291 matches
-
și Marin Sorescu, criticul aduce în discuție polisemia însăși, fără de care, totuși!, poezia e greu de conceput: "poezia este, prin definiție, un limbaj mai mult sau mai puțin Ťesopicť, ea vorbind în Ťpildeť și Ťcu tâlcť, solicitând adică polisemia, evantaiul conotativ extins, chiar și atunci când procedează la aparenta notație a concretelor. Căci așa cum au observat poeticieni recenți, cu totul creditabili, referințele în poezie devin, în fond, niște pseudo-referințe, trec într-un registru mai larg-metaforic și simbolic. Desigur, impresia de autenticitate e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9622_a_10947]
-
să nu presupună un grad prea ridicat (inaccesibilă de specializare. Cu toate acestea, necesitățile materiale inerente unui nivel de trai optim trebuie asigurate, cea mai facilă alternativă În acest sens fiind activitățile din sfera serviciilor sexuale, fie acestea propriu-zise sau conotative. Cea mai dificilă etapă a asumării unei astfel de „cariere” o reprezintă Însăși decizia de a o Începe. Analiza beneficiilor materiale și a compromisurilor (fizice, emoționale, sociale și chiar juridiceă este, după cum am arătat mai sus, influențată de condiționările psihologice
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
exclusivistă, a prețurilor exorbitante, este acum passé" (cosmopolitan.ro); "varianta trčs chic - de găsit și pe la noi" (ibidem). Termenii ornamentali din franceză sunt adesea amestecați cu cei englezești - "adaugă șarm feminin look-ului tău" (ibidem) - care sunt deopotrivă tehnici și conotativi: "adaugă accente neașteptate și glamour și vei fi superbă!" (ibidem); "Vintage-ul este un must-have al sezonului" (stilfeminin.ro); "este suficient să adaugi câteva note subtile în cadrul look-ului tău" (cosmopolitan.ro). Jargonul specific poate fi ilustrat de seria de atribute
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
sce, sci, ce, ci, ge, gi, ghe, ghi, diftongii şi triftongii, eliziunea şi apostroful. Lexic: Mijloace de îmbogăţire a lexicului: derivarea cu sufixe şi prefixe; familii de cuvinte; expresii idiomatice; cuvinte compuse; Sinonime, antonime, cuvinte polisemantice; Sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor. Gramatică: personal in dativ cu şi fără prepoziţie; pronumele relativ che, reperarea unor informaţii esenţiale dintr-un text; completarea unui text lacunar; recunoaşterea secvenţelor narative şi dialogate dintr-un text; recunoaşterea de cuvinte şi expresii noi în text
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
glose explicative și „bizarele" pagini ale lui Urmuz, cel pe care Arghezi îl vedea ca adevăratul autor al piesei Capului de rățoi. Incursiunea detectivistică pe care o propunem aici, prin viața mai puțin știută a lui Urmuz și pe palierele conotative ale textului litigios are drept scop găsirea de invarianți psihanalitici, relictele unei gândiri auctoriale care pot fi amprentele indelebile ale identității autorului lor. Înainte de toate, să ne reamintim un amănunt biografic semnalat de toți exegeții urmuzieni, fără excepție, dar care
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
Nimigean, lucrată pe urmele unei priviri amănunțite și picturale. Conceptivă și introceptivă, în egală măsură, explorează detalii reale, descrise în minuscule monografii, cu speranța că la capătul drumului se va revela un adevăr al celei mai stricte interiorități. O extrem conotativă forfotă a fragmentelor în mișcare browniană/breugheliană sugerând în fundal marele design, dar și singurătatea incurabilă a omului în căutare de sine. Intră aici, parțial și pe spații înguste, și magia semi-treziei din prozele naratomimice ale lui Ion Cristoiu, povestirea
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
că „asta se poate interpreta și altfel” ori că „nu e momentul”. Se amâna, de fapt, sine die, chiar momentul mereu așteptat al „adevărului” despre noi și despre lumea noastră, negându-se și natura însăși a limbajului literar, prin definiție conotativ, simbolic și polisemic. Am putut înregistra însă, pe acest drum dificil, și victorii cu care ne mândrim, reușind să publicăm texte cu substrat critic, replici demne la diversiunea ideologică, și, mai ales ilustrând ceea ce s-a numit „rezistență prin cultură
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
aceeași clasă de obiecte, dacă e să recurgem la un jargon...științific. O focalizare excesivă ar împiedica atenția să se difuzeze dincolo de marginile textului propriu-zis. Deosebirea ține de natura diferită a limbajelor. Limbajul științific este, de regulă, denotativ, cel literar, conotativ. De unde, atenția multiplă acordată celui din urmă. Oamenii de știință pozitivă au obiceiul de a considera că se află în posesia exclusivă a exactității, de vreme ce ținta lor e adevărul. Literatura n-ar pretinde exactitate, ținta ei fiind frumosul. E o
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
pe baza unei axiome. Nici un cuvânt nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie ele de natură fonologică, semantică, istorică, idiomatică sau, pur și simplu, contextuală. „Dormea întors amorul meu de plumb“ spune cel
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
ai Neamului, muncind cu mare dedicație științifică, au fost frustrați de cea mai înaltă încununare a valorii" (clipa.com). Spre deosebire de cuvintele vechi, multe neologisme se specializaseră în română pentru denumirea unor concepte mai restrînse, ceea ce le făcea utilizarea mai puțin conotativă, dar mai precisă. Înmulțirea prin calchiere a sensurilor unor termeni culți le anulează acestora unul dintre avantajele fundamentale.
Dedicat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10742_a_12067]
-
tehnici compoziționale clasice, precum: versul rimat (o rara avis, în poezia contemporană), iambul endecasilabic, fraza epică, sinestezia, refrenul-laitmotiv etc. Se acordă o atenție lexicului și nivelului lexico-semantic al termenilor care nu doar sensibilizează, cât mai ales, devin purtătoare de sensuri conotative. Remarcăm și tehnici de subtilitate specifice poeziei lirice. Spre exemplu, în Primenire, suprapunerea chiasmului cu refrenul-laitmotiv (strofele I și VI) accentuează o stare de revelație orfică: „Tu iar vii din eternul mister, primăvară, / cu violetul prea tandru adus de departe
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
se aude sunetul morții, sunetul de corn, aceasta este o conotație și vrea să sugereze unde o vor duce speranțele pe Emma și totodată, autoscopic, cum e în firea artei, să spună că avem de-a face cu un roman conotativ. Că, spre deosebire de ce se întâmplă la Balzac ori la Stendhal, acesta este principiul de construcție flaubertian. Așa, pentru că la toți scriitorii totul se află pe același plan, al concepției, care diferă de la unul la altul, se explică de ce pot fi
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor care, pe„matca aerului”străpung timpul. Și-atunci auzim: „Mă acopăr / cu toate harurile / reliefurilor edenice / din crucea visului / să nu mai văd / cruzimea Lumii / izgonind
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
că: „viața este un șir lung de nedreptăți”;” minciuna s-a născut din prea multa îngăduință a adevărului”... etc. Deși, ca profesie, poetul vine din zona științelor exacte, el dovedește o sensibilitate aparte, bine dozată în versuri, folosind un limbaj conotativ. Totuși termenii matematici se fac simțiți pretutindeni și se simt bine în poezia lui Mihai Dor: exponent, radical, putere, ecuație, semnul adunării (scăderii, înmulțirii, împărțirii), necunoscute, valori matematice... Una dintre poezii este intitulată sugestiv: „Aritmetica vieții”. Citită cu atenție, cartea
DULCE- AMARUL DIN POEZIA LUI MIHAI DOR de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368479_a_369808]
-
profesori universitari și unde au fost realizate interviuri pentru TVR Cluj etc. Studenților, care mi-au adresat întrebări pertinente, eu le-am vorbit cu deosebire despre dificultățile transpunerii unui text în altă limbă, sensurile denotative, dar mai cu seamă cele conotative ale cuvintelor sau sintagmelor lexicale, pentru care traducătorul trebuie să se transpună nu de puține ori în starea autorului cărții în limbă străină, să simtă, să “intre în pielea lui”, să procedeze la conexiuni din cele mai nebănuite ale limbii
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA de ANCA GOJA în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348634_a_349963]
-
dau materialitate și justifică cele două universuri care se suprapun (realul și culturalul), dar și intenția, reușită, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spațiului interior. Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dublă semnificație denotativă, generează valențe interpretative în plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca formă de transcendere de la contingent la transcendent, de la relaționarea artistului cu cititorul, de la întâlnirea sensibilității cu intelectul, dar, în același timp sunt și metafore muzicale, rezonante, expresii ale aspirației către armonie, către inefabil. Cultivă
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
ce-mi folosește ? Că nici bunicul, nici tata n-au știut, și ei tot ciobani au fost! Ce cați aici? Iar am pus aparatul meu în funcție. Îmi dădea cuvântul “cați-cațe”, adică femeninul de la cățele, formă prescurtată și la sens conotativ “Țață, damă care bârfește” Apoi a venit altă explicație “Formă prescurtată de la verbul a căuta”. Voiam “să mă dau mare”, știam mai multe , puteam destule, așa că: - Ce-ai dori pentru când vei fi mare? - Nițică minte, ca să ajung preș la
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
culturale și artistice: coroana și piatra ei rară! Ele-s Teatrul și artista Sanda Ladoși! Incomparabil mai bogate decât ce adună un vistier parvenit într-o viață. Ceea ce împăturește în istorie Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” e pentru înzestrarea veacurilor. Conotativ în acest adevăr este faptul că Sanda Ladoși participă la succesul care-i identificabil în nume, culoare și lumină, cu spectacolul de la „Tănase”! Născută pe 2 ianuarie, la Târgu Mureș, a început să cânte de la șapte ani, ca solistă în
SANDA LADOŞI. COROANA ŞI PIATRA RARĂ A COROANEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357635_a_358964]
-
cer și pământ, este simbolul sensibil al lumii nevăzute, un factor de mișcare universal și purificator. Ca și focul, aerul este un element activ și masculin, în vreme ce pământul și apa sunt considerate elemente pasive și feminine. În poeme, sensul profund conotativ sporește lirismul, provoacă meditația, creează imaginea literar-artistică: „O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră ... ” Lingvistic, remarcăm frecvența cuvintelor polisemantice și a sensurilor conotative, recurența unor cuvinte/sintagme-cheie (laitmotivul, reluarea, titlul care sugerează tema, dominanta afectivă), enunțuri eliptice, prezența unor elemente paratextuale și metatextuale, etc. Armonia vizează acordul perfect al unităților compoziționale care alcătuiesc poemele și se realizează prin echilibrul părților/secvențelor, prin fluența
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
terre � terre, dar cu consecințe imprevizibile, poate distruge chiar și cupola. Spiritul trebuie să tragă materia spre înalt, iar nu materia să tragă spiritul în jos ... Iată cum un poem, aparent o specie pur literară, cumulează, prin efectul unui denotat conotativ, prin sensuri supraetajate, aproape piramidal, semnificații și mesaje la care cititorul nu s-ar fi așteptat. Spiritul ar trebui să se înalțe spre cer cu viteza ogivei și să nu greșească ținta - spiritul suprem ; din purtătoare de moarte, ogiva devine
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
închipuite, visul și trăirea interferând misterios. Paradoxul, ironia, autoironia și ludicul construiesc un univers de o remarcabilă forță de seducție lirică. Verbul a iubi, substantivul iubire cu sinonimele sale, adjectivarea acestora împreună cu substituienții metaforici și metonimici alcătuiesc o inedită rețea conotativă ce împânzește întregul spațiu al volumului, identificându-ne un meșteșugar de marcă al cuvântului. Iată câteva mostre: Dragostea inspiră trandafirii; Dușmanca mea iubită, soră, mamă; Greșalele iubirii nu sunt iertate?; Surâsul tău a-nzăpezit privirea; Iubirea ta mă-nzăpezește-n
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
o epocă preistorică orală, una istorică a scrisului, acum ar trăi una protoistorică, a imaginii tehnice, iar revenirea la imagine ar fi o revenire pe spirala istoriei a lumii magice, în care imaginile nu sunt complexe denotative și neambigue, ci conotative și ambigue. Că artiștii sunt primii care învață să se folosească de imaginea tehnică acest nou aparatus, cu digitalizarea, multimedia, imprimantele 3D. Sfârșitul textului este și el conotativ: S-ar putea deci ca secolul XXI să fie al artiștilor. Sau
Mai mare atenție la „penal”! () [Corola-blog/BlogPost/338718_a_340047]
-
lumii magice, în care imaginile nu sunt complexe denotative și neambigue, ci conotative și ambigue. Că artiștii sunt primii care învață să se folosească de imaginea tehnică acest nou aparatus, cu digitalizarea, multimedia, imprimantele 3D. Sfârșitul textului este și el conotativ: S-ar putea deci ca secolul XXI să fie al artiștilor. Sau poate că nu... Deși, acceptând ipoteza, ne-am putea explica într-o oarecare măsură analfabetismul funcțional, să ne întoarcem la cuvintele noastre cele de toate zilele, la patria
Mai mare atenție la „penal”! () [Corola-blog/BlogPost/338718_a_340047]
-
noțiunile de teorie literară. Ar trebui să se pună accent pe opere care să poată fi analizate din punct de vedere denotativ, al unei receptări minimale, iar elevii care doresc o notă mai mare de 5 să insiste pe considerațiile conotative, pe subtext și aspecte de teorie literară. Există cititori care nu pot depăși un nivel primar de lectură, cititori care se identifică mereu cu un personaj și care sunt interesați doar de desfășurarea acțiunii. Consideră că Ion era un tip
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? () [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]