416 matches
-
nemărginirii care susură în scrisul lui Cervantes au secat în operele scriitorilor europeni. Că existența diurnă a nenumăraților Sancho se scaldă în apele impure ale mărginirii și resemnării, că lumea dezbinată într o Europă ce se crede unită, în loc de o confrerie a iubirii și a curajului, domnește o confrerie a fricii și a urii. Vârsta de aur, magnifica vârstă a conviețuirii în bună pace între litere și politică, e departe de a se întrupa. Scriitorii europeni, prin cruciada lor literară, doresc
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
secat în operele scriitorilor europeni. Că existența diurnă a nenumăraților Sancho se scaldă în apele impure ale mărginirii și resemnării, că lumea dezbinată într o Europă ce se crede unită, în loc de o confrerie a iubirii și a curajului, domnește o confrerie a fricii și a urii. Vârsta de aur, magnifica vârstă a conviețuirii în bună pace între litere și politică, e departe de a se întrupa. Scriitorii europeni, prin cruciada lor literară, doresc ca omul conștient și mândru de zestrea quijotească
Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
otomanii, în 1669 a cucerit Marrakech-ul, în final a supus întregul Maroc. În 1672 a fost succedat de fiul său, Ismail aș-Samin, principala personalitate a Maghrebului din secolul XVIII. Abil, curajos și brutal, a înfrânt rezistență șeicilor locali și a confreriilor religioase și și-a creat un corp de elită din 150 000 de sclavi negri și a construit orașul imperial de la Meknes. A întreținut relații comerciale cu Europa. Însă cei șapte frați ai săi s-au războit între ei. Nepotul
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
urmă fiind favoritul califului ʻabbasid al-Nasir și adevăratul fondator al ordinului, reprezentând un sufism ortodox, mai intelectual decât popular, mai conformist decât contestatar. Se pare că ordinul s-ar regăsi și în India în acea perioadă, unde reprezentantul principal al confreriei ar fi Zakariya Bahăʼ al-Dăn(1183-1267) . De asemenea în secolul XIX curentul suhrawardian a exercitat influențe asupra principiilor fundamentale ale gânditorilor epocii Qăjăr, dintre care îi menționăm pe Mollă Zonūzī și pe Mollă Hădī Sabzavărī. O altă direcție demnă de
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
(n. 12 mai, 1828, Londra - d. 9 aprilie 1882, Birchington-on-Sea, Kent) a fost un pictor și poet englez, fondator și repezentant de seamă al mișcării artistice cunoscute sub numele de "confreria prerafaeliților". s-a născut în 1828 la Londra, ca fiu al unui emigrant italian, Gabriel Rossetti, personalitate cu vaste preocupări literare și științifice. La botez a primit numele de "Gabriel Charles Dante", mai tarziu adopta numele de "Dante Gabriel" pentru
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
timpuriu și, în anul 1840, tânărul, în vârstă de 11 ani, este admis la "Royal Academy of Arts" din Londra, pe care a absolvă în anul 1847. Un an mai târziu, împreună cu Dante Gabriel Rossetti și William Holman Hunt, înființează confreria prerafaelită. În 1849 expune primul său tablou în stil prerafaelit, "Lorenzo și Isabella", inspirat după un poem de John Keats. Tabloul întitulat "Christos în casa părintească", expus în anul 1850, stârnește o furtună de proteste. Reacții la fel de furioase provoacă și
John Everett Millais () [Corola-website/Science/325891_a_327220]
-
s-a reașezat statuia Arhanghelului, de data aceasta, cu ajutorul elicopterului. Din 1965, Benedictinii s-au reinstalat în Munte, fără ca abația, ca realitate autonomă, să fie reconstituită. În prezent, pe Munte se află " Fraternitatea Monastică de la Ierusalim" (Abația Mont-Saint-Michel). În 1368, confreria Sfântului Iacob declara că primise 15.570 de pelerini la . Astăzi, Muntele primește trei milioane două sute de mii de vizitatori, în fiecare an. În 1874, statul francez a lansat realizarea unui dig neinundabil, destinat ușurării accesului la Munte. Dar aceste
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
Ordinul Bektašiyya (în arabă), ortografiat și Bektașɪlik sau Bektașiye (în turcă) este un ordin sufit care s-a manifestat pentru prima data în Anatolia sau Asia Mică în secolul al XIII-lea, recunoscut pentru legătura cu dinastia otomană. Destinul acestei confrerii mistice este, de asemenea, inseparabil de cel al corpului de armată al ienicerilor și de rolul pe care l-a avut în colonizarea și islamizarea Balcanilor de către Imperiul Otoman. Ordinul a intrat de mai multe ori în clandestinitate fiind interzis
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
purtate de ramura dervișilor celibatari și adăugarea unor practici rituale. Balɪm Sultăn poartă și titlul de "pīr-i ṯănī" al doilea fondator al ordinului, ceea ce reprezintă o recunoaștere a importanței sale în crearea unei ordini riguroase și coerente care să salveze confreria de pericolul dezmembrării sub acțiunea unor factori externi nefavorabili. Se presupune că acest lider al confreriei a fost un instrument de control al otomanilor care doreau crearea unei variante moderate, în paralel, cu ramura Bektașī- Alevī puternic influențată de doctrina
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
pīr-i ṯănī" al doilea fondator al ordinului, ceea ce reprezintă o recunoaștere a importanței sale în crearea unei ordini riguroase și coerente care să salveze confreria de pericolul dezmembrării sub acțiunea unor factori externi nefavorabili. Se presupune că acest lider al confreriei a fost un instrument de control al otomanilor care doreau crearea unei variante moderate, în paralel, cu ramura Bektașī- Alevī puternic influențată de doctrina șiită duodecimană îmbrățișată de safavizi. Faptul că Balɪm Sultăn se bucura de sprijinul sultanilor reiese din
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
element retrograd al societății otomane. Adepții săi continuă să-și desfășoare activitatea în clandestinitate, precum și în zone ale Peninsulei Balcanice, foste teritorii otomane. Deși nu mai reușește să atingă popularitatea de care s-a bucurat în primele secole de existență, confreria Bektașī și-a pus amprenta asupra evoluției sociale, istorice și culturale a Imperiului Otoman.
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
este maestrul spiritual. Dacă le-am spune celor din păduri (wahhabiților), nu ar înțelege. Lor le-a fost explicat totul într-un alt mod. Ibn Khattab și Basaev au creat lagăre și au băgat antipatie față de maeștrii noștri și față de confrerii. Și asta s-a întâmplat, pentru că noi nu am fost în stare să le explicăm în mod clar oamenilor ce este sufismul. Pentru că oamenii noștri bolnavi spun că sfinții au avut o autoritate mai mare decât Profetul. Noi le-am
Ramzan Ahmatovici Kadîrov () [Corola-website/Science/324342_a_325671]
-
a știut să se înconjoare de personalități, cărora le-a recunoscut de timpuriu talentul și vocația. Printre aceștia se numără Robert Browning, Oscar Wilde, Dante Gabriel Rossetti, Edward Burne-Jones și John Everett Millais. Proiectul său estetic a contribuit la formarea "Confreriei prerafaelite" ("The Pre-Raphaelite Brotherhood") și la notorietatea acesteia. Nu a înțeles însă mișcarea impresionistă în pictură, acuzându-l pe pictorul impresionist englez James Whistler într-un articol cu ocazia unei expoziții că "aruncă un vas de vopsele în fața publicului". Obstinația
John Ruskin () [Corola-website/Science/299079_a_300408]
-
Un béguinage (în franceză) sau begijnhof (în neerlandeză) este o colecție de mici clădiri utilizate de "Beguines", confrerii romano-catolice fondate în secolul al XIII-lea în Țările de Jos, formate din femei credincioase care nu depuneau jurăminte monahale, nefiind în totalitate izolate de lume. Un béguinage este format dintr-o curte înconjurată de mici clădiri. Ele sunt adesea
Béguinages flamands () [Corola-website/Science/326328_a_327657]
-
balaur cu cap de lup, care apare figurat si pe columna lui Traian. Mircea Eliade raportează numele dacilor la termenul frigian dàos, dat “unui zeu sau strămoș mitic lykomorf sau care s-a manifestat sub formă de lup“, patronul unei confrerii secrete de luptători de tipul Männerbünde -ului german. În plus, romanii au adus cu ei cultul imperial al lupului, ce ținea de Întemeietorul Romei si al statului roman. Această moștenire a Întărit si resemnificat unele aspecte ale culturii lupului la
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
în apropiere de Fiesole, sub numele de Guido di Pietro. Nu se cunoaște nimic despre părinții săi. A fost botezat Guido sau Guidolino. Cele mai timpurii documente în legătură cu Fra Angelico datează din 17 octombrie 1417, când s-a alăturat unei confrerii religioase la Carmine, sub numele de Guido di Pietro. Acest document atestă de asemenea că era deja pictor, fapt dovedit mai apoi și de două înregistrări de plată către Guido di Pietro, în ianuarie și februarie 1418 pentru munca depusă
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
în stilul polifoniei liturgice timpurii și o piesă de teatru cu cântece, "Jeu de Robin et Marion" (cca. 1282-83), considerată cea mai veche piesă de teatru franceză, în stil laic, interpretată pe muzică. De altfel, Adam a fost membru în "Confrerie des jongleurs et bourgeois d`Arras". 1. Biografie Adam mai era cunoscut și ca "Adam de la Arras" sau "Cocoșatul de la Arras", nume care sugerează faptul că Adam își are originile în Arras, Franța. Se spunea că porecla ""Bossu"" (Cocoșatul) ar
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
Iulius al II-lea. Frescele pictate aici nu au fost apreciate de papă, deoarece imitau stilul lui Rafael, pe atunci în plină ascensiune, drept urmare câțiva ani mai tarziu au fost distruse și acoperite cu alte picturi. În 1511 lucrează pentru confreria "Buon Gesù" din Ieși (provincia Anconă) pictând "Coborârea în mormânt". La scurt timp, pictează piese de altar în Recanati, o "Schimbare la fața" (1512?, Pinacoteca Comunale, Recanati) și frescă "St Vincent Ferrer " pentru biserică "Sân Domenico". În perioada 1513 - 1525
Lorenzo Lotto () [Corola-website/Science/320650_a_321979]
-
acest nume de "dáos", cuvânt care în frigiană (limbă înrudită cu limba tracilor) înseamnă "lup". După mărturia lui Strabon, dacii înșiși își spuneau "Dáoi". Pare destul de probabil că numele lor etnic derivă, în ultimă instanță, de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Triburi războinice cu numele de "lupi" se întâlnesc în multe alte părți (în Spania, Irlanda, Anglia, etc.). Acest nume de animal, desigur totemic, explică forma de lup a stindardului dac. Se pare că în prima jumătate a sec. II
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Există o direcție intelectuală a misticii, preocupată de înțelegerea și explicarea Unității Ființei, de identificare a eului individual cu eul transcendental, și o direcție popular care pune accent pe practicile ascetic sau chiar automutilante, așa cum sunt ele promovate de unele confrerii. Este vorba doar de accent, deoarece în ambele direcții obiectivul final este același, iar asceza face parte integrantă din metodele pentru atingerea lui. Doctrina mistică nu este filosofie în concepția misticilor islamului, ci înțelepciune ("hikma") adică nu ține de rațiune
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
alții tot timpul) într-un fel de mănăstiri, ribat, construite, în general, în apropierea mormântului întemeietorului. Întemeietorul este comemorat în fiecare an la Mawlid „aniversarea nașterii”: mormântul său este sursa de baraka, „grație”, „binecuvântare”, și, de aceea, obiect de pelerinaj. Confreriile religioase adăugă rituri suplimentare celor comune în islam, veghe, post, invocări repetate de 100 sau de 1000 de ori ale unuia dintre numele lui Allah, ședințe de zikr „litanii”, chiar dansuri rituale, și poarta costume caracteristice. Unii utilizează stimulente: cafea
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
și poarta costume caracteristice. Unii utilizează stimulente: cafea, hașiș, alții se dedau la practice acrobatice sau de automutilare. Numărul lor este în descreștere, chiar în zonele unde au avut o largă răspândire (în Nordul Africii, de pildă). Cea mai răspândită confrerie din zilele noastre este Kadiryya, (în Iraq, Turcia, Sudan,Nordul Africii, etc). Se apreciază că numărul membrilor în confrerii nu depășește în nici o țară 3% din numărul total al musulmanilor. Este locul să menționăm varietatea credințelor și practicilor înglobate sub
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
lor este în descreștere, chiar în zonele unde au avut o largă răspândire (în Nordul Africii, de pildă). Cea mai răspândită confrerie din zilele noastre este Kadiryya, (în Iraq, Turcia, Sudan,Nordul Africii, etc). Se apreciază că numărul membrilor în confrerii nu depășește în nici o țară 3% din numărul total al musulmanilor. Este locul să menționăm varietatea credințelor și practicilor înglobate sub numele de sufism, de la misticismul ultraspiritualizat al unui Al Gazali, acceptat de islamul oficial, până la misticismul deviat spre cultul
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
ajungă să denumească pe cel care se deda unor exerciții greu sau imposibil de realizat pentru alții, (înghite săbii, sta pe cuie, etc), iar numele de dervish (cel care exprimă în persona același lucru ca faqir, deci „membru al unei confrerii”) să fie asociat mai ales cu dervișii învârtitori. Trebuie spus că în limbile popoarelor islamului, un fachir, nu este numit sufi: un mistic adevărat, un sufi, este cel care a atins punctual final al drumului, uniunea extatică cu Divinitatea. Misticii
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
Domenico Veneziano lucrează la frescele cu tema " Viața Sfintei Fecioare" pentru corul bisericii "Sant'Egidio", care din păcate s-au pierdut. În anul 1442 se întoarce la Sân Sepolcro, unde primește o comandă pentru pictarea unui poliptic pentru altarul bisericii confreriei "Della Misericordia". Începe lucrarea în anul 1445 și o termină în 1462. Figură centrală este reprezentată de "Madonna della Misericordia", având pe Sfinții Sebastian și Ioan Botezătorul în dreapta, iar de partea stângă pe Sfinții Andrei și Bernardo din Siena. Între
Piero della Francesca () [Corola-website/Science/304884_a_306213]