674 matches
-
i-au trecut numele la index), Dumitru Țepeneag este un prozator greu de clasificat. Biologic, el face parte din faimoasa generație șaizeci, dar nimic din scrisul său nu seamănă cu proza Nicolae Breban, Augustin Buzura, Paul Goma și a celorlalți congeneri din lumea literaturii. Dacă definiția potrivit căreia romanul este "personaj și construcție", atunci Dumitru Țepeneag este, prin definiție, romancierul timpului nostru. Pentru că nici un alt prozator român nu reușește să îmbine la fel de bine o inteligență narativă cu totul specială, cu un
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
aceasta de proză scurtă, a avut și la noi o bună primire critică. În Ultima epifanie, unde analiza poezia basarabeană a anilor '80 din perspectiva livrescului, eseista Lucia }urcanu nu-i raporta direct, dincolo de elemente sincrone, pe optzeciștii basarabeni la congenerii lor din România. Având la bază antologia lui Sorin Alexandrescu, Lucia }urcanu selecta în acel eseu opt poeți (Eugen Cioclea, Grigore Chiper, Nicolae Popa, Irina Nechit, Teo Chiriac, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun și Nicolae Leahu) pornind, după propria mărturisire, de la
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
consume niște idei. Nimic, în montajul de foiletoane al foarte tînărului numai (deocamdată...) ziarist, nu este carne, pliu răsfrînt al vieții de toată ziua, cu rotunjimi și daraveri. Citind, peste umărul bietului franțuz tradus (în toate sensurile...) de un (probabil) congener valah doar pe jumătate onest (deși păstrează, pentru conformitate, originalul), nu cazi, de fapt, în nici un păcat. Nu primești, cu toate că publicul vremii se dedulcise la mirodii, picanterii de epocă. În loc de asta, Sebastian cădelnițează, cu delicii de profet, împrăștiind, din notițele
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
cît se poate de serioase asupra poeziei, asupra rezoluției artistice a acesteia. Dacă Nichita Stănescu și ceilalți autori de vîrf ai modernismului postbelic fac poezie din tot ceea ce ating, folosindu-și degetele ca pe niște baghete magice, Alexandru Mușina și congenerii săi "optzeciști" își parcurg experiențele și își trăiesc viața în poemele pe care le scriu. Distanța dintre realitate și text dispare, poezia se transformă dintr-un substitut al biografiei într-o variantă versificată a ei. Personalizarea, tonul familiar, prozaismul au
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
standardului obișnuințelor. Pentru definirea subiectului liric sînt relaționate două ipostaze umane: cea a primitivului și cea lirică. Apare astfel ideea originarității liricului și cea a preeminenței acestuia în condiția umană. Condiția poetic-lirică se ghidează și se constituie din activitatea imaginației. Congenere imaginației sînt sensibilitatea și spontaneitatea. Toate acestea au menirea smulgerii aparatului cognitiv originar din automatismul formulelor oferite de imaginea standard. Contrazicerea automatismului figurii lumii se poate produce într-o infinitate de modalități. E modul lui Doinaș de a evidenția încă
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
rolul unei declarații de misiune: Gabriel Liiceanu a crezut că nu putem fi buni cetățeni, implicați activ și constructiv în viața cetății, în absența virtuților pe care numai studiul literaturii, al istoriei și al filosofiei ni le poate cultiva. Între congenerii mei sunt mulți care se regăsesc în ideile și opțiunile politice ale cărturarului, după cum sunt mulți și cei care le contestă. Atunci când a fost ținta unui atac nedemn, am scris că, în ciuda unor gesturi ale domniei sale care m-au mâhnit
Ziua Cărturarului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82356_a_83681]
-
pe care nu-i înțeleg sunt cei care se plâng că Mi se pare straniu că-i supără ceva ce ține de domeniul firescului și al evidentei. Chiar dacă sufletește ești mai tanar cu un deceniu sau chiar cu două decât congenerii tăi, nu te poți aștepta că lumea să stea în loc așteptându-te pe tine. Firește că nu se mai petrece la fel. În fond, lumea nici nu se mai îmbracă la fel, nu mai discuta despre aceleași lucruri, nu mai
Toate la timpul lor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82360_a_83685]
-
măsură de "ecourile" provocate de această carte cu stranii și străvezii expandări autobiografice este Sebastian însuși care, în "dreptul la replică" pe care și-l rezervă în Cum am devenit huligan, răspunde deopotrivă crudului prefațator Nae Ionescu, "simbol săgetat", și congenerului Isac Ludo, zeflemitor din tagma lui Tănase de la "Cărăbuș". Pentru acesta mai ales își ascute arghezian penița, încondeindu-l într-un portret pe care doar inteligențele de calibru îl pot tăia în muchiile disprețului : "Familiar cu abstracțiile, intim cu ideile
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
câteodată se regăsesc în structuri invizibile/ și aproape nicicând nu explodează vii în creier/ plecarea lor e fără întoarcere, senzualitatea le învelește prin/ gondole strălucitoare/ în mijlocul traficului de arme ascunse traversează granițele/ odihnitoare/ pulberea dinamita curg prin vene lin". Spre deosebire de congenerii ei, Roxana Sicoe-Tirea nu este câtuși de puțin preocupată să o rupă cu poezia scrisă înainte de ea. Dimpotrivă, într-o viziune intens intelectualizată, ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la textualismul optzecist. Firește, sonurile din poemele "Generației 2000" își au
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
mai strălucite generații de prozatori postbelici, daca nu cumva din întreaga noastră literatura modernă. Unii critici, printre care mă număr, au văzut în el liderul acestei generații extraordinare. Breban e romancierul prin excelență. Nu și-a făcut mâna, ca majoritatea congenerilor, cu nuvele. Abia în anii de dupa 1989, s-a dedulcit la memorii, la publicistica sau eseu (despre Nietzsche), dovedindu-se uneori un polemist redutabil, chiar dacă adesea nedrept. Ceea ce scrierile din urmă pierd în comparație cu românele este o anume obiectivitate pe care
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
unele excepții rarissime sau compensații aleatorii, filmele noastre se fac fără partituri scenaristice propriu-zise, iar cinematografia bufteană este de la începuturi și trece în anul 2000 fără scenariști sau fără scenariști puși la lucru într-un sistem profesionist. La rându-i, congener cu sistemul, cronicarul specializat și veteran nu numai că închide ochii asupra anomaliei, dar se ferește pînă și să divulge numele coscenaristului fictiv pe care-și face datoria să-l scuze solidar: "subliniem încă o dată faptul că utilitatea ăteoretică a
Falimentul cinematografiei buftene si sfîrsitul criticii cameleonice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17667_a_18992]
-
ceva natural, ca ploaia sau ninsoarea... „ (subl.n., M.B.). Din sublinierea operată, se desprinde toată învățătura tematică a cărții analizate. Disipată în cele 206 pagini ale cărții Compromisul, tema generoasă, de o stringentă actualitate, atingând pragul fetișizării internaționale, are aliați, congeneri aș zice, în elocventele (așa zis) poeme,care segmentează unele povestiri ale lui Serghei Dovlatov. Așa arată o fișă... literară a fostului gazetar din Estonia sovietică, ajuns direct la New York, ca să se realizeze și ca scriitor. Comentariile americane elogioase (atâtea
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piața. Ale căror ferestre, într-o seară lugubra - îmi amintesc - erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizită nu știu cărui buzat african, congener intru dictatură de-al Ceausestilor. Deschid princiara ușa și mă aflu, subit, în lumea "ochioasa" a insolitelor pînze. Trecînd pe lînga santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburata, în locul acesta în care
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
generație, împreună cu care a fost un frondeur mereu inflamabil, cochetînd, ca toți ceilalți, cu ambianța literară a anilor treizeci, asociindu-se în grupări efemere precum "Corabia cu ratați" și făcînd multă larmă în jurul lor. Nu s-a alăturat, ca alți congeneri, de mișcarea extremistă de dreapta sau stînga, păstrîndu-se un democrat care știa să țină mijlocia. A mai publicat, în 1941, proza Sînt frate cu un fir de iarbă, apoi, după 1944, a avut parte de slujbe pasagere, după care, renunțînd
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
deschide volumul, autorul își exprimă clar punctul de vedere asupra celor ce urmează: Îmi voi permite să încerc pe cât posibil a-mi exprima numai punctul meu de vedere, cu încrederea mărturisită în posibilitatea aflării unor interferențe cu fapta literară a congenerilor sau a acelora din generațiile următoare". Lectura cărții este simplificată prin concluzia ce se pune în fața cititorului încă din primul capitol intitulat sugestiv "Eu sunt chiriaș trecător". Topârceanu este tratat ca un "caz" (ceea ce și este de altfel), și anume
"Cazul" Topârceanu by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/17210_a_18535]
-
și la sinteză neagră". Enormitatea unui tipic "gest rusesc" n-ar putea fi interpretată oare că o reflectare involuntara a manierei Arghezi, ca o oglindă concava sau convexa ce se miră de sine însăși? Că o distrugere ce se uimește, congener, de altă distrugere? O mostră: "Un chef rusesc. Marele duce Vladimir are două sute de invitați din nobilime la un banchet. I s-a pus la dispoziție sală cea mai încăpătoare a luxosului restaurant. În mijlocul sălii masă așteaptă încărcată. Sute de
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
fiind "unul dintre cei mai mari tragici ai omenirii, egalul lui Eschil și Sofocle, al lui Dante și Shakespeare"9). Observațiilor criticului (valabile și astăzi, după mai bine de patru decenii de la publicare) le adaug, în replică, pe cele ale congenerului sau, căruia, se pare, îi scăpase cheia biblică necesară interpretării operei dostoievskiene (deși a fost supranumit de critică atee, printr-o ironie a soartei, "divinul critic"!). Idiotul păcătuiește, în viziunea lui G. Călinescu - întrucît despre el este vorba -, prin "delir
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
formularea și trec mai departe. Dincolo de asemenea etichete și de altele mai grave, lansate, de astă dată, în gol (nu îmi dau seama cine sunt acei „alții”, care, în opinia lui Paul Cernat, „mai scriu doar despre prieteni, aliați ideologici, congeneri sau concitadini”) încerc să-i înțeleg criticului poziția de fond. Din rumoarea creată, s-ar zice că ea e una radicală și că ar fi echivalentă cu o abjurare. Am citit textul de mai multe ori, în lung și-n
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
un sine toxic și „ocupată”, în schimb, mai curând de ideea autosacrificării spre binele celorlalți. Primele două texte ale acestei mici antologii definesc - cu o alonjă culturală vastă, simptom clar al enciclopedismului autorului, despre care, de asemenea, au vorbit toți congenerii săi - nu doar valorile creștine în sine (aceleași de 2000 de ani), ci și concepte esențiale precum viața socială, religia sau lumea modernă (și, aici, formația sociologică a lui Mircea Vulcănescu are o contribuție importantă). Impresionează, firește, argumentaț ia limpede
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
au provocat-o. Și cu mîhnirea că un critic pe care îl prețuiesc poate scrie, negru pe alb, propoziții pe cît de rezolute, pe atît de neadevărate și inelegante. Scrie Paul Cernat: „Alții mai scriu doar despre prieteni, aliați ideologici, congeneri sau concitatini (sic!): nu selecție cît de cît obiectivă a valorilor, ci team building parohial. Abundența cronicarilor de la România literară pare să infirme cele spuse mai sus, dar, la o privire mai atentă, comentariile de carte de acolo nu depășesc
Strugurii sînt acri? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2541_a_3866]
-
de coșmar: „frica naște halucinații/ năluci care mai apoi/ se încarnează/ în ființa tăcută a menhirilor// cum simte asta/ ghionoaia/ iese din bojdeuca ei/ și pleacă/ cu tot satul la subsuoară// rămâne o apă/ care se bea singură”. Frica și congenerele acesteia, panica și spaima, pătrund în carnea multor metafore din poemele lui Suciu, la fel cum pătrunde violența, sugerată prin imaginile sângelui ori ale rănii, o violență însă cu atât mai insidioasă, mai neliniștitoare cu cât se desfășoară, în genere
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
nenăscuți”; admirat de șoferul feminin al unui camion în care invitat să urce, tânărul ajuns în fața oglinzii de acasă, constată autoironic că „tanti mințise”... Pe de altă parte, cum se observă și în postfață, trivialitatea așa de stridentă la alți congeneri e ocolită prin aproximări imagistice și aluzii ce-i reduc violența fără să afecteze o anumită expresivitate ironic-burlescă. Sub titlul Sexul ei, stau următoarele două versuri: „alună culcată în iarbă / ca într-o strană”; sub altul, Poezie, citim un ecou
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
poeziei lui Eminescu, din care au rezultat mai multe studii, unele devenite capitole ale recentei cărți, altele utilizate în diverse părți ale ei, topite în substanța unei lecturi repetate ; ele pun în relație figura plutonică a Luceafărului nu numai cu congeneri mai mult sau mai puțin contemporani ai poetului, precum Lamartine, Vigny, Lermontov sau Hugo, ci și cu urmași, contemporani cu noi, figuri comparabile, prin geniu și nefericire, cu Eminescu și cu eroul său tragic. La capătul acestui excurs analitic bogat
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
începînd din copilărie, viața mea se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvîrșite modestii, așa ca să
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
în frunte un fost informator dovedit al Securității. Asta nu-l împiedică totuși pe dl. Weber să facă parte dintr-o alianță cu dl. Bleahu. Care domn Bleahu numai informator al Securității nu poate fi considerat, mai ales de un congener care știe ce însemna să fii invitat în anii '50 la Securitate și să ți se ceară declarații. Logica dlui Weber nu e câtuși de puțin ecologică ca (sic!) să nu spunem mai mult. Liberalii, nici ei la înălțimea momentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]