8,826 matches
-
medievală de muzeu care adăpostește La Dame à la licorne... În sala centrală, în semi-umbră tapiseriile de la finele secolului XV, lână și mătase. Mon seul désir..., a mon seul désir... Cele cinci simțuri (care de fapt sunt doar patru, mirosul confundat cu gustul: Auzul, Văzul, Mirosul, Pipăitul, Gustul. O Tele-Viziune color. Prințesa încercând să cunoască, să prindă, surprindă Himera, Ficțiunea, Transcendentul, poate, sub forma Calului de basm cu un corn lung în frunte prin intermediul simțurilor fizice individualizate, cântate în culori ca
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
încît, citind o recenzie, de pildă, nu prea recunoști cartea despre care se scrie, ci recunoști opinia, îi știi sursa și poți anticipa judecata de valoare. Singurul care nu-și dă seama că scrie din auzite este semnatarul. Cei care confundă critica literară - una dintre cele mai frumoase și mai grele meserii din cîte s-au inventat - cu o lejeră bîrfă de cafenea uită că non idem est si duo dicunt idem și că, dacă repeți o părere a cuiva care
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
la ușă, scot banii și când să ajung la casă vine o doamnă, mă i-a de gât, mă Împinge Înăuntru și strigă: : - Gata până aici, biletul dvs.? Hai, ultimul. Era un domn În spatele meu, cred că eu am fost confundat cu un membru al unui grup de copii ce au intrat Însoțiți de o doamnă Înaintea mea, cred avea o mână de bilete. În interior am fost plasați Într-o lojă din care se vedea foarte bine spectacolul, oprită cred
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
cu caș la gură) se înarmează cu stilouri Mont Blanc. Oare ce să facă cu ele? Or fi știind măcar la ce folosesc? * Tocmai cînd îl lăudam mai tare, prezentatorul ultimei etape din Turul Franței a dat-o în bară, confundînd clădirea Adunării Naționale cu a (ce-o fi asta?) Muzeului Militar. Poate, Ecole Militaire. Se întîmplă și la case mai mari. * Dacă Botezau, Schrotter și Săvuică au fost figurile cele mai de seamă care ni s-au perindat prin fața ochilor
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
în van propriul blocaj emoțional ("se cască un hău între tine și funcțiunea ta socială", "nu mai ești subiectul activ al vieții tale"); personajul e jucat de Pierre Arditti, și, ciudat, în amintire fața actorului parcă se topește și se confundă cu cea a lui Havel. Fețele cele mai expresive ale acestui Avignon le-am descoperit în Orbii lui Maeterlinck, în viziunea lui Denis Marleau (care și-a botezat spectacolul "fantasmagorie tehnologică"), avînd ca principal producător Muzeul de artă contemporană de la
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Încifrat în lucruri, eul liric pare a le cere proteguirea, a se pune sub pavăza microuniversului lucrurilor umile, anodine, susceptibile a se transforma în revelații poetice, într-o misterioasă unitate cu ființa cu care ajung în contact. Existența poetului se confundă cu cea a ambianței sale neînsuflețite, într-o plină de elan interpenetrare a ființei și a neființei care-i ia, cu mare tandrețe, mulajul, una umplîndu-se de virtuțile celeilalte într-o rumoare a corespondențelor ce sugerează o organicitate a "suprafirescului
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
dumneavoastră? De ce această alegere? G.G.: Este alegerea mea pentru rațiuni foarte pragmatice. Dat fiind modul de prezentare al acestei cărți, existau temeri ca cititorii, potențialii cititori desigur, să nu observe deosebirea între Figuri IV și Figuri V și să o confunde pe una cu cealaltă. Am crezut că trebuia să marcăm noutatea acestui ultim volum cu ceva care să sară în ochi pentru ca cititorul să nu-l confunde cu o reeditare a Figurilor IV. Am hotărît să punem o banderolă pe
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
să nu observe deosebirea între Figuri IV și Figuri V și să o confunde pe una cu cealaltă. Am crezut că trebuia să marcăm noutatea acestui ultim volum cu ceva care să sară în ochi pentru ca cititorul să nu-l confunde cu o reeditare a Figurilor IV. Am hotărît să punem o banderolă pe acest volum, nu o jachetă, ar fi fost prea mult, o banderolă care se plasează în josul volumului și nu ascunde titlul, dar care poartă un mesaj verbal
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
privită de undeva din viitor spre trecut, ori din prezent spre trecut, într-o incoerență aparentă... De unde impresia de neconstruit, de libertate ce te dezorientează; deși intriga se supune unui plan riguros, superior, intuitiv. Timpul și spațiul se contopesc, se confundă, - de cele mai multe ori, eroii nu disting, nu separă lucrurile, percepând lumea într-o nediferențiere de început de lume... O plasticitate extraordinară. Ideile, noțiunile sunt expuse prin comparații surprinzătoare. După fiece mișcare sau gest, urmează, ca un tic: "Ai fi zis
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
dezordine care permite nașterea și surprizele". Europa este impredictibilă, dar ea oferă luxul reflecției, al cugetării, cel care, în fond, aduce salvarea: "Trebuie să admiteți că inutilul ușurează sufletul. Luxul este o nobilă virtute, pe care nu trebuie să o confundăm cu confortul. Voi aveți confortul, dar vă lipsește luxul. Și să nu-mi spuneți că banul joacă vreun rol în privința asta. Luxul la care eu mă gândesc nu are nimic de-a-face cu banul. El nu se cumpără. El este răsplata
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
după mine capacul. Da, firește, eram fenomenal! Fratele meu era opusul meu sută la sută: în primul rînd era mai înalt, apoi - mai prost. N-am fost niciodată prieteni. Deși, de fapt, eram prieteni, chiar prieteni foarte buni. Aici am confundat ceva: n-am fost niciodată prieteni și ne sfădeam tot timpul. Ne-am certat astfel: stăteam eu lîngă magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
sufletul Martei pentru liniște, securistul mulatru se numește Baltazar și e un tînăr plin de naivități, Margareta a îmbătrînit și își folosește talentele de detectiv, Ahasverus este un patron ciudat, Solomon Überschmerzl, cunoștință veche a demonului. Figura Bătrînului însăși se confundă cu cea a lui Miki, președintele de paie, terorizat de o soție autoritară. Micile evenimente, cotidianul din vechea formulă optzecistă, sunt acoperite cu un strat gros de senzațional: din Revoluția decembristă a rămas scena autopsiei unei fete în prezența securiștilor
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
acest caz, devine un organ al psihismului secundar, al conștienței mediului. Un briozaur, o amibă, un celenterat nu au nevoie să se autoperceapă, ca să fie el însuși, astfel încât comportamentul lor față de lumea exterioară va trebui, în mod necesar, să se confunde cu comportamentul organic intern. În timp ce o plantă sau o amibă ignoră mediul înconjurător - fiind ea însăși și numai ea - eu, ca animal superior, care simt, sunt pe de o parte eu însumi - potrivit potențialului meu organic - iar pe de altă
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
veche obsesie, dar ea revine târziu, având alte rezonanțe. Ca acelea din sufletul Inei, eroina romanului ultim, Străina. În cartea Lui Don Juan în eternitate, în capitolul " Clar de lună", scriitoarea amintește, prin vocea eroinei, (cu care pare a se confunda) de magia astrului asupră-i din adolescența sa: "Luna din astă-seară se întorsese poate dintr-o călătorie de cincisprezece ani întocmai aceeași deoarece mi-a adus înapoi o seară din copilăria mea adolescentă." S-ar putea ca această obsesie a
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
și în principiu, "printr-o mai dreaptă judecată a valorilor pe care le conține subversivitatea lor - nu una literară, ci una care le angaja întreaga existență. Subversivitatea e echivalentă, într-un fel, cu noțiunea lui Artaud de cruzime, care se confundă cu "noțiunea unui soi de aridă puritate morală care nu se teme să plătească viața cu prețul care trebuie plătit"". Ceea ce probează că judecarea esteticului prin prisma ethosului său intrinsec, precum și rezerva față de postura de atîtea ori abuzivă a scriitorului-instituție
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
retorici, dar o posibilă sursă de rare delicii de lectură. Textul urmează regulile "aristocratice" ale expunerii. Maruca nu vorbește doar despre ea, vorbește întotdeauna în numele unei familii, al unui spirit și chiar în numele unui loc: Tescani. Orice analiză interioară se confundă fatal cu o genealogie scurtă a caracteristicilor "alor săi". De aici provine un soi de omnisciență memorialistică, arhaică și fermecătoare în același timp. Această omnisciență este însoțită de o "interiorizare"-plafon, extrem de convențională: izbucniri lirice, meditații filosofice de pension, toate
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
este cu adevărat interesant nu e ideea, ci biografia minții care o produce, curbele și sinuozitatea drumului, jocul în care mintea se întoarce împotriva sa. Cioran așa și scrie - nu scrie idei, ci ne oferă o biografie. Critica a greșit confundând-o pe cea reală cu cea imaginară. De fapt, biografia aceasta aparține personajului Cioran. Opinia aceasta are rădicini și în opera sa în limba română: o găsim în Lacrimi și sfinți astfel: "Sfințenia în sine nu e interesantă, ci numai
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
pentru cei cu faima omologată. Cu impozanta lui statură, pretinzând un copios consum alimentar și mai în genere, majore cheltuieli de întreținere - dar ce nu se cuvine unui geniu? - Mihail Sadoveanu a fost numit sau ales - în epocă noțiunile se confundau - într-o foarte înaltă funcție în stat unde, ca și în viață, vorbea puțin și tăcea mult, punând semnătura. De vreo putere n-a fost vorba. N-au avut parte de aceasta nici vreo trei atletici tineri - pe atunci, prozatori
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
Gabriel Andreescu critică o operă filosofică din perspectiva unui îndreptar de comportare în societate (political correctness). Este o confuzie de planuri descalificantă pentru un intelectual (G. Călinescu spunea, pe bună dreptate, că intelectual este acela care, într-o discuție, nu confundă planurile). Mai rămâne ca Emil Cioran să fie judecat din perspectiva Codului eticii și echității socialiste, pentru ca tabloul inadecvărilor să fie complet. Și mai reprobabil este însă faptul că detractorii lui H.-R. Patapievici își desfășoară atacurile după ritualul represaliilor
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
suplinește, se pare, realitatea imediată". Criza marilor narațiuni în favoarea micro-narațiunilor se dovedește a fi o mai generală criză a noțiunii de dimensiune "ca discurs de măsurare a unui real oferit la toți în mod vizibil". Universul mare și microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
dornice săruturi ne-ntrerupte muierea îmi desmiardă la-ntâmplare pe piept, pe brațe, rănile din lupte, crezând că urma lor nu mă mai doare''. El însuși în întregime este o rană invizibilă celorlalți, asemenea plânsului lui Ulise, iar săruturile iubitei se confundă cu cele ale morților veniți de departe, tocmai de la Troia: ,, Ci eu sunt tot o rană nevăzută și răni mi-s ochii ăștia stinșii, goii. Femeia mea sau morții mă sărută veniți în pat de sub cenușa Troii?'' Prezentul se metamorfozează
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
parte. Dar și aceasta e doar o aproximare, pentru că am ales punctul de vedere al operei de artă" (p. 214). în lipsa unor definiții de conținut, postmodernismul este definit pe criterii... geografice. Mircea Mihăieș observă că pentru unii teoreticieni el se confundă exclusiv cu o anumită parte a literaturii americane, în vreme ce pentru alții, această denumire acoperă o realitate literară mai largă, cuprinzînd „alte arii geografice și mișcări literare de avangardă." Faute de mieux, postmodernismul poate fi definit așa cum o face Umberto Eco
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
un portret și mai mare al dictatorului pe fundalul unui decor industrial gigantic. La pagina 57 a ediției italiene, scriitorul mărturisește că rupsese cu mâna lui partea de jos a afișului pe care "mârlanii" scriseseră iarăși Aiurea... Ah, Malaparte! Să confunzi cultura cu o cantitate de oțel lucrată sub amenințarea gârbaciului... Să nu fi prins finețea zeflemelei românești... O vorbă de duh, care, prin distanța ironică și bunul ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
termeni destul de tehnici (subiect, fabulă, discurs), se vorbește din nou despre autorul real și autorul model (ca pură strategie discursivă), despre ecartul dintre realitate și iluzie sau mai exact despre fractura dintre cele două universuri, care le străbate și le confundă ș.a.m.d. Memorabilă mi se pare însă mai cu seamă paralela dintre Proust și Nerval, din final, grilă prin care se redimensionează, practic, întregul text: "Sylvie este cea care simbolizează adevăratul timp pierdut (și imposibil de regăsit). Dar această
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
cortinei și plecarea spectatorilor, Minulescu își punea hainele de stradă și se integra, fără dificultate, convențiilor sociale curente. Bacovia pornea tăcut în veșmintele lui Macbeth și, spre a evita privirile curioase, alegea străzile neumblate și locurile întunecoase. Actorul s-a confundat, treptat, cu personajul pe care și-a propus să-l întruchipeze. Ieșirea din rol era imposibilă, de vreme ce omul devenise ceea ce părea celorlalți doar personaj dramatic". Sigur că Mircea Scarlat poate avea dreptate atunci cînd construiește aceste "scenarii", dar observațiile sale
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]