88 matches
-
două nivele poate să le vină de hac. Primul nivel este asumat, un exercițiu de notație, cum fac copiii care învață o limbă străină, de la simplu la complex. Al doilea nivel e cumva involuntar, fiindcă nu știi niciodată dacă absurdul conotat livresc e din voința autorului, sau se naște spontan, din toată dezorganizarea strânsă în chingi a lumii în care trăiește. Așa cum nu poți să știi ce salt se întâmplă, ce ruptură de nivel, când începi, în fine, să vorbești o
Profesorul A.M. by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3466_a_4791]
-
obscură a inconștientului, proiecții fantasmatice ale "unității cosmice originare" sau ale "sufletului universal". Riscul inevitabil presupus de un asemenea demers, într-o modernitate ce ocultează sistematic Invizibilul, Necunoscutul - în pofida alibiurilor numite psihanaliză, pop art etc. - constă în multitudinea de concepte conotate negativ și care însoțesc, invariabil, evaluarea operelor în cauză: incoerență, arbitrariu, evazionism. Acestui risc principial i se atașează, augmentativ, pentru poezia heliadescă, limitele implacabile, în perspectiva istoriei interne a literaturii, pe care limbajul poetic de factură pașoptistă le presupune. Să
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
80, însă, o altă editură de avangardă se impune: POL (numită așa după Paul Otchakovski-Laurens, numele fondatorului, în 1984). Editura publică mult, destul de eterogen însă, axîndu-se pe texte marginale din punctul de vedere al esteticii promovate - o marginalitate mai puțin conotată politic decît textualismul revoluționar al celor de la Minuit. POL nu evită romanul de succes, dar nu ocolește nici autorii unor texte cu care e mai greu să te familiarizezi. Pentru că apăruse voga minimalismului, POL nu-l ocolește. Așa se face
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
sau de graniță între epoci: 1918 desparte epoca marilor clasici (a epigonilor lor și a simbolismului incipient) de perioada modernismului interbelic; 1945 anunță proletcultismul. Următoarele două date pe care le invoc nu sunt atât de ferm și nici atât de clar conotate politic: după 1960 urmează neomodernismul, iar aproximativ după 1980 se declanșează (la noi) ofensiva explicită a postmodernismului, prin scriitorii optzeciști. Lucrurile sunt îndeobște cunoscute. Ceea ce vreau să subliniez e că fiecare din aceste epoci își edifică un canon literar propriu
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
zece ori cincisprezece ani - literatura nu se mai grupează pe generații, ci pe individualități ieșite din comun. în perspectivă istorică, generațiile dispar, rămîn doar personalitățile valoroase. Iar în istoria literară, acolo unde operăm de obicei cu secolele, termenul de "generație", conotat benefic, s-a păstrat în mod cu totul accidental. Continuăm să vorbim de generația pașoptistă românească, de generația "marilor clasici", de "generația de la ^70" din literatura portugheză (e vorba de 1870), ori de "generația de la ^27" spaniolă (e vorba de
Generație și degenerare by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10190_a_11515]
-
cele două războaie, apoi colectivizarea) este rezumabilă la șocurile negative pe care le produce colectivității. Poate de aceea nu există Unirea Basarabiei cu România (temă inadmisibilă pentru cenzură), ca eveniment pozitiv. Nu se știe de ea în satul Ciutura. Istoria, conotată întotdeauna negativ, este sinonimul profan al Timpului necruțător. ,Vremea trece, vremea vine" - se tânguie eminescian țăranul lui Ion Druță. Fatalismul țărănesc este rezumabil într-o frază de filosofie populară: ,hai, fie cum o fi, că frumos tot n-o să fie
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
suntem într-un regim de neutralitate a statului în plan religios, în sensul că niciun cult nu este privilegiat, nu avem o biserică de stat, ci toate cultele sunt egale în fața legii. În același timp, această neutralitate este, cum spuneam, conotată pozitiv, în sensul că statul vine în întâmpinarea fenomenului religios. Secretarul de Stat pentru Culte are nevoie și de o doză consistentă de diplomație, precum și de multă, foarte multă experiență politică pentru a discerne între interesul societății per ansamblu, nevoile
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ… PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/365923_a_367252]
-
au participat 89 de țări (număr care depășește evident numărul țărilor europene). Conceptul pavilioanelor, profesionalismul, arhitectura standurilor, strategia de promovare s-au pus în slujba scopului mărturisit de a se detașa. Bienala, prin conexiunile ei reale și valabile, este dens conotată politic și social, promovând artiști și exponate care pot rezista unei analize estetice exigente. Pavilionul israelian a fost centrat anul acesta pe creația lui Tsibi Geva sub titlul Arheologia prezentului. Propunându-și o basculare a stilului său inconfundabil cu impactul
VENEŢIA 2015 de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370128_a_371457]
-
neabătut campania mediatică „Tehnocrații nu iubesc oamenii”. Construită la comanda lui Liviu Dragnea, ea se trage din aceleași minți creative care i-au făcut lui Victor Ponta campania „Mândru că sunt român”. Pe scurt, tehnocratul este un termen care trebuie conotat negativ în permanență, astfel încât în mintea oamenilor să declanșeze o spaimă cataclismică. Vă mai amintiți cum Victor Ponta le trimitea pensionarilor fluturași electorali, atașați la talonul de pensie, cum că „străinul” Iohannis le va lua din bani? Priviți câteva seri
Rapița și japița. Cioloș iese la atac () [Corola-blog/BlogPost/338098_a_339427]
-
că cele mai autentice sunete pe care le scoate fragilul său instrument poetic, făurit de însuși junele-i posesor,în domoală uitare de sine și în fecundă naivitate, sunt cele închinate vârstei matinale, zorilor ființei. Simțământul copilăriei apare cu finețe conotat în misterioasa lui tăcere luminos-umbroasă, raportată la profunzimi: "Copilăria, -/tăcerea ei mă înspăimântă,/ umbrele luminii se sting/ adormite pe brațele adâncului" (În regăsirea copilăriei). Sau cu o grațioasă efeminare: " Acolo mă caut / în cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
prin drepturi” (1937, pp. 60-61). Formele de sociabilitate În cazul oricărui raționament bazat pe opoziția dintre elită și mase, în general, se încearcă mai întâi definirea elitei, în funcție de unul sau mai multe criterii; masele nu apar decât ca o contrapondere, conotate negativ, ca o non-elită. La Georges Gurvitch, dimpotrivă, găsim o definiție a maselor rezultată nu din dihotomia elită/mase, ci dintr-o teorie a formelor de sociabilitate inspirată de categoriile fenomenologiei. Potrivit lui Gurvitch, formele de sociabilitate se organizează în jurul a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
considerare traiectoriile autorilor, cu contradicțiile și rupturile lor. Noțiunea de ideologie este rareori utilizată de Pierre Bourdieu, Într-o epocă În care avea o foarte largă circulație. Pentru el, ideologia avea un sens mai ales peiorativ, poate și mult prea conotat istoric. Undeva, propunea Înlocuirea noțiunii de ideologie prin cea de sociodicee (referindu-se astfel la unul dintre sensurile sale particulare, acela de Weltanschauung). Ideologia evocă prin etimologie etnocentrismul, În vreme ce sociodiceea trimite mai degrabă la o viziune fundamentală a oricărei construcții
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
obsesie în varianta amplă, scrisă imediat după persecuția lui Dioclețian, lipsește (semnificativ totuși!) în versiunea restrânsă. Lactanțiu nu abandonează numai tema „căderii Romei”, ci, mai mult și decurgând din aceasta, tema datei eshatonului. Totul rămâne într‑o oarecare confuzie, desigur, conotată pozitiv, în raport cu noua situație politică. Antiimperialistul convins din 311 se transformă într‑un colaborator moderat al Imperiului. Teologul disident devine între timp un respectabil teolog „de curte”. Nu trebuie ignorată, credem noi, nici schimbarea contextului în care sunt invocate sursele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
totuși, să demonstreze că poate depăși literaturizările propagandistice. Prin urmare, el accentuează latura psihologică a intrigii, strecoară trimiteri simbolice (precum metafora bobului de grâu), vorbind despre înstrăinarea și inadaptabilitatea unor activiști, caută să fructifice în orizontul existenței materialul de obicei conotat exclusiv ideologic. Dar de la intenție la realizare distanța e considerabilă, totul rămânând la nivelul unor pledoarii în favoarea unui spirit romantic naiv-revoluționar al primelor cadre de partid postbelice. În romanul de debut, La marginea orașului, textul nu depășește dimensiunea propagandistică: reflectarea
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
focul./ Pe când regele rostea ultimele silabe/ regina umbla prin palat/ în patru labe/ izbind în uși cu ciocul” (Capricii, II). În altele se observă o proliferare a materiilor, mai ales imunde, și o accentuare a melancoliei , ca în invocarea ruinelor, conotată politic, dar care reia, în subtext, o mai veche temă suprarealistă. Oricum, în versurile de după 1968 și în ineditele publicate în antologia Cât vezi cu ochii se simte detensionarea discursului politizat, se produce o estompare a ideologicului, dar T. nu
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
atât ca proză SF, cât și ca proză de evocare istorică. Aplicând unei teme istorice laitmotivul culegerii Adevărul despre himere, al ieșirii din timp (ucronia), și prelucrându-l în registrul SF, scriitorul realizează un lapidar poem epic despre geneza națională, conotat însă cu un sens ironic, polemic în momentul apariției - 1976 - în raport cu naționalismul exagerat al ideologiei oficiale, care își va asocia protocronismul. Jocul intelectual al prozatorului sfidează tabuurile, clișeele plicticoase, obișnuințele de lectură și falsele distincții de gen. În Argonautica sunt
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
anterior, cu un eveniment notoriu petrecut în altă parte etc.). (7) Richard Barthes (1964) detașează două funcții principale ale textului raportat la imagine: de fixare și de legătură. „Textul nu mai urmărește identificarea imaginii, ci interpretarea. El împiedică dezvoltarea sensurilor conotate, orientează cititorul spre semnificațiile posibile ale imaginii, îl determină să abandoneze unele semnificații și să rețină altele”. (R. Barthes, 1964, p. 32) Partea a II-a SCRIITURA ÎN MIȘCARE - GENURILE JURNALISTICE Putem lua în posesie lumea în care trăim prin
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul apostol negalilean dintre cei doisprezece. Or, cel puțin la Marcu, există o opoziție radicală Între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după Înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, Împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și premierea de către aceeași organizație a volumului Incantații apărut la Cultura Națională - editură rezervată autorilor canonici, „candidaților la Panteonul literaturii române” - a echivalat pentru mulți „uniști” (Roll, Sașa Pană, Sernet, Brunea Fox, Maxy, Moldov) unei pactizări cu burghezia. O burghezie conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta și al înmulțirii proceselor anticomuniste. Venită după „excomunicarea” de către unu a lui Virgil Gheorghiu, ruptura dintre Voronca și fostul său emul, Stephan Roll (care îi recenzase volumele anterioare în tonuri flamboaiante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numele grecesc al determinării vizuale), despre care vorbesc filozofii atunci când invocă deschiderea conștiinței, este, de fapt, imaginea plastică, spațială, a efectului temporalității asupra modului de apariție al lucrurilor. Impresia originarătc "Impresia originară" Limitele orizontului conștiinței sunt „hotărâte” de jocul temporalizărilor conotate afectiv. Husserl subliniază în analiza din Lecții pentru o fenomenologie a conștiinței intime a timpului, plecând de la percepția unui sunet, regimul ecstatic al asimilării oricărui fragment de melodie în termeni de protenție, stază, retenție. „Distincția introdusă de Husserl între un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
reiese din conotațiile paralele ale termenului tânăr/tânără: în timp ce Radu Prisăcaru este „cel mai tânăr și cel mai activ dintre prefecți”, despre Lavinia șandru se afirmă că este „puțin prea tânără încă în politică” (de subliniat că termenul tânăr apare conotat pozitiv de trei ori în zona masculină, și niciodată cu sens negativ). Pe aceeași linie, termenul civilizat apare de patru ori în relație cu bărbații, în timp ce femeilor li se asociază mari gafe, precum și nevoia de diplomație, ofensivitate și neutralitate în
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
efectul conjugat al determinismului și autogestiunii, al hazardului și necesității (Jacques Monod, Erich Jantsch); iii) spiritualismul (formulat explicit de un Capra în tao-ul fizicii sau de Erich Jantsch în formula self organizing universe, implicit de Bateson în conceptul de mind, conotat etic la Edgar Morin). Ceea ce dispare cu paradigma clasică a științei este modelul imperialist al rațiunii instrumentale: "Prea mult timp a fost definită modernitatea doar prin eficacitatea rațiunii instrumentale, stăpînirea lumii prin știință și tehnică. Această viziune raționalistă nu trebuie
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cazul "reușitei" persuasiunii) ca act securizant și liberator de inhibiții și frustrări le va satisface. Publicitatea răspunde în acest fel unei duble exigențe: materiale (bazate pe un anumit produs) și afective (de compensare a unei frustrări prin remodelarea imaginii destinatarului, conotat euforic, valorizat pozitiv printr-o imagine de marcă). Datorită acestei duble vectorialități, publicitatea a fost considerată "studiul rațional al iraționalului uman" (A. Moles, 1973: 644). Iraționalul este reprezentat de comportamentul paradoxal al consumatorului care cheltuiește o bună parte a salariului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
asimptotică a unei profesii în curs de constituire rezultă necesitatea unor discriminări între: • publicitatea comercială propriu-zisă ca ansamblu de tehnici utilizate în beneficiul unei întreprinderi pentru a menține sau augmenta clientela; • relațiile publice vizînd crearea imaginii complete și evident pozitiv conotate a unei întreprinderi sau asociații, acțiune fără scop imediat și nici necesarmente lucrativ; • propaganda urmărind prin "matraquage" adeziunea la un sistem ideologic. În acest evantai de vectorialități există un numitor comun: • caracterul informativ (prezent în mesajul publicitar, în taxinomia scopurilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unui anumit segment narativ, a unei anumite opoziții (lingvistice, semiotice, narative). OCURENȚĂ (corelată lui tip) Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]