1,777 matches
-
de aur a așa - zisei simfonii bizantine și ajunfând până la contextul actual geopolitic, social, cultural și religios care trebuie să presupună anumite pârghii și condiții de relaționare între cele două instituții mai sus menționate. Această asociere nu poate fi contextuală, conjuncturală sau oportunistă și nici abordată aleatoriu ca fiind nesemnificativă, ci trebuie să fie una sinceră și foarte serioasă. Este adevărat și faptul că nu putem defini un model de relație Stat - Biserică universal valabil, cu aplicabilitate în interiorul tuturor statelor, deși
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
iar sprinteneala pierdută a picioarelor se mutase și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui om de cultură de o asemenea autenticitate și vigoare, gîndurile și regretele dobîndesc ele însele, dincolo de orice convenție conjuncturală, o notă gravă care le scoate din stereotip și le mîntuie de banalitate. Așadar, Drum bun, D-nă Amelia Pavel!
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
ca unui adversar de luptă, pe care-l admiră. Și spune încă o dată Wonderful.” ... Peste o jumătate de pagină și peste un salt de vreo 40 de ani de la această întîmplare, Pintilie propulsează scurt, cu un umor suprarealist, acel “Wonderful” conjunctural în zona unei “farse transcendentale”, care e însuși scenariul nostru existențial, un fel de malentendu cosmic, derizoriu și totuși “Wonderful ”. Un scenariu care respiră beckettian; “Il n’y a rien de plus drôle que le malheur” ( e motto-ul cărții
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
nu se supun. Unele pledoarii (precum aceea a unei intelectualități profesionalizate, care să promoveze comunismul în România) sunt timid strecurate printre altele care preaslăvesc literatura angajată, "ancorată în realitate" și stahanovismul anilor '50. Nici una dintre ediții nu poate depăși limitările conjuncturale iar concluzia criticului e justă: "Romanul e unidirecțional, nu permite decât o singură grilă de lectură: cea a atașamentului la opera de edificare a societății socialiste". Lista acestor analize e foarte lungă. Intrusul, de pildă, supus unei radiografii postdecembriste, prezintă
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
o adaptare, cu cît mai puține pierderi, la spațiul dinamic, determinat economic și necruțător cu cei indeciși, al pieței de artă occidentale. într-un anumit fel, Marianov a trăit simultan în două realități: într-una Răsăriteană, puternic motivată istoric și conjunctural, a păstrării coerenței interioare și a specificității umane prin proiecția simbolică și prin aspirația spirituală și într-una Apuseană, marcată de postindustrialism, în care valorile statice, de factură muzeistică și glosele hedoniste și-au pierdut grav autoritatea. În locul acestora promovîndu-se
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
arte plastice, teatru, jurnalism, filozofie), fiecare cu stilul său inconfundabil și propria sa experiență de viață. Talentul lui Robert Șerban este acela de a fi știut să deschidă apetitul pentru comunicare al invitaților săi. Indiferent dacă pretextul discuției este unul conjunctural (lansarea unei cărți, ca în cazul lui Andrei Pleșu sau Pavel Șușară, aniversarea unei vîrste rotunde, ca la Șerban Foarță sau Cornel Ungureanu) sau general (starea literaturii, condiția criticului, situația politică etc.), autorul are capacitatea de a-i determina pe
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o zdravăn, la propriu. Și totuși. Ca peste tot în societate, și în cultură, amestecul valorilor autentice, incontestabile cu cele conjuncturale mi se pare că a atins apogeul în acest interval. S-au petrecut lucruri rușinoase, ru-și-noa-se, incredibil de grave, festivisme, decorări la grămadă, valori cu nonvalori, s-a apelat la propaganda ieftină, de clică, proletcultistă, la minciuna ordinară, la lingușitorii
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
fie negative, fie pozitive. Înțelegem însă că sunt în ele și urmele unei prime redactări a dicționarului, oprit în prima formă la 1980 și propus spre editare în 1986, când a fost restituit instituției cu recomandarea de a face modificările conjuncturale. E bine că a fost amânată publicarea, pentru ca documentarea să fie completată ulterior până în 1989, cu sporirea echipei de cercetători. Mi s-a părut însă că intervalul 1981-1989 cuprinde articole redactate în grabă și uneori insuficient documentate (referințele critice sunt
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
sale Libertatea urii, înclin să îi dau dreptate. Citind editorialele scrise de Cristian Tudor Popescu în ultimii doi-trei ani se poate spune, fără riscul de a greși prea mult că jurnalistul nu are parti pris-uri politice, altele decît unele pur conjuncturale. El pare mereu atins de o fobie a conspirației și principala sa problemă este, la prima vedere, grija de a se feri de posibile intoxicări mediatice. Ca redactor-șef al unui ziar de prima linie probabil că știe el ce
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
peste alta Cristian Tudor Popescu este un gazetar cinstit, foarte pasional și deloc sensibil la ipocriziile și pudibonderiile opiniei publice. Nu avem decît să-l luăm așa cum e, iar scrisul său, care trebuie judecat într-o ordine morală, dincolo de interesele conjuncturale și jocurile politice de moment, este unul fundamental onest. Chiar și atunci cînd judecățile autorului sînt greșite. De aceea, mărturisesc, eu îl citesc cu plăcere pe Cristian Tudor Popescu.
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
se regenerează, iar scriitorul și publicul redobândesc încrederea într-o literatură ce-și depășește prejudecata documentului și a imediatei realități, capabilă să evolueze spre un imaginar constructiv și speculativ. Jurnalele și memoriile părăsesc acum prim-planul, pe care îl ocupaseră conjunctural abuziv, și se îndreaptă spre al doilea și al treilea raft, locul ce li se cuvine. Nu dispar din raza noastră de atenție, dar își estompează prezența. Pentru a tempera exagerările prin care am trecut (și care mai persistă în
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
critică uniform entuziastă, jurnalul devine nu pur și simplu nociv, ci chiar toxic, creând iluzii de mari succese, dereglând evoluția normală în sensul construcției de semnificații universale. Jurnalul ne menține nu numai în orizontul meschin al unor adevăruri personale și conjuncturale, dar și într-un provincialism al vanităților, incomunicabile (pentru că greu inteligibile) dincolo de limitele unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
realitate proteică, multiplu și instabil ipostaziată, scăpând oricăror analize după criterii apriorice. " "Adevărurile" referitoare la "muzica țigănească", oricare ar fi ele, sunt circumstanțiale", scrie Speranța Rădulescu, unele dintre ele fac parte, mai notează ea, "din categoria celor etern provizorii și conjuncturale". Pentru specialiști " etnologi, etnomuzicologi, muzicologi (cercul lor este extensibil în unele domenii umaniste conexe) " "Taifasuri despre muzica țigănească" va apărea probabil ca o carte-provocare nu numai prin tema ei ("chestiunea atât de sensibilă, îndeosebi în România, a "muzicii țigănești", cum
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
pot să o judece "dezinteresat" și "dezinhibat". Ceea ce și fac "lupii tineri� în textele lor din Vatra (cele mai multe), ajungând într-adevăr să elucideze, cum așteaptă de la ele Nicoleta Sălcudeanu, "mecanismele de seducție ale romanului predecembrist, cu libertățile și constrângerile sale conjuncturale". Sunt indicate tehnici narative, "rețete", clișee, zonele friabile și zonele de rezistență ale unor cărți odinioară atât de mult citite și discutate. Curioasă e însă prezența printre participanții la discuție (prezență neobligată, după cât ne închipuim) a cuiva care e dinainte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
mineral. El a fost unul dintre puținii pictori moderni, și acest fapt este valabil nu doar pentru spațiul artei românești, care nu a folosit niciodată culorile de ulei. Ostil prin natura lui față de orice efect, de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță tempera cu ou, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]
-
fost trecută deocamdată prin proba decisivă a unei revizuiri semnificative, a unei lecturi critice de autoritate (o lectură integrală, fundamental nouă), care să însemne înnoirea argumentelor de perpetuare a rangului ei estetic. Contestările au vizat numai un segment limitat și conjunctural al operei argheziene și anume perioada postbelică acuzată de oportunism. Însă negația nu se poate exercita fără a face distincții și departajări. Pe de o parte, rămân perfect valabile și păstrează legăturile firești cu etapele anterioare poezia senectuții, poezia universului
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
creștea, creștea iar muzica lor putea suci minți. Mi s-a părut onest, de aceea, să-mi formulez corect punctul de vedere, cu atît mai mult cu cît eu cred că și acesta este semnul unei prietenii durabile, nu doar conjuncturale, și respectul față de teatru, de mine, de profesiunea mea. De jurămîntul de la începutul drumului. PROLOG Mergeam pe Valea Oltului spre Sibiu și mă încărcam de energie, de emoție. Mi se derulau, deopotrivă, amintiri și momente de furie cumplită, de durere
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
multă critică de întâmpinare, nu și-a asumat un asemenea rol, pe care - înclin să cred - îl considera prea modest pentru proiectele și ambițiile sale intelectuale. Va veni, în postumitate, rândul adunării în volum a acestui material, cu multe episoade conjuncturale. Îmi amintesc, de pildă, de o cronică literară la primul volum din Incognito al lui Eugen Barbu, încheiată cu un elogiu nemăsurat și total neinspirat. Lui Radu Enescu îi plăcea să participe la viața literară, intervenea episodic, aparent neimplicat, din
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
Iubire și cunoaștere (p.19-46), publicat în numerele din noiembrie și decembrie 1966 ale "Familiei", completat cu Univers fără dragoste (p. 47-53) din ianuarie 1981 și Spre un nou cod pasional (p. 54-67) din iulie 1987. Curățind textul de elementele conjuncturale datorate atmosferei politice predecembriste, Radu Enescu și-a revăzut referințele și conexiunile ce nu mai erau actuale, realizând un nou text, Dincolo de paternalism și feminolatrie (p. 68-90), publicat în ianuarie-februarie 1991, având acum o grație a interpretărilor liberă de orice
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
de secol XIX. Din păcate, de această povară n-a scăpat nici una dintre ultimele ediții, și cu toate că s-au făcut mari eforturi pentru a se depăși anumite stereotipii, mare lucru nu s-a obținut pentru că oboseala premiului nu este una conjuncturală, ci una profundă și cronicizată.
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
cu alte cuvinte, să dea kilometrilor de gri măcar cîteva accente de culoare. Fiind, în anii comunismului, o construcție artificială, chiar dacă în perioada interbelică a avut o carieră impresionantă, născut într-un anumit context și alimentat din rațiuni și ele conjuncturale, era inevitabil ca acest fenomen să dispară, fie prin suspendarea lui voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Și acest lucru s-a întîmplat, de fapt, imediat după 1990, dar nu înaintea instalării, pentru un timp, a
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
prozator (povestirile onirice din Păsări mergând pe jos mi-au plăcut mai mult decât romanul). E, fără îndoială, un scriitor important din noile generații, un poet și un prozator ce îți transmit sentimentul tonic al încrederii în literatură, dincolo de atributele conjuncturale de a fi postmodernă sau basarabeană. Iar literatura basarabeană are nevoie de o infuzie de postmodernism și de cosmopolitism, bine asimilate, nu pentru a-și pierde specificul, ci pentru a și-l regăsi altfel și pentru a se elibera de
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
pentru valorile democratice. Depinde de mersul societății și, în mare măsură, de hazardul din viața fiecăruia dacă, pînă la urmă, va ieși la suprafață unul sau celălalt dintre cele două chipuri contradictorii. Dacă mai punem în balanță și micile interese conjuncturale, nu mai miră pe nimeni ușurința cu care unii dintre politicienii autohtoni schimbă partide politice cu doctrine diametral opuse. Romanul lui Alexandru Ecovoiu, Ordinea, este o carte a timpului nostru. Scriind despre Virto, autorul spune adevăruri mai puțin convenabile despre
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
cu ace subțiri în Insectar literar și aș scrie pe deasupra: Ubi bene ibi Marin Preda & Co. Lipsa de sinceritate în artă și ideologie se răzbună imediat". Și e șfichiuit - poate la nervi - pînă și Ion Barbu, pentru unicul său poem conjunctural din era comunistă, din 1957, sonetul închinat lui N. Bălcescu: "A făcut închinăciune, ca Gîgă. Nu cumva a făcut o supremă ironie la adresa lingăilor de țurțuri fecalini, gen Ralea, M. Sadoveanu, Demostene Botez - lingăi sub toate regimurile, robi tătărăști, robi
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
Pare clar că nu mai poți fi arghezian în poezie în perioada postmodernă (deși nu aș fi foarte sigur, surprize pot apărea). E o întrebare dacă imposibilitatea de racordare a arghezianismului la postmodernism e un handicap. Bacovia răspunde acestei cerințe conjuncturale. Dar oare pentru continuarea lui Arghezi Mircea Cărtărescu, dintr-o porțiune limititată a creației sale poetice, nu e de ajuns? În proza de ficțiune, adică în roman în mod special, nu știu ceva pe linia Arghezi, deși narațiunea sa corintică
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]