89 matches
-
rearanjarea calendarului roman. Acesta fixă anul la 365 zile iar din patru în patru ani a adăugat o zi, anul devenind "bisextil" (așa cum se cunoaște în "vechiul stil"). Cînd Cezar se ducea către senat, unde a fost răpus de pumnalele conjuraților, acesta nu a ținut seamă de semnele rele, deoarece purta la gât un horoscop prezicător de glorie. La nașterea lui Octavian, nepotul lui Cezar, un senator i-a întocmit tema natală, încredințîndu-l că va moșteni tronul. Ajuns împărat, August și-
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
să-i fie exclusă imixtiunea în afacerile publice. Totuși, nici în această situație echitabilă, cât de cât tolerantă clanul nu putea fi împăcat cu adoratorii planetari. Ei doreau detronara lui Constanțiu și reintroducerea pe față a păgânismului. Criza ia proporții; conjurații devin atât de mulți încît armata alcătuită din grupuri de popoare și secte, îl proclamă ca împărat pe cel mai cult, mai fanatic și mai îmbibat de elenism dintre ei, pe Julian Apostatul, cel care a fost creștin și care
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
Antonescu, acesta, la procesul înscenat la București, în luna mai 1946, a avut tăria să declare fără reticență și fără regret: „Se va ști odată precum că ziua de 23 august eu (subl. ns.) am fixat-o în Istorie!” Pentru conjurați, însă, evenimentul arestării și căderii guvernului Antonescu a fost prezentat ca o aventură. Termenul avea să fie folosit în săptămânile următoare, la Moscova, în septembrie 1944, de către V. M. Molotov, în discuțiile cu delegații români, atunci când a negociat armistițiul României
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
ministrul României la Ankara. Cel dintâi, la 14 august 1944, revenise de la București, fiind obligat să-i raporteze șefului Misiunii în Turcia conținutul discuțiilor sale la București, chiar cu Mareșalul, pe tema armistițiului. Deși pentru Cretzianu, care se afla între conjurații ce vor înfăptui lovitura de stat din 23 august 1944, știrile nu erau îmbucurătoare, dat fiind că Mareșalul Antonescu se dovedise „rezervat” sau „circumspect” în privința perspectivelor definitivării tratativelor secrete cu Aliații, ministrul a consemnat în mod obiectiv conținutul discuțiilor. Cu
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
A ACȚIUNII" Este interesant pentru o anumită concepție a istoriei să notăm că acest secol XIX, cel al oamenilor faustieni și al "antreprenorilor", după Saint-Simon, a văzut înmulțindu-se rapid în toată Europa societăți secrete în care se întruneau aceiași conjurați; intelectuali convinși că o conspirație, o Seară Mare, poate schimba devenirea unei națiuni prin simpla substituire a unei guvernări cu o alta, în mod naiv convinși că vor avea susținerea Poporului, așa cum ei și-l imaginau, plin de virtuți charismatice
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
respectivă, dându-i a înțelege că este singurul capabil. În discursul său televizat, Ceaușescu avea să precizeze că „agenturile străine” sunt sprijinite și din interior de români trădători; iar la teleconferința din 21 decembrie 1989 îi caracterizează chiar pe presupușii conjurați autohtoni ca fiind cei care „pentru un pumn de dolari sau de altă valută, pentru promisiuni și câteodată pentru o țuică, își trădează țara, își trădează familia, își trădează poporul” (Sava și Monac, 2001, p. 200). Mai târziu, după fuga
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Gelu Voican-Voiculescu). Antonia Rados insistă asupra faptului că, la proces, Ceaușescu îl întrerupe pe procuror, considerându-se a fi victima unei lovituri de stat și acuzându-i pe judecătorii săi că sunt conspiraționiști. După proces și după execuția lui Ceaușescu, conjurații își împart funcțiile în stat și se pregătesc pentru alegerile pe care le vor instrumenta pentru a fi câștigate de FSN. La trei luni de la presupusa revoluție va fi creat Serviciul Român de Informații, considerat de Antonia Rados a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
exaltați, dar și derutați, au fost marginalizați de echipa condusă de Ion Iliescu - care, negociind în 22 decembrie cu Armata și Securitatea, s-a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați, revoluționari, disidenți, tehnocrați, ofițeri din Armată și Securitate; cu timpul, revoluționarii au fost izolați, disidenții s-au retras, așa încât puterea a revenit conjuraților și aliaților lor din cercurile conducătoare (aceștia fiind, la rândul lor, anticeaușiști, dar nu anticomuniști). Luptele de după
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a legitimat ca nouă Putere. Inițial, Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca un cocteil uman de conjurați, revoluționari, disidenți, tehnocrați, ofițeri din Armată și Securitate; cu timpul, revoluționarii au fost izolați, disidenții s-au retras, așa încât puterea a revenit conjuraților și aliaților lor din cercurile conducătoare (aceștia fiind, la rândul lor, anticeaușiști, dar nu anticomuniști). Luptele de după 22 decembrie 1989 au fost instrumentate de noua Putere și au avut ca scop „intimidarea populației, mărind astfel șansele de acceptare a conspiratorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
viitorului președinte al României postcomuniste. Cele trei conspirații eșuate au fost reactualizate în 1989, ceea ce explică faptul că în 22 decembrie 1989, Ion Iliescu apare în sediul fostului Comitet Central cu o echipă deja formată, renunțând la unii dintre foștii conjurați (Kostyal, pe care nu îl ia în echipă). Atunci când grupului Iliescu i se face observația că noul organism politic al României, Frontul Salvării Naționale, ar trebui să coopteze și personaje care au declanșat sau au condus revoluția, noii lideri pigmentează
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lui Ceaușescu, dăduse ordin să se tragă în populație, la Timișoara, iar pe de altă parte, din 20 decembrie la Timișoara și din 22 decembrie dimineața la București, ordonase retragerea în cazărmi a trupelor MApN, Milea făcând parte, probabil, dintre conjurați. Autorii creditează ideea că generalul Milea ar fi fost un posibil pretendent la conducerea noii Puteri instalate după prăbușirea regimului ceaușist, acesta fiind motivul pentru care, probabil, a fost ucis (întrucât sinuciderea lui a fost înscenată): era un rival și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prăbușirea regimului ceaușist, acesta fiind motivul pentru care, probabil, a fost ucis (întrucât sinuciderea lui a fost înscenată): era un rival și un posibil Jaruzelski român, care, o dată eliminat, a lăsat Armata „decapitată” și la dispoziția altor lideri (p. 48). Conjurații aveau legături atât în Armată, cât și în Securitate, la nivel de conducere. Or, în urma dispariției generalului Milea, complotiștii au convins cele două instituții să treacă de partea revoluției, chiar dacă au mai existat rebeli izolați, din diverse grupări ale Armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
vânt rece. Ora 10 dimineața Brătianu la mine, s-a întors de la Pitești. Este de asemenea adânc mișcat de moartea împăratului Alexandru. Ora 11 Boerescu, știri din Petersburg, conform cărora conjurația țintește departe, că s-a constituit o societate a conjuraților, care ar vrea să înlăture toți suveranii (?). După-amiaza pozat Healy. Orele 3-4 promenadă, cald și vântos. Ora 4½ Cernat și Candiano la mine, care pleacă în seara aceasta la Petersburg, cu încă trei subofițeri care au Crucea Sf. Gheorghe. Orele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
fost trimis peste Prut. Ca și în cazul mișcării lui Ioniță Popovici, și în acest caz nu s-a făcut nici un fel de publicitate. însă, în comparație cu mișcarea lui Popovici, în cazul de față nu au fost luate măsuri coercitive împotriva conjuraților, având în vedere că proiectul lor nu a depășit stadiul intențional. Promptitudinea cu care Mihail Sturdza a informat curtea protectoare în legătură cu conjurația, i-a consolidat acestuia imaginea, înlăturând bănuielile cu privire la amestecul său în mișcarea politică a lui Ion Câmpineanu. într-
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei și o pornire ciudată Îl făcu să hotărască În grabă: va porni spre Apus. Va căuta lacul acela mare, În conjurat de munții albaștri și va intra Într-o lume nouă și Într-o viață nouă. * * * Era atât de Întuneric În pădure, Încât nu-ți puteai da seama când era noapte și când era zi. După cum i se părea, călătorea așa
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scaunul. Simeon Își aminti ceea ce nu era un secret pentru nimeni: Între Curtea Imperială și familia Zähringer, dușmănia nu Încetase să crească. Auzise aceasta de mai multe ori la Curtea episcopului din Konstanz. La fel și acum, când cei doi conjurați vorbiseră cu voce tare, fără să-l bage În seamă: — Blestemații de frați! Ei și tot neamul lor! Generație după generație, fac orice pentru a urca pe tron. știe aceasta și Împăratul și nu dorește nimic mai fierbinte decât să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
securi, țepușe, fiecare cu ce apucase. Johannes Îi adunase În graba mare și-i conducea acum ca un cumplit zeu al răzbunării. Alături călărea Ludovic din Ottmarsheim, cu oamenii săi. Gloata furioasă mătură totul În calea ei. Luați prin surprindere, conjurații se retraseră, apoi Încercară Încă o dată să atace. Dar Împotriva mulțimii dezlănțuite nu era nimic de făcut. În puțină vreme apărătorii conacului fură făcuți una cu pământul. Bătălia lor era pierdută. Conrad cercetă cu oamenii săi toată curtea presărată cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor. Dar În afară de el și de părintele Bernhard, nici unul din cei care fu seseră odinioară de față nu mai era În viață... Cu puțin timp Înainte ca Bertold să fie condus la groapă, avu loc În piața din Freiburg execuția conjuraților. Întunecat și cu fața Împietrită, Conrad urmări scena de groază fără să scoată un cuvânt. Spre uimirea trădătorilor, alături de el se afla Giancarlo Spada, „prietenul“ lor de odinioară, pe care Îl cunoscuseră la Curtea imperială. Cavalerul nesăbuit, gata de toate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
strigătul „Fiume sau moarte!”. La scurt timp, pe 8 septembrie se contura proiectul unor tinerilor ofițeri privind marșul asupra orașului Fiume, ocuparea și anexarea lui la Italia. Gabriele D’Annunzio a acceptat să preia conducerea expediției. Timp de trei zile, conjurații au pregătit acțiunea, în timp ce autoritățile militare au închis ochii. Pe 12 septembrie, D’Annunzio sosea la Ronchi îmbrăcat în uniformă de locotenent-colonel al lăncierilor din Novara, iar la scurt timp avea să intre în Fiume în forță. D’Annunzio a
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
din depozitele rusești care au fost puse la dispoziția armatelor ce luptau împotriva revoluționarilor din Sudul Rusiei. Mizând pe protecția Guvernului român, generalii țariști scoși în afara legii de către guvernul sovietic - de exemplu Scerbacev - au organizat, împreună cu reprezentanții partidelor monarhiste rusești conjurații îndreptate împotriva puterii sovietelor. România a impus în Basarabia procesele administrative și întreg sistemul de exploatare și jaf care provocaseră în 1907 revolta generală a țăranilor din această țară. În intenția de a-și păstra în Basarabia autoritatea pe care
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Acestea ar fi fost cuvintele - Și tu, fiul meu! - rostite de Cezar, când l-a recunoscut printre conjurați pe Marcus Brutus. Se știu cu exactitate și anul și ziua asasinatului: 15 martie a anului 44 înainte de Christos. Un secol mai târziu, Suetoniu va indica, în cartea lui intitulată Viețile celor 12 Cezari, locul, dar cu oarecare aproximație: în interiorul
Tu quoque mi fili! () [Corola-journal/Journalistic/4216_a_5541]
-
lipoveni și țigani". Asupra celor din urmă s-a oprit cu simpatie, milă, sau cu "iluministă înțelegere frățească". În acest context își trasează Anca Rădulescu excepționala hermeneutică la "}iganiada", una dintre interpretări fiind înțelegerea "țiganilor" ca alegorie, ca simbol pentru conjurați, pentru inițiați (prin misterul originii egiptene sau contrastul lumină-întuneric, înrudit cu alb-negrul simbolic al "dalbei țigănii"). Despre alte înfățișări în literatura română și în literatura de limbă germană din România scrie Raluca Rădulescu, zăbovind asupra înțelepciunii eroului lui Hasdeu (în
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
comunității, încearcă să se realizeze într-un fel de bisericuțe. De aceea, în coteria ironicilor e tot atâta unitate socială, câtă sinceritate în cinstea unei bande de hoți. Dar să lăsăm acest fel de ironie care se deschide doar către conjurați, și, privind ironia în raport cu neinițiații, cu aceia împotriva cărora polemica e îndreptată, cu existența pe care o interpretează ironic, să observăm că are două moduri de exprimare: Fie că ironistul se identifică în chiar prostul obicei pe care vrea să
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
toate acestea umple o viață? N-am crezut-o. Mai ales cînd această viață era a unei epave omenești ca mine, care fiindcă am avut tot ce am dorit, m-am blazat de mult de orice dorința". Chipul "bătrîneții" apare conjurat prin umor: "Să-ți spun drept, mă autoanalizez cu oarecare mirare, jenă și cu o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
lor rămîne, totuși, un gest frumos și enigmatic. În Davida, capitolul prim, programatic, al Cronicii, ce ne dă cheia întregului roman, reînvie, la fiecare nouă lectură, într-un colț al pînzei epice, chiar Iovanache alias Vinea, cu un aer de conjurat și "cu ochii-i sclipitori pironiți" asupra noastră, "cu jobenul pe ceafă", "iar mîna care ținea luleaua, cu degetele pătate de cerneală, ca și numărul proaspăt din Românul, care-i ieșea din buzunar, îi trădau meseria". La urma urmelor, ce
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]