237 matches
-
din Quo Vadis nu a fost înlăturată de aceasta din ziua de azi, cu miile ei de mașini și zecile de Caravaggio”. Fernando Savater intenționase să-și intituleze autobiografia „Amintiri conjecturale” ca un omagiu adus lui Borges. Prin analogie cu conjectura practicată de Borges ca alternativă a ipotezei științifice pentru a recupera imaginaț ia și fantezia, „însemnările” sale sunt „reconstrucții literare pornind de la câteva firișoare de nisip cuibărite într-un catastif al trecutului pe care mă străduiesc să le transform în
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
toate câte au murit. Propria-mi profeție este memoria mea: Speranța de a fi ceea ce deja am fost. Din Memorias de poco tiempo (1954) Summa vitae Din tot ce am iubit în zile nestatornice îmi mai rămân doar urme, hățișuri, conjecturi, semne îndoielnice, vagi informații: de exemplu, ploaia prin ferestruica unei mansarde triste din Paris, umbra trandafirie a flamboianților împodobind cu dungi casa părintească din Camagüey, acele taciturne rămășițe din Babilonia alături de somptuoasele mlaștini ale Eufratului, un arhaic crepuscul în insulele
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am apăratu nice o dată creștinătatea, fiindcă drumul Turcului, Păgânului, era prin Banat, nu prin Codrii Bâcului. Ce păcat că o țară așa frumoasă, Românika, e locuită de românei! Trecutul nostru, istoric și cultural e de kkt, te piși pe el, conjectură de la care atârnă categoric imperativul s-o ștergem, fiindcă nu putem avea decât un prezent de fecală, iar despre diareea viitorului nici măcar Pulimii nu e nimic pozitiv de spus! Telenovela românească s-a terminat boierește prin violarea doicii filipineze. Ca
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
multiplicare a perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât să subiectivizeze și mai mult deja marcata interiorizare a perspectivei. Incertitudinile generate de intersectările relatărilor fac ca pozițiile să se arate a fi fixate prin conjecturi și presupoziții, prin alegații și bănuieli, iar nu prin aserțiuni, asumpțiuni, afirmații existențial asumate. Observând că doar de la acestea din urmă se poate porni în punerea în practică a unei logici evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
muschetari” ca imersiune în mediul prieteniei („ca roman al prieteniei”). Accede în „Contele de Monte-Cristo” ca într-un cosmos „al răzbunării”. „Insula misterioasă” este percepută ca model al ieșirii din naufragiu și a reproducerii civilizației la nivelul naufragiului. În legătură cu această conjectură imaginară a aducerii mediului la nivelul subiectului sunt de amintit cele două ipoteze ale lui Karl Popper despre epistemologia fără subiect cunoscător ( Karl Popper„Objective Knowledge”, London, Oxford University Press, 1972 - capitolul „Epistemology Without a Knowning Subjet”). Popper arată că
DAN C. MIHĂILESCU: Invitaţie ispititoare în paradis, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339636_a_340965]
-
multiplicare a perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu face decât să subiectivizeze și mai mult deja marcata interiorizare a perspectivei. Incertitudinile generate de intersectările relatărilor fac ca pozițiile să se arate a fi fixate prin conjecturi și presupoziții, prin alegații și bănuieli, iar nu prin aserțiuni, asumpțiuni, afirmații existențial asumate. Observând că doar de la acestea din urmă se poate porni în punerea în practică a unei logici evenimentațiale stricte, rezultă că intersecția relatărilor nu face decât
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
200 de diplome la competiții naționale, simpozioane și expoziții, consideră că adevăratul criteriu de apreciere a valorii ar trebui să fie inteligența emoțională. Este pasionat de probleme precum quadratura cercului, șarpele care își înghite coada din reprezentarea moleculei de benzen, conjectura lui Poincare, cartezianismul și cugetările pascaliene, atras de geniul unor titani, precum: Pico della Mirandola, Dante Alighieri, Leonardo Da Vinci, Shakespeare, Thomas Mann, Dostoievski. Cei interesați pot găsi în această carte portrete de elevi, profesori, medici, preoți, artiști plastici, ingineri
ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI, ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI, COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376054_a_377383]
-
200 de diplome la competiții naționale, simpozioane și expoziții, consideră că adevăratul criteriu de apreciere a valorii ar trebui să fie inteligența emoțională. Este pasionat de probleme precum quadratura cercului, șarpele care își înghite coada din reprezentarea moleculei de benzen, conjectura lui Poincare, cartezianismul și cugetările pascaliene, atras de geniul unor titani, precum: Pico della Mirandola, Dante Alighieri, Leonardo Da Vinci, Shakespeare, Thomas Mann, Dostoievski. Cei interesați pot găsi în această carte portrete de elevi, profesori, medici, preoți, artiști plastici, ingineri
ROMÂNII SUNT DEŞTEPŢI, ELEVAŢI ŞI TALENTAŢI ! de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374652_a_375981]
-
cele ale unor americani, pionieri și „legislatori” în materie de teoretizare a postmodernismului. Redactat în stilul universitar american, cu recurs masiv la o bibliografie amplă, cu exemple și citate numeroase, cu afirmații dense și lapidare totodată, studiul evită ipotezele și conjecturile hazardate, nicidecum însă enunțarea explicită, chiar dacă prudentă, a punctului de vedere personal. Volumul înfățișează minuțios conceptul de postmodernism cu toate trăsăturile sale, cu antecedente, „istoric”, utilizări și consecințe și, în primul rând, cu sensurile multiple, incerte, contradictorii, în permanentă mișcare
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
făcut capabil de-a reda intuițiunea unei lumi ideale. Așadar organul are a fi curățit pentru espresiunea adevărului și a frumuseței. Cerința întîia e așadar aceea ca organul vorbitorului să posedeze dezvoltate elementele curate ale limbei, cu înlăturarea a orce conjecture jenante. Înlăturarea și învingerea a orce element care stingherește tonul articulat întru a deveni un vas nobil pentru un coprins ideal e așadar prima condițiune negativă. Deja mai sus, unde am atins condițiunile naturale pentru artistul reprezintator, am spus cumcă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
demografică face trimitere la procesul de tranziție demografică prin care trec multe dintre aceste societăți, proces al cărui debut coincide în cele mai multe cazuri tot cu perioada imediat consecutivă încheierii celui de-al doilea război mondial. Cercetările confirmă doar parțial aceste conjecturi. Datele internaționale arată că, în general, guvernele din țările în curs de dezvoltare au reușit să absoarbă fluxurile sporite de copii de vârstă școlarizabilă, ratele de școlarizare nefiind afectate negativ de sporul demografic în multe situații (ONU, 2003). Pe de
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul interpretului pentru a produce sens. Antiphon nu propune adevărul visului, ci un adevăr al acestuia, adică adevărul său
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el înseamnă în primul și în primul rând stăpânirea dorințelor, dominarea, conducerea lor. Hedonismul obligă la forță și nu tolerează nicio slăbiciune. Corpusul cinic rămâne incert. Dispunem de o mână de fragmente care permit niște concluzii asupra subiectului. Abia niște conjecturi, niște ipoteze, niște supoziții. Un text ciudat al lui Diogene Laerțiu - îndepărtat fără nicio explicație de critica universitară cu un simplu gest de respingere, într-o scurtă notă, ca neaparținând efectiv corpusului... - pune în scenă un Diogene care elogiază consumul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
traumatică și de profundă - ca femeia să fie virgină sau, cel puțin, castă. Toate acestea sunt adevărate, chiar prea adevărate. Dar e drept că este tragedia mea privată, pe baza căreia mi se pare puțin lipsit de generozitate să clădești conjecturi ideologice. Cu atât mai mult cu cât aceste conjecturi mi se par eronate. Înainte de toate, găsesc că axioma „Catolicul este sexofob; prin urmare, cine e sexofob este catolic” este absurdă și irațională. Există o sexofobie protestantă, una musulmană, una hindusă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sau, cel puțin, castă. Toate acestea sunt adevărate, chiar prea adevărate. Dar e drept că este tragedia mea privată, pe baza căreia mi se pare puțin lipsit de generozitate să clădești conjecturi ideologice. Cu atât mai mult cu cât aceste conjecturi mi se par eronate. Înainte de toate, găsesc că axioma „Catolicul este sexofob; prin urmare, cine e sexofob este catolic” este absurdă și irațională. Există o sexofobie protestantă, una musulmană, una hindusă, una sălbatică. Tu te referi la sexofobia Sfântului Pavel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a supus teoria testului empiric. Karl Deutsch se folosește de aceast) relatare că de un exemplu al modului în care teoriile sunt testate (1966, pp. 168-169). O teorie ia naștere într-o conjectur), si este valid) în cazul în care conjectura se confirm). Deutsch consider) teoriile de tipul simplu dac)→atunci drept ,,teorii speciale”, care au posibilitatea ,,ca mai apoi s) se înglobeze într-o mare teorie”. El conținu) apoi cu alte exemple, iar procedând astfel face un salt ,,de la întrebarea
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Atanasie și în scrisori ale unor personaje importante din acea epocă care i-ar fi oferit dovada că Istoria bisericească a lui Rufin, de care se folosise până în acel moment, nu era credibilă. Scriitorii dinainte se bazaseră mai mult de conjecturi decât pe surse din aceeași perioadă cu faptele povestite. Prin urmare, s-ar părea că primele două cărți ar fi fost rescrise în mod radical, în timp ce de la a treia la a șaptea Socrate ar fi operat doar unele modificări. Capitolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și în scrisori ale unor personaje importante din acea perioadă, care i-ar fi oferit dovada că Istoria bisericească a lui Rufin, de care se folosise pînă în acel moment, nu era credibilă. Scriitorii dinainte se bazaseră mai mult de conjecturi decît pe surse din aceeași perioadă cu faptele povestite. Prin urmare, s-ar părea că primele două cărți ar fi fost rescrise radical, în timp ce de la a treia la a șaptea Socrate ar fi operat puține modificări. Capitolul 11 din cartea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
demersul critic montează scrieri și episoade ale biografiei rimbaldiene (poemele în limba latină, corespondența, Corabia beată, relația cu Verlaine, Iluminările, Un anotimp în Infern etc.), vizând stabilirea corespondențelor între cele două planuri. Ipoteza pare incitantă, deși se clădește uneori pe conjecturi improbabile (de exemplu, poemul Corabia beată e citit ca „o fantastică transpunere imagistică a unui coit in extenso”). Interpretând poezia lui Rimbaud drept „sursă originară a realității”, P. deliteraturizează imaginea poetului francez, dezvăluindu-și, totodată, afinități cu unii critici timișoreni
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
săi. Construcția narațiunii - fie că este vorba de istorisiri moralizatoare, de pamflete (dușmanii scriitorului sunt nenumărați, ai domnitorului la fel) ori de un fel de proză de aventuri (precum cea care relatează „răpirea lui Nicolae Mavrocordat”) - este mereu complicată, cu conjecturi interesante, cu intersectări și supraetajări dibaci utilizate. Aceste structuri sunt neîndoielnic un act de adeziune la tiparele literaturii baroce, adeziune deloc surprinzătoare la un gânditor care își justifică nestatornicia unei existențe pline de meandre prin lipsa de substanță a demersurilor
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
să-și „uite” împrumuturile mai vechi.) 5. Vezi Karl Popper, „Utopia and Violence”, o conferință din 1947, acum în cartea sa Conjectures and Refutations. The Growth of Scientific Knowledge (1963), Routledge and Kegan Paul, Londra, 1984, pp. 355-366 (ed. rom.: Conjecturi și infirmări. Creșterea cunoașterii științifice, traducere de Constantin Stoenescu, Trei, București, 2002); poziția antiutopică din Societatea deschisă și dușmanii ei este cunoscută cititorului român grație traducerii lui Dragan Stoianovici, publicată la Humanitas în 1993; atacul lui Popper împotriva credinței că
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
142) apreciază drept plauzibilă ipoteza lui H. Cohen că tocmai un schelet conceptual ca acela care a primit o elaborare sistematică în Pmsn a constituit temelia ordinii arhitectonice a categoriilor prezentată în CRP. Într-o altă lucrare, el formulează următoarea conjectură mai generală: „Tot așa cum Kant încearcă să realizeze o coerență a principiilor fizicii cu cele ale metafizicii generale, se poate aștepta ca acordul să meargă în direcție inversă, ca metafizica însăși să trebuiască să se modeleze după fundamentele fizicii.” (Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apodictică. (Vezi Immanuel Kant, Metaphysische Anfangsgründe der Naturwissenschafr, Meiner Verlag, Hamburg, 1997, p. 4.) 8. H. Reichenbach, Der Aufstieg der wissenschaftlichen Philosophie (originalul englez The Rise of Scientific Philosophy, 1951), Brauschweig, Vieweg, 1968, pp. 51-51 și 55-56. 9. K.R. Popper, Conjecturi și infirmări, traducere de C. Stoenescu și D. Stoianovici, Editura Trei, București, 2001, p. 252. 10. Ibidem, p. 120. ll. Ph. Kitcher, „Kant’s Philosophy of Science”, în A. Wood (ed.), Self and Nature in Kant’s Philosophy, Cornell University
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]