208 matches
-
căci ceva e „obiectiv” atunci când „Îndreaptă actul gândirii spre obiect, fără vreun adaos real În ceea ce privește obiectul”. Există Dumnezeu ca obiect sau e doar o denumire, de vreme ce e numai o idee? De ce, dacă nu există cauze ale ideilor, o idee să conoteze o realitate obiectivă dar cu totul diferită de a celorlalte idei? Tuturor acestor Întrebări Descartes le răspunde, accentuând importanța deosebită pe care el o acordă distincției dintre infinit și indefinit. Actul de concepere al ideii e, În același timp, concepere
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
imaginile care l-au frământat pe scriitor de-a lungul vieții: "Dealtfel, și ca literatură imaginea trenului deraiat din cauza omizilor nu m-a părăsit. Tren deraiat din cauza omizilor."26 Prin suprapunerea cu textul din interviul-manifest, apare limpede că trenul (locomotivă) conotează o tipologie puternică. Mai dificilă e simbolistica omizii. Pentru psihologia colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mlaștina cu viermii roșii, / Mirajul frumuseții nevalente, / Când ochiul meu spre cruguri, sus, atent e." //67 Ca text ermetic, strofa atrage atenția prin câteva simboluri criptice. În primul rând, adjectivul posesiv tău este ortografiat cu majusculă, ceea ce, împreună cu substantivul determinat, conotează chiar prezența sacră a lui Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sublimare. Dacă ar fi să exemplificăm doar prin drumul parcurs de Fred până la camera Emiliei, vom constata elocvente simboluri ascensionale. Foaia de hârtie, care saltă "ca o gâscă" în adierea vântului, este singurul său însoțitor, secvența având rol premonitoriu și conotând hazardul întâmplărilor pe care le va afla în casa actriței și care, ulterior, vor fi fixate într-un text scris jurnalul său. Bagajele suprapuse dintr-un automobil sunt comparate cu un turn oblic și, pentru a descifra biletul unor prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ajunge, într-adevăr, la constatarea că iubirea, îndeosebi în lucrările cele mai spontane și nu ciornele marilor sale romane, se traduce cel mai ades prin metafore de fluiditate și lichiditate. Și Demorest trage, pe bună dreptate, concluzia că preferința aceasta conotează o oarecare neliniște, o conștiință a instabilității provocate de pasiune, aproape o condamnare a iubirii. Părerea noastră e că traduce realitatea esențială după care, prin natura și structura sa, iubirea e o disoluție a ființei. Un studiu psihanalitic ar da
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a Uciderii lui Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă". În fapt, întregul context în care este inclus acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup. Mă trag gândurile ca
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
absolut, nostalgia infinitului, spațiul cosmic fabulos în care deopotrivă Poetul (în Scrisoarea I) ca și cuplul Demiurgos Hyperion se simt în plenitudinea lor sufletească și spirituală. Dezavuarea a tot ce înseamnă finitudine, topos în care speța umană se complace este conotată metaforic în Scrisoarea I: "Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul". Versul devine chiar o transpunere poetică a destinului uman și al spațiului ce-i este imanent, adică tocmai Patul lui Procust în viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu rol caracteriologic și metaforic de desemnare a "căutării" iubirii și ființei apte de a conferi consistență, frumusețe și durabilitatea "interiorului" său. Detaliind pe rând termenii, precizăm că prin "interior" desemnăm apartamentul lui Fred Vasilescu reamenajat de către doamna T., dar conotăm conștiința artistică a acestuia și sentimentul profund al nevoii de a întâlni iubirea. "Nișa" o pune în narațiune și în imagine pe doamna T.: "Ore întregi ea studia retrasă în nișa care semăna cu un birou al magazinului, și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceasta are sân "turtit ca o minge caldă", genunchiul "neted și lucios ca sideful deasupra" dobândește, când este flexat, "două îndoituri de carne grasă, ca două toarte de vas."437 Fie și utilizarea comparației, figură de stil simplă, inferioară metaforei, conotează tot absență a perceptivității și a impresionabilității. Spre deosebire de construcția "rotundă" a Patului lui Procust, Ultima noapte...are, evident, o structură paralelă. Cele două cadre implică, totuși, o zonă de contact importantă, vitală în economia narativă a romanului locul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
notă de intimidate, de confort al discuției, de bună cuviință și glumă. Se întâlnesc într-o biserică, deoarece locașurile sfinte erau unele din puținele locuri accesibile femeii medievale și unde putea să apară singură fără pericolul unei compromiteri morale. Biserica conotează sacrul, puritatea, angelicul, iar tinerele cred și sunt cucernice, respectă o tradiție religioasă încă foarte puternică în acea perioadă. Patroana locașului 148 Ibidem, p. 526. (trad. n.) 149 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 20. 150 Ibidem. 151 Ibidem. 62
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femei. Căința reprezenta reîntoarcerea la o stare a purității, la acea vita 845 Ibidem, p. 257. 846 „Nu există nicio îndoială că Povestirea doftorului este o alegorie și că Virginia, fiica lui Virginius, este un personaj alegoric al cărui nume conotează calitățile pe care le deține.” R. Howard Bloch, Chaucer's Maiden's Head: The Physician's Tale and the Poetics of Virginity, în „Representations”, nr. 28, fall, 1989, p. 115. (trad. n.) 847 R. Howard Bloch, art. cit., p. 119
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dauna micilor boieri. Ajuns domn, Alexandru Suțu continuă nedreptățile, vânzând rangurile boierești și cinurile bisericești. Lamentațiile cronicarului nu sunt însă copleșite de pesimism, căci speranța este sugerată alegoric printr-o viziune - o corabie cu steagul Țării Românești înfruntând furtuna - ce conotează salvarea națiunii. În Jalnica cântare a lui Zilot, întru care să cuprind revuluția românilor, supt Tudor slugerul Vladimirescul, i zavera, supt Aleco beizadea Ipsilant (1823) prezintă evenimentele din timpul mișcării de la 1821, trecând, destul de confuz, de la luptele conduse de Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
dar, mai ales, în ca adjectiv care califică sau, după caz, descalifică un anume tip de discurs 87) este, în plan semantic, investită cu accente mai degrabă peiorative. Întâlnim, astfel, un caz paradoxal, în care atributul retorico-formal "polemic(ă)" este conotat preponderent negativ (ca agresivitate, primitivism comportamental, sofistică etc.), în timp ce practica discursivă ne arată intensitatea, sub dublul său aspect (cantitativ și calitativ), pe care o atinge discursul polemic în România interbelică 88. G. Călinescu plasticizează metaforic atitudinea polemistului, evitând totuși o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca să intri în ceva nou și excepțional, cum este bătaia, ai nevoie de un motiv, de o temperatură. Omul se bate fierbinte, ca și fierul"139. Și judecata în sine, expresia ei concentrată, sintetică, lapidară, o anumită predispoziție de a conota pozitiv termeni din sfera semantică a masculinului (barbar, vigoare, război, valah, luptă etc.) și de a devaloriza idei sau concepte prin asocierea cu atribute cel puțin în intervalul temporal de care vorbim ale vulnerabilității feminine (fard parfumat, cosmetică, confort, cucoană
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
balcon unde dorm și mănâncă. Cupa banchetului conține "o jumătate de cârnat negru tot, câteva țigări, o cutie de sardine deschisă și multe bomboane, strivite și lipite" imagine a unui amestec cleios și grețos. Goliciunea trupurilor, întrezărite, ghicite, promiscuitatea care conotează murdărie, contribuie la acest dezgust față de familie despre care notează că "se va pierde fără nici o reținere în zonele cele mai joase ale sexualității; eu eram apucat de o greață de parcă aș fi fost condamnat să trăiesc într-un grajd
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fierarii satului, tocilarii, luntrașii fac obiectul unor abordări esențialmente folcloriste, axate pe rămășițele unei lumi dispărute, persistența acestor tehnici și a structurilor sale simbolice. Un alt curent, etnologia culturală a populațiilor muncitoare, inspirat la început de Chombard de Lauwe, va conota cu și mai multă precizie întreprinderea, determinând ulterior degajarea interacțiunilor dintre noțiuni precum cele de "cultură tehnică", "cultură locală" și "cultură de întreprindere"58. Accentul va fi pus pe sistemele tehnice și pe modurile de transmitere a cunoștințelor sau pe
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
piață a imaginarului, ca și reprezentanții lor, mediumurile, aflate într-o concurență acerbă. O intensitate orbitoare a posesiunii, o convingere, un angajament, un entuziasm remarcabil al actorilor, al spectatorilor din mulțime, părând ca posedați cu hainele strălucind de podoabe aurite, conotează astfel ceremoniile observate în 1993-94, care sunt la apogeul lor și pun în scenă o supralicitare și un exces ritual, reflectând credința împărtășită în întoarcerea prosperității și a unei relative acalmii 83. Repercusiunile importante ale crizei asiatice asupra Laosului (care
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de artă între două idealuri: mistica uniune cu obiectul unic și ocolul sceptic prin contextul social; discursul intuitiv al cunoscătorului și discursul explicativ al profesorului; estetismul și istoricismul; cărarea și cunoașterea. Escarpenul și galoșul, dacă preferăm, căci fiecare exercițiu este conotat social. Cele două abordări, cea internă și cea externă, sunt în mod egal eretice sau legitime, fiindcă obiectul depus și expus în muzeele noastre este o ființă mixtă: în același timp lucru și semn, cauză și produs, dat și construct
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
avatar al sintagmei eleate topos- atopos, fiind format dintr-un derivat de la topos "loc", prin adăugirea prefixului ou-, o particulă cu sens general negativ. Outopia înseamnă prin urmare "locul" care nu există. (...) Morus implica un alt cuvânt grecesc eu- care conota atribute pozitive, de la "bun" până la "ideal", "prosper", "perfect""112. Asemănarea dintre outopia și eutopia nu este întâmplătoare. Această idee a tărâmului miraculos al lumii ideale ar fi și acum folosită pentru a continua scrierile tradiționale despre paradisul terestru. Povestirile tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
iar la ceasul al 7-lea, el dobândește o tovarășă, adică se dedublează în Adam și Eva327. Lipsa individualizării prin nume a celor trei fete și a babei, a vizitiului care-l readuce la țigănci (fost dricar în tinerețe, deci conotând ideea de moarte, alături de animalul psihopomp, calul) sugerează nu numai lipsa funcției sociale a individualizării, dar și un spațiu în afara timpului sau timpul "tare" al originilor ("să știi că iar a stat ceasul"328), în care trăsături simptomatice stabilesc apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct".) pare a reda distincția dintre "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", aflându-se în dezacord cu natura simplă a numelui privit doar în calitatea sa de semnificant, "semn" pur. Departe de conota cavalerismul, numele său îl persiflează, dovadă răsturnarea lui (Roland/ Orlando 564). Numele căutat al celui care îi făcuse lui Adrian dezvăluiri (la telefon) despre "existența plenară, mitică a omului"565 este punctul de plecare al nuvelei. Când Eliade "vedea" începutul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitică bucureșteană și simbolistica pe care acestea o desemnează, omonimie care devine "o modalitate de ocultare a sacrului și de ambiguizare a discursului narativ"; aceste nume proprii "epifanizează misterul prin sugestia directă a simbolului"591. Numele cântecului, În curte (lexemul conotează ideea de spațiu închis, sensurile cântecului fiind accesibile inițiaților) la Dionis, care dă titlul nuvelei, cu valoare emblematică și funcție reprezentativă, este un "element de continuitate textuală lineară" (fiind interpretat de Leana înainte de dispariție, după revenire și în timp ce-l caută
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spectacolul al lumii. Dacă în planul realității civile, Vladimir Iconaru este elev al liceului "Gheorghe Lazăr", preocupat de entomologie (în La umbra unui crin, pasionatul entomolog poartă numele "simbolic"604 de Valentin Iconaru; în interpretarea lui Eliade, fluturii, zborul, aripile conotează în limbajul simbolic și secret accesul la realitățile transcendente, desprinderea de lume, accesul la lumile nevăzute 605), în spectacolul vizionarului Ieronim, este "și altcineva: băiatul care ducea un porumbel rănit în mână"606, adică un mesager al ideii "că nu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mare: casa624. Situarea unei cutii-sicriu într-o alta, oglinda - loc de trecere spre celălalt tărâm, precum și momentul sacru (noaptea Sf. Ioan) când Ieronim dă glas acelor personaje mitologice fabuloase care locuiesc în spațiul reflectorizant întregesc un decor unde fiecare element conotează ideea de moarte. Maria da Maria este "străina" așteptată de Antim și care vine, așa cum toți mesagerii și toate veștile vin "din altă lume". Din momentul în care o întâlnește, știe că trebuie să-i aducă o veste, deși nu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]