279 matches
-
latură patologică specială de factura delirantă. După modalitatea lor perceptivă, iluziile pot fi de mai multe feluri și anume: a) Iluziile vizuale, când forma și imaginea vizuală a obiectului apare complet schimbată. Ele se întâlnesc în următoarele situații patologice: stări confuzionale toxice, delirium tremens alcoolic, confuzia mintală infecțioasă, în cursul stărilor anxioase, înainte de a adormi. În această categorie a iluziilor vizuale intră și falsele recunoașteri, când bolnavul identifică anumite persoane cu altele, ca în cursul stărilor confuzionale, în sindromul Korsakow, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
următoarele situații patologice: stări confuzionale toxice, delirium tremens alcoolic, confuzia mintală infecțioasă, în cursul stărilor anxioase, înainte de a adormi. În această categorie a iluziilor vizuale intră și falsele recunoașteri, când bolnavul identifică anumite persoane cu altele, ca în cursul stărilor confuzionale, în sindromul Korsakow, în demența senilă. O formă particulară o reprezintă iluziile sosiilor descrise de Capgras, care constau în atribuirea de către bolnav a aceleiași identități mai multor persoane care nu seamănă, fizic între ele sau care se aseamănă foarte puțin
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după tonalitatea afectivă, pot fi plăcute, neplăcute sau terifiante; f) halucinațiile vizuale pot apare la adormire (hipnagogice) sau la trezirea din somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite în următoarele situații patologice: migrenă oftalmică, leziuni occipitale, temporale sau pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției clinice a schizofreniei, în delirul mistic și în PGP. 3) Halucinațiile gustative și olfactive sunt mai rare ca frecvență și ele se asociază, de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
percepțiile devin mult mai vagi, atenția nu se mai poate fixa, apare dezorientarea temporo-spațială. Ea este întâlnită în cursul stărilor infecto-contagioase și toxice, meningoencefalite, insuficiență circulatorie cerebrală, insolații, tumori sau traumatisme cerebrale și face parte din tabloul clinic al sindromului confuzional. 6) Stările amentive reprezintă tulburări grave ale stării de conștiință cu dezorientare temporo-spațială și asupra propriei persoane, agitație extremă și dezordonată. Ele apar în cursul toxiinfecțiilor grave, azotemie etc. 7) Stările crepusculare sau secunde au un caracter paroxistic și debutează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu leziuni ale uncusului hipocampic. Ele apar brusc, asociate cu halucinații olfactive și gustative și sunt urmate de o stare particulara de conștiință de tipul „dèja vu” sau „dèja connu”. Apar în epilepsia temporală, infecții, intoxicații, procesele encefalitice. 10) Stupoarea confuzională este o scădere accentuată a stării de conștiință în cursul căreia reacțiile bolnavului sunt deficitare, activitatea, motorie și psihică fiind suspendată. 11) Derealizarea este tulburarea de conștiință în cursul căreia bolnavul are impresia că totul este schimbat în jurul său, diferit
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele expresive ale puerilismului mintal sau manierismului; - sindroamele mimice din cursul stărilor confuzionale sau pseudoconfuzionale; - sindroamele expresive ale simulării sau suprasimulării. 1) Tulburările expresiei mimice Mimica este definită ca reprezentând ansamblul de jocuri ale fizionomiei, atitudinile și gesturile prin care sunt exprimate în exterior stări afective sau idei ale unei persoane. Din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de evoluție clinică a acestora: Sindroame reversibile, care privesc sfera conștiinței, a experiențelor trăite de individ și în care intră următoarele: 1) sindroamele neurastenice, 2) sindroamele afective, 3) sindroamele delirante endogene, 4) sindroamele halucinatorii, 5) sindroamele delirante organice, 6) sindroamele confuzionale. Sindroamele ireversibile sunt cele care privesc sfera personalității și ele cuprind următoarele: 1) sindroamele legate de procesele de formare-maturizare psihică; a) arierația mintală sau oligofreniile, b) psihopatiile. 2) sindroamele legate de procesele de deteriorare psihică; a) deteriorarea intelectuală de cauză
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al echilibrului psihic”. Direcția de succesiune progresivă a sindroamelor din punct de vedere psihopatologic ca gravitate clinică fig. pg. ms 181 1) Sindroame neurastenice 2) Sindroame afective 3) Sindroame delirante endogene 4) Sindroame halucinatorii 5) Sindroame delirante organice 6) Sindroame confuzionale Sensul de succesiune al sindroamelor în cursul procesului de restaurare al echilibrului psihic tulburat Din schema de mai sus, se poate observa că „succesiunea” sindroamelor este condiționată de viteza de „evoluție clinică” ce respectă „ordinea” acestora în „scara de gravitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
profunde asupra personalității bolnavilor, având de regulă o intensitate psihotică. 5) Sindroamele delirante organice sunt caracterizate prin tulburări delirante polimorfe, de tip nesistematizat, slăbire intelectuală, mnezică și prosexică, legat, de regulă, de existența unui substrat lezional organic cerebral. 6) Sindroamele confuzionale, privesc sfera conștiinței și ele reprezintă diferite grade de alterare psihopatologică a stării de vigilență, mergând de la obnubilare, stupoare și confuzie, până la starea de comă de diferite grade ca profunzime. Grupa sindroamelor reversibile, descinse mai sus reprezintă o „scară de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în literatura științifică de specialitate și cum sunt întâlnite în practica clinico-psihiatrică. În sensul acesta se vor analiza următoarele sindroame psihopatologice: sindromul astenic, sindromul obsesiv, sindroamele psihopatice, sindroamele afective, sindromul catatonic, sindroamele halucinator-paranoide, sindroamele delirante, sindromul autist, sindroamele ipohondrice, sindroamele confuzionale, sindromul oniric, sindromul Korsakow, sindromul demențial, tulburările de comportament. Aceste aspecte, care vor fi discutate în continuare, vin să completeze datele de ordin general referitoare la sindroamele psihopatologice expuse în capitolul anterior. Sindromul astenic Sindromul astenic este o stare de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din punct de vedere clinic, sindromul anxios este unul dintre elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey descrie următoarele forme de manifestare ale sindromului anxios. a) Crizele anxioase sunt crize de anxietate paroxistică ce pot avea aspecte diferite: stupoare, agitație, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar în următoarele situații: stări confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, în formele de debut ale schizofreniei și demențelor. b) Structura anxioasă poate fi o trăsătură dominantă și fundamentală a unor personalități de tip morbid. Ea se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
elementele fundamentale ale psihopatologiei. H. Ey descrie următoarele forme de manifestare ale sindromului anxios. a) Crizele anxioase sunt crize de anxietate paroxistică ce pot avea aspecte diferite: stupoare, agitație, onirism confuzional, stare de perplexitate. Ele apar în următoarele situații: stări confuzionale, psihoze periodice, episoade epileptice, în formele de debut ale schizofreniei și demențelor. b) Structura anxioasă poate fi o trăsătură dominantă și fundamentală a unor personalități de tip morbid. Ea se poate prezenta sub următoarele variante clinice: nevroze anxioase și anxietăți
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
către demență. K Kraepelin include aceste tulburări în tabloul clinic al demenței precoce, considerând-o ca fiind o formă clinică a acestei boli. Ulterior, se constată că elementele catatoniei pot apare atât în cazul schizofreniei, cât și în psihozele toxi-infecțioase, confuzionale sau în melancolie. K Baruk și de Jong au realizat tablouri experimentale de catatonie prin injectarea la pisică a bulbocapninei. Stări catatonice mai pot apare în cursul terapiei cu neuroleptice, ca efecte secundare (sindromul neuroleplic extrapiramidal). Bolnavul catatonic are un
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Sindromul ipohondriac este legat și de o anumită „predispoziție” de tip constituțional a bolnavului, axate pe imaginea de sine, o permanentă preocupare legată de starea sa de sănătate, anxietate și insecuritate. Adesea în această grupă sunt incluși „bolnavii imaginari”. Sindroamele confuzionale Acest grup de manifestări psihopatologice a fost inițial descris de Delasiauve și ulterior de Chaslin. E. Regis s-a ocupat în mod deosebit de etiologia acestuia, aducând importante completări la datele anterioare. Tratatele clasice de psihiatrie, recunosc chiar o afecțiune psihică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descris de Delasiauve și ulterior de Chaslin. E. Regis s-a ocupat în mod deosebit de etiologia acestuia, aducând importante completări la datele anterioare. Tratatele clasice de psihiatrie, recunosc chiar o afecțiune psihică bine individualizată, în sensul acesta: „confuzia mintală”. Sindromul confuzional este un sindrom mintal generalizat acut sau subacut, caracterizat printr-o disoluție, mai mult sau mai puțin rapidă și completă a stării de conștiință cu obnubilare, optuzie intelectuală, lentoare a percepțiilor și a proceselor de orientare și identificare. Sinteza mintală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
putând merge până la stupoare. La aceste elemente, cu caracter negativ al confuziei mintale, se adaugă și elemente cu caracter pozitiv de tipul halucinațiilor polisenzoriale, în special vizuale, delir oniric și o stare de agitație anxioasă. Tulburările psihopatologice întâlnite în sindromul confuzional, au fost grupate de K. Jaspers, în următoarele tablouri clinice; 1) Îndepărtarea de lumea reală caracterizată prin perceperea imprecisă a mediului înconjurător, dificultatea sau chiar imposibilitatea fixării atenției, reflectarea realității înconjurătoare sub o formă fragmentară, fără o legătură. 2) Dezorientarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
diferite grade, cu slăbirea sau cu pierderea simțului critic. 4) Alterarea memoriei, constând în dificultatea bolnavului de evocare a propriilor acte comise de acesta în cursul perioadelor sale de confuzie, precum și o amnezie completă a acestora. Cauzele care produc sindroamele confuzionale sunt multiple, iar dintre acestea notăm următoarele: - leziuni cerebrale inflamatorii, vasculare, traumatice, toxice sau tumorale; - paroxisme epileptice (grand mal, petit mal, echivalențele epileptice); - psihogene, de factură emoțională, așa cum sunt ele întâlnite în cursul evoluției psihozelor reactive, a stărilor crepusculare isterice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ele întâlnite în cursul evoluției psihozelor reactive, a stărilor crepusculare isterice etc. Așa cum afirmam mai sus, tratatele clasice de psihiatrie recunoșteau confuzia mintală ca pe o entitate clinică bine delimitată (Georget, 1820; Delasiauve, 1851; Chaslin, 1895; Regis, Bonhoeffer). Astăzi sindroamele confuzionale reunesc o largă paletă de tulburări complexe și diferențiate ale tulburărilor de conștiință, cu caracter net individualizat, așa cum se poate vedea mai jos: 1) Obnubilarea este starea de întunecare a percepțiilor, lentoare a asociațiilor, dezorientare temporo-spațială, dificultăți de vorbire și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
date noi, recente. Se notează o stare de euforie și jovialitate la acești bolnavi. Fenomenele de ecmnezie și falsele recunoașteri realizează adesea un veritabil tablou de „delir de memorie”. Se mai pot semnala stări de onirism cu halucinații și obtuzie confuzională, în special în fazele de debut. Sindromul demențial Termenul de demență este sinonim, în limbajul curent, celui de alienație mintală, pentru a desemna, în sens general, prezența unei tulburări psihice care afectează intelectul, facultatea discernământului și conduita unui individ. Ph
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
K. Schneider și E. Kreischmer, A. Porot adaugă o clasificare a stărilor reactive în două grupe principale și anume: A. Reacții individuale, proprii unei singure persoane și care pot fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
drogurilor psihotrope halucinogene; 6) sindroamele metale organice care constituie o categorie reziduală a sindroamelor organice cerebrale. R. Mitrray, P. Murray și A. Thorley disting în cadrul sindroamelor organice cerebrale, două grupe principale de tulburări psihopatologice: 1) Reacția organică acută sau starea confuzională acută în care tabloul clinic este dominat de tulburări de conștiință, cu reducerea considerabilă a vigilității bolnavului până la starea de comă de diferite grade. În general acest tip de tulburări au un caracter reversibil. 2) Reacția organică cronică sau demența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se instalează o stare de neliniște agitată, angoasă, transpirații, tahicardie, tulburări neurovegetative, evoluând către o puternică stare de agitație; d) bolnavul prezintă iluzii și halucinații vizuale terifiante, de regulă zoopsice, care-l amenință și-l atacă; e) apare o stare confuzională cu dezorientare autoși allo-psihică, stare de anxietate terifiantă, activitate onirică, agitație motorie extremă, crize convulsive și febră. Evoluția clinică netratată este gravă și ea poate duce la moartea bolnavului. Demența alcoolică Este o gravă tulburare psihică ce se instalează în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nocturne, onirism halucinator pe fond de somnolență și accidente delirante episodice. În cazul insuficienței hepatice grave, manifestările psihopatologice sunt mult mai severe, iar prognosticul este foarte rezervat (ciroza hepatică progresivă). Tulburările psihice în aceste cazuri se caracterizează printr-o stare confuzională cu obtuzie mintală, astenie marcată, coșmaruri, onirism, apariția unui delir acut cu hipertermie. Tulburările evoluează către o stare de comă profundă și ireversibilă. În alte cazuri pot să apară episoade de onirism cu agitație, delir violent cu episoade convulsive terminate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare în cazurile de nefrită cronică uremică. Din punct de vedere psihopatologic, aceasta se caracterizează prin următoarele tipuri de tulburări: astenie, bradipsihie, lentoare intelectuală, o stare de obtuzie mintală, cefalee, insomnii sau coșmaruri nocturne. În alte situații putem întâlni episoade confuzionale acute cu agitație, fugă, anxietate extremă, terifiantă. În cazuri de azotermie severă apar somnolență, astenie generală, comă. Diabetul este o afecțiune care se însoțește constant de tulburări psihice. Cel mai adesea se notează stările depresive asociate cu o astenie fizică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de azotermie severă apar somnolență, astenie generală, comă. Diabetul este o afecțiune care se însoțește constant de tulburări psihice. Cel mai adesea se notează stările depresive asociate cu o astenie fizică. Adesea, depresiile pot atinge gravitatea melancoliei. Pot apare stări confuzionale sau delirante, care sunt semne extreme ale unei evoluții clinice severe, cu un prognostic grav. 2) Psihozele carențiale Psihozele carențiale sunt afecțiuni datorate unor avitaminoze care determină atât tulburări somatice, metabolice, dar și tulburări neurologice (parestezii, paralizii, tulburări de sensibilitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]