Puterea a "jucat bine" și acum: desparte-i și domină-i. Fiecare are un preț. Și mulți s-au lăsat cumpărați: interesul și notorietatea. Se știe cît de sensibili sînt scriitorii la aceste două ispite ale vremelniciei. Scriitorii conformiști și oportuniști (așa s-a petrecut și după 1944) și-au definit poziția: apolitici și echidistanți. În schimb, ei fac politică (chiar și tăcerea constituie un act politic atunci cînd minerii și-au plimbat stindardele barbariei pe străzile Capitalei) și
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
volumul Satul meu (1925), în care primează, evident, programul tradiționalist ce privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip portrete alegorice ale lumii rurale, îndatorat unei viziuni sămănătoriste retardate. Tot așa, în cazul ciclului Bătrânii, în care se observă pe drept cuvânt că "doctrina e adevăratul protagonist al poemelor" și
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
lui Marius Babias: pierderea aderenței artei la ideologia de stânga. Nu depolitizarea artei sau inexistența dizidenților capitalismului din câmpul cultural, ci pericolul orientării artei în sens invers pe fondul criticii de dreapta a globalizării ("imboldul de dreapta" e criticat drept conformist), pe care teoreticianul german, visând la o revitalizare a stângii socio-politice, o persiflează. "Dreapta recunoaște valoarea strategică a mobilizării și a militarizării maselor și o folosește împotriva conținuturilor de stânga... Avangarda culturii tineretului apare astăzi ca extremistă de dreapta." și
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
cum observa Andrei Pleșu. Sînt prejudecăți în sensul în care autorul trebuie să rămînă undeva în zona inteligibilului comun, să consune cu urechea oricărui cititor, să nu rănească prin nonconformism. Cristian Tudor Popescu știe să rămînă, în curajul său, un conformist și să rostească banalitățile necesare, din care am selectate cîteva mostre. 1. Demnitarul român e nesimțit, neobrăzat, nemernic și trebuie disprețuit. Nu există noutate în viața politică, sînt aceeași coioți care se rulează în cercul lor închis și ermetic în
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
sau absența autorului dintr-o operă narativă au existat mai mereu în critica de la vârf. Dar a chibzui metodic, fie și didactic, nu cunosc vreo întreprindere similară celei finalizate de universitarul bucureștean. Învăluitor, acesta s-a ferit să condamne stilul conformist, parcă administrativ, al unor specii componente ale biograficului cum ar fi. corespondența (oficială sau privată) autobiografia, anumite tipuri de memorii, portretul. In schimb, s-a arătat deschis să extragă, cu finețe și cu argumente, din fiecare în parte, tot ceea ce
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
nu este legitimă decât ca expresie a unui discernământ exercitat în deplină libertate. A contracara o ideologie pernicioasă în numele unei ideologii de sens contrar, izvorâtă din partizanat, calcul strategic sau înregimentare conformistă nu e de natură să rezolve lucrurile. Spiritul conformist presupune să gândești potrivit unui canon, să spui nu ce crezi sau ce este adevărat, ci doar ceea ce se așteaptă de la tine să spui; sau să te îndignezi pentru că ți se cere s-o faci, pentru că e la modă indignarea
Christian Mititelu, CNA: În scrisoarea intelectualilor, în apărarea Eugeniei Vodă, se face o confuzie () [Corola-journal/Journalistic/27448_a_28773]
-
sau ce este adevărat, ci doar ceea ce se așteaptă de la tine să spui; sau să te îndignezi pentru că ți se cere s-o faci, pentru că e la modă indignarea, pentru că «dă bine» să te manifești intransigent. Unul dintre numele spiritului conformist este, astăzi, «corectitudinea politică». E un tip de comportament adoptat de numeroși gânditori oportuniști, dispuși să afișeze, la tot pasul, o combativitate de circumstanță și să arunce anatema în toate direcțiile, montând perfide procese de intenție", se arată în textul
Christian Mititelu, CNA: În scrisoarea intelectualilor, în apărarea Eugeniei Vodă, se face o confuzie () [Corola-journal/Journalistic/27448_a_28773]
-
redactate într-o limbă etimologizantă, cu nimic deosebită de cea a latiniștilor ardeleni, pun într-o altă lumină reforma lingvistică pe criterii fonetice, pe care, în ciuda opiniei dominante, a patronat-o, la Academie și în spațiul intelectual. Imaginea unui Maiorescu conformist, care urmează cu abilitate curentul principal, e falsă: avem de-a face cu un om care a știut să își asume rupturi și gesturi de mare risc cultural. Nicolae Manolescu a avut, deci, dreptate: geniul criticului stă în contradicție, pe
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
sau soți geloși. Are multiple colaborări în Italia, unde lucrează cu regizori celebri precum Valerio Zurlini în Summer Violent (1959) și în The Desert of the Tartars (1976), cu Ettore Scola în La terrazza (1980), cu Bernardo Bertolucci în The Conformist (1970) și cu Dino Risi în filmul cult The Easy Life (1962). În 1970, Trintignant refuză rolul principal din Last Tango in Paris (revenit ulterior lui Marlon Brando) din cauza scenelor de nuditate. Primul său film în limba engleză a fost
Jean-Louis Trintignant revine pe platourile de filmare, după 14 ani [Corola-blog/BlogPost/98349_a_99641]
-
lor de a gestiona criza sînt puse la foarte grea încercare. ### Despre Amour Amour este un film în regia austriacului Michael Haneke și îi are în rolurile principale pe Jean-Louis Trintignant (Trois Couleurs: Rouge din 1994, de Krzysztof Kieslowski; The Conformist, din 1970, de Bernardo Bertolucci; Z, din 1969 de Costa-Gavras) și pe Emmanuelle Riva, la 86 de ani (Trois couleurs: Bleu, 1993; Hiroshima, mon amour, 1959; Le Skylab, 2011). La cea de-a 85-a ediție a Premiilor Academiei (evenimentul
Amour, filmul emoţionant al lui Michael Haneke, pe ecrane, din 1 februarie [Corola-blog/BlogPost/97576_a_98868]
-
care nega implicit condiționările comunitare evreiești și pe cele ale anturajului predestinat fără a se dezice de mediul său și care încerca (N. Steinhardt a izbutit-o cu alte mijloace) să devină un român fără ca prin aceasta să ajungă un conformist fără nuanțe și delimitări în raport cu tabla de valori românistă pe care o agitau congenerii lui și maestrul personal, neabandonându-și planul nici atunci când legile discriminatorii ale momentului îi ofereau toate motivele să o facă. De fapt, cartea Martei Petreu aruncă
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
asupra lui să dialogheze cu Mircea Ivănescu, Gabriel Liiceanu și-a luat și un risc neprevăzut. Riscul pe care și-l asumase Diderot - acesta, însă, la modul fictiv - scriind Nepotul lui Rameau: a apărea ca un burghez așezat, bien pensant, conformist, pedant, moralizator în fața unui om cu totul liber, trecut de toate, de bine și de rău. Când are loc dialogul, M.I. și-a pierdut soția, vederea, nu mai scrie de zece ani, nu mai ascultă muzică, e țintuit la pat
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
în gușă și-n căpușă. Nu mă dau înapoi. Nu pot să mint. CONFORMISM Cei care stau sub fluviul evenimentelor stau fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar, de multe ori, adaptarea la împrejurări se cheamă conformism și conformistul se deosebește de ploșniță doar prin aceea că ea n-are rațiune... Cei care nu se conformează trag consecințele, fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar adaptarea ține mai mult de biologic decât de spiritual. De pildă, eu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
văd exact în program. (Răsfoiește.) Aha! (Sacadat.) Doamna Bovary sînt ceilalți! EMMA: Ceilalți? CHARLES (ridică din umeri): Uite-așa! Ceilalți! Întuneric Leonida XXI -text pentru teatru memoriei lui Ion Luca Caragiale PERSOANELE: Leonida (care ia toate înfățișările omului așezat și conformist din Caragiale Dumitrache, Farfuridi etc. dar și, pentru momente scurte, altele). Tipologic este însă "majoritar" Leonida. Efimița (care ia toate înfățișările matroanei din Caragiale: Veta, o Zoe mai vîrstnică, Tarsița văduva etc.) Rică Venturiano (care ia înfățișările tineretului "progresist" din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
sau să contracarăm o persoană care, profitând de ignoranța unora sau de conformismul altora, abuzeazăde autoritate pentru a obține nemeritat anumite avantaje. A demonstra falsul afirmațiilor lui în fața ignoranților sau chiar lipsa obligației de a-i urma ordinele în fața celor conformiști care nu-i sunt subordonați, sunt cele mai simple modalități de a anula o autoritate abuzivă. Pentru cei interesați, sunt prezentate în caseta următoare câteva sfaturi concrete referitoare la relația de autoritate a managerilor. 12 Sfaturi pentru a-ți construi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
iconarului de a împodobi până în margine, feeric și naiv, îngusta suprafață de sticlă, exploatată ca un răzor de om sărac". Fie că reprezintă o contrapondere la proza realist-socialistă, cu schematismul ei ideologic și limbajul pe cât de înflăcărat, pe atât de conformist, fie că se subsumează unei anumite concepții a autorului, care ridică barierele și șterge granițele dintre proză și poezie, cert este că formula lui Fănuș Neagu a devenit, în timp, susceptibilă de manierism. Abia în Amantul Marii Doamne Dracula, roman
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
cu dispa riția, cu impresia de neant. De fapt, unde s-au dus? De unde puterea celorlalte de a-și dura în noi veacul? Nu poți alunga de la tine progenitura ticăloasă fără să rămâi pe de-a-ntregul și definitiv pustiu. * Indolența conformistului care trăiește după toate canoa nele societății de astăzi și efortul inimaginabil al primilor homo sapiens sapiens de a se fi menținut în viață pentru el... * Toată neîmplinirea de care fiecare ne plângem în viață vine din faptul că nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ținta ideologizantă dinspre final ce face ca totul să curgă spre triumful prezentului comunist al anilor 1950, sunt pricini de suspiciune sau chiar de plictis ale cititorului de azi. Petru Dumitriu rămâne, pentru posteritate, exemplul uimitor al unui talent epic conformist, irosit, un executant desăvârșit al exigențelor narațiunii la nivelul mijlocului de secol XIX. Scrie în 1950 ca în 1850. Exagerând puțin, am putea spune că singura noutate (tematică, nu tehnică) pe care o înregistrează Cronică de familie față de Balzac e
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
există un paragraf care sintetizează cel mai bine atitudinea lui Petru Dumitriu față de modernism: "De ce mai era nevoie de Ťmodernismť? Căci în realitate, literatura nouă, a epocii noi, va fi realistă și socialistă, oricâtă cenușă au turnat peste această concepție conformiștii, dogmaticii, proletcultiștii și oricât ar fi profitat de asta cripto-moderniștii și cosmopoliții, ca să discrediteze realismul socialist. ŤModernismulť e bătrân de aproape o sută de ani. Dacă artiștii occidentali nu sunt sătui de el și nu simt nevoia de ceva nou
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
din scriitura romanului și din atitudinile publicistice ale autorului. Dacă mai adăugăm și intransigența ideologică a prozatorului în text, în sensul realismului socialist (caricaturizarea boierimii, a aristocrației și a burgheziei), avem o imagine cât se poate de nefavorabilă a scriitorului conformist. Dau numai două exemple, foarte evidente, unul în "Cronica mică" (reluat identic ulterior), altul în "Cronica Mare". În capitolul Salata, referitor la aspecte sociale din 1923, apare ca personaj căpitanul Dumitriu (poate că nu e inocentă coincidența cu numele autorului
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
ultimilor ani, cel al lui Filip Florian. Destinul romanului Legături bolnăvicioase i-a oferit tinerei sale autoare una dintre posibilele chei ale succesului editorial în postmodernitate. Un roman cu potențial cinematografic, menit să agreseze până la șoc un public mult mai conformist și tradiționalist decât ne place să ni-l imaginăm. Să nu ne amăgim, și romanul Ceciliei Ștefănescu, și filmul lui Tudor Giurgiu își trag succesul la public din reputația de a fi scena derulării unor relații nefirești între două colege
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]