465 matches
-
prin două uși, amplasate pe laturile de sud și de vest. Aceasta a fost, probabil, cea dintâi ctitorie a localității, de vreme ce atât recensămintele ecleziastice ale secolului al XVIII-lea, cât și harta iosefină omit localitatea; pe cea actuală o menționează conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831.
Biserica de lemn din Luncani () [Corola-website/Science/321937_a_323266]
-
Alma este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu, Transilvania, România. Satul Alma este menționat începând cu anul 1317 în forma "possessio" "Almas", "terra seu possessio Almas" (1325), "Almaas" (1446), Sz"ászalmás" (1760-1762 - în conscripția Buccow), Sz"ász (Kis) Almás, Almáschken, Almas "(1854 - în "Buletinul Guberniului Provinciale pentru" "Marele Principat Transilvania"), "Kűkűllöalmás" (1913 - în "Magyaroszág - A magzar szent korona országainak helységnévtára - Indicatorul localităților din țările sfintei coroane maghiare"). Oiconimul "Alma" cu care este desemnat satul
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
este constituită din cerbi, cerbul lopătar, râsul, jderul, mistrețul, lupul, căpriorul, cocoșul de munte, buha, huhurezul ș.a. În apele curgătoare de munte, sunt specii de păstrăv, lipan, mreană, clean, grindel, rac și țipar. Mănăstirea greco-catolică de aici e amintită în conscripția episcopului Atanasie Rednic din 1765. Raportul din 16 iunie 1774 al episcopului Grigore Maior spune că mănăstirea avea un călugăr, iar averea consta dintr-un fânaț de 12 care și o grădină cu pomi.
Ibănești, Mureș () [Corola-website/Science/300583_a_301912]
-
Pambus” care achită o anumită sumă de bani. În perioada următoare denumirea localității variază: 1431-Panijth; 1567-Panijt; 1733-Penyed; 1750-Penyet;1760-62: Panit; 1850-Panot; 1854-Panit. Odinioară numărul creștinilor ortodocși era destul de însemnat, împuținarea acestora, ca dealtfel a românilor în general, fiind oglindită de conscripțiile urbariale sau confesionale din secolele trecute. Prin Diploma Leopoldină din 16/28 februarie 1699 este legalizată acțiunea de unire a unei părți a românilor cu biserica din Roma, act care a stârnit reacția a numeroși români din Transilvania. Încă la
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
i-a rămas de la înaintașii săi.” Conscrierea lui Inochentie Micu Clain din anul 1733 indică pentru Pănet 27 de familii neunite, care îl aveau ca preot pe „popa Georgius”, deci existau cca 135 de români. Ceva mai târziu, la 1750, conscripția lui Petru Aaron menționează ca existenți 289 de uniți, care aveau biserica de lemn, un preot și un cantor, ca numai la zece ani distanță, conscripția din anii 1760-62 a lui Buccow să oglindească o situație aparte a românilor din
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
pe „popa Georgius”, deci existau cca 135 de români. Ceva mai târziu, la 1750, conscripția lui Petru Aaron menționează ca existenți 289 de uniți, care aveau biserica de lemn, un preot și un cantor, ca numai la zece ani distanță, conscripția din anii 1760-62 a lui Buccow să oglindească o situație aparte a românilor din Pănet: 29 familii de ortodocși, adică 145 de suflete, care aveau biserică, dar nu aveau preot, și nici o familie de uniți, dar exista preot unit. Oricum
Biserica de lemn din Pănet () [Corola-website/Science/313828_a_315157]
-
Vienei. Edificiul a fost construit între anii 1782-1787, ca urmare a edictelor iozefine de toleranță religioasă. Lăcașul a fost renovat și extins la mijlocul secolului al XIX-lea pe cheltuiala baronului Gheorghe Sina, ocazie cu care a căpătat înfățișarea actuală. La conscripția de la 1767 au fost înregistrați la Viena 79 de greci ortodocși, originari aproape în exclusivitate din Macedonia și din nordul Greciei (doar câte doi din Constantinopol, respectiv insulele grecești). Primele liturghii grecești au avut loc la Viena în spații închiriate
Biserica Greacă din Viena () [Corola-website/Science/322270_a_323599]
-
demonstrabilă prin atestarea documentară timpurie a celor cinci sate și prin numărul însemnat de documente medievale care oferă știri despre locuitorii zonei. Alte informații despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
despre evoluția locuirii se găsesc în urbariile realizate periodic, recensămintele cu caracter regional, cum a fost Conscripția de dare din 1715-1720, și statisticile confesionale realizate de Ioan Inochentie Micu Klein (1733), Petru Pavel Aron (1750) și generalul Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
Someșan (mag. Magyarköblös) este menționat constant în documente în forma Kubulus (1306, 1310), Kublus (1320), Kwblus (1329), Hublus (1332), Chubulus (1355), Keobleos (1587-1589) . După anul 1700, satul este numit Magyar-Köblös (1700) - într-un document menționat de Kádár József , Köblös în conscripția Klein (1733), Kubleșu Ungureszk în statistica Transilvaniei din 1850, Magyar-Köblös în Buletinul Guberniului Trovinciale pentru Marele Principat Transilvania din 1854 și în statisticile austriece din 1857, 1880 și 1900. După unirea Transilvaniei cu România, satul este menționat cu numele de
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
istorice sub codul LMI . Pe valea superioară a Begheiului, pe brațul denumit "Bega caldă", situată între Curtea și Crivina de Sus, localitatea Pietroasa de Sus este atestată documentar în anii 1514-1516, când făcea parte din proprietățile lui George de Brandemburg. Conscripția din 1717 o amintește cu 15 case în districtul Făgetului. Tradiția locală păstrează versiunea că satul a fost întemeiat de două familii de pietrari veniți din ținutul Hunedoarei vecine, deoarece aici au găsit piatră bună pentru tăiatul pietrelor de moară
Biserica de lemn din Pietroasa de Sus () [Corola-website/Science/316861_a_318190]
-
Avrig. Pentru trecerea turmelor se îngăduia oierilor să folosească drumuri largi de 15 stânjeni (30 metri), numite „drumurile oilor”, fără ca proprietarii terenurilor respective să ceară vreo despăgubire. Printre comunele considerate „pertinentiae” ale Sibiului, cu anumite obligații, era și Avrig, în conformitate cu conscripția din 1712. Mărirea taxelor vamale, în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ducea la înmulțirea contrabandelor prin munți. În 1721, consilierul cămării aulice aducea la cunoștința Sibiului hotărârea luată în urma conferinței inspectorilor, privind supravegherea și constrângerea plăieșilor avrigeni să
Avrig () [Corola-website/Science/297031_a_298360]
-
Napoleon i-a ordonat fratelui său să apere interesele franceze, dar acesta s-a dovedit a fi un rege foarte "olandez". Acesta s-a dovedit a fi foarte recalcitrant în a aplica anumite măsuri negative pentru regat cum ar fi conscripția și aplicarea Blocadei Continentale. În 1809 invazia engleză a insulei Walcheren a fost respinsă de armatele franco-olandeze, dar Napoleon a considerat această acțiune ca prea ezitantă și acesta decide anul următor să incorporeze regatul în Imperiu. La data de 13
Regatul Olandei () [Corola-website/Science/309693_a_311022]
-
Zlatna din județul Albă, Transilvania, România. Traducerea :"Zeilor Manes,Cen(sau Cel?) Aug( )P.Anto (?) Bar (5) adus,libert al împăratului, tatălui care a binemeritat a pus monumentul." Cât privește numărul enoriașilor, îl putem afla dintr-o statistică din 1766(Conscripția Eparhii Legii Grecești Neunite în Ardeal la anul 1766-K.Hitchins și I.Beju,Statistică românilor ortodocși din Transilvania din anul 1776, în "Mitropolia Ardealului an XXII,nr.7-9,1977,pag.505-551 )unde găsim numărul creștinilor ortodocși, în Protopopiatul Bălgradului,pentru
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
dacă biserică s-a construit cu circa 12 ani în urmă,respectiv în anul 1754, numărul enoriașilor se apropia sau chiar depășea cifră de 350 suflete.Deci era normal că vechea bisericuța din lemn să devină neîncăpătoare. De asemenea, în "Conscripția pentru preoții neuniți din Magna Pricipatu Transylvania existentium pro anno 1767" după K.Hitchins și I.Beju,op.cit.,1767, întâlnim numele preotului neunit din Feneș,Petru Balsa(Bălșan?),ca fiind născut în Feneș(locus ubi natus est),precum și locul unde
Feneș, Alba () [Corola-website/Science/300241_a_301570]
-
se depuneau mari eforturi pentru consolidarea uniației, primind astfel semnificația unei afirmări a propriei identități etnico-religioase. Lăcașul apare menționat atât în izvoarele cartografice ale timpului-harta Sfântului Imperiu Romano-German din 1720 și harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), cât și în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831.
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
Diniaș, Peciu Nou (reședința) și Sânmartinu Sârbesc. S-a numit și "Mielcu" (1924-1925). Peciul Nou este menționat documentar pentru prima dată în 1333, cu numele de "Veybech". În secolul XVI a constituit un important punct de rezistență antiotomană. Atât la conscripția austriacă din 1717 cât și pe harta contelui Mercy din 1723-1725, satul nu este menționat. Primii coloniști sunt însă amintiți în 1723. După răscoala din 1736-1739, Peciul Nou avea 94 de familii germane. La conscripția din 1743 este consemnată ca
Comuna Peciu Nou, Timiș () [Corola-website/Science/301387_a_302716]
-
de rezistență antiotomană. Atât la conscripția austriacă din 1717 cât și pe harta contelui Mercy din 1723-1725, satul nu este menționat. Primii coloniști sunt însă amintiți în 1723. După răscoala din 1736-1739, Peciul Nou avea 94 de familii germane. La conscripția din 1743 este consemnată ca localitate locuită de germani, cu numele de "Uypez". S-a mai numit și "Neu Wien". Evoluția populației, structurată pe etnii: Primarul comunei, Luchin Ignia, face parte din PNL iar viceprimarul Ioan Fărcălău din PD. Consiliul
Comuna Peciu Nou, Timiș () [Corola-website/Science/301387_a_302716]
-
interioare a bârnelor, este asociat cu penelul zugravului Ioan Cuc din Lupșa (județul Alba). În 1919 ansamblul a fost supus intervenției pictorului George Zimon Pop. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) menționează lăcașul în dreptul localității “Felso Bucuresd” (Bucureșcii de Sus); în conscripțiile anilor 1805 și 1829-1831 figurează la “Bukurest” sau “Bukuresty”. Din motive necunoscute, recensămintele secolului al XIX-lea nu-I atestă prezența. Biserica a fost mutată de pe un deal alăturat pe locul pe care se află în prezent, putând fi observate
Biserica de lemn din Rovina () [Corola-website/Science/316855_a_318184]
-
Biserica Sf. Ierarh Nicolae din Șteia este și va rămâne peste timp o nestemată din salba bisericilor de lemn din Transilvania. Printre preoții care au slujit la Sfântul Altar al bisericii din Șteia sunt cunoscuți următorii: Petru Popovici, menționat în conscripțiile Episcopiei Aradului din 1755 și 1767 ca fiind „bătrân, fără școală”. Este preotul care a păstorit cu cinste pe credincioșii săi în cumplitele încercări dintre anii 1749-1754. Pavel Popovici, menționat în conscripția Episcopiei Aradului din 1782. Tot numele preotului Pavel
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
Șteia sunt cunoscuți următorii: Petru Popovici, menționat în conscripțiile Episcopiei Aradului din 1755 și 1767 ca fiind „bătrân, fără școală”. Este preotul care a păstorit cu cinste pe credincioșii săi în cumplitele încercări dintre anii 1749-1754. Pavel Popovici, menționat în conscripția Episcopiei Aradului din 1782. Tot numele preotului Pavel Popovici apare menționat și în pisania din biserică de deasupra ușii naosului scrisă cu ocazia pictării bisericii în anul 1823. Este posibil să fie vorba fie de două persoane diferite cu același
Șteia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300561_a_301890]
-
romantic maghiar Sándor Petőfi a trecut prin Gănești în drumul său spre Secuime. În 1638 localitatea Gănești a fost locul unei premiere religioase, în acel an constituindu-se la Gănești, pentru prima dată în toată Transilvania, primul presbiteriu protestant. Din conscripțiile papale reiese faptul că prima biserică a comunității exista deja în 1332, numarând 400-500 de enoriași. Anul 1517 înseamnă trecerea găneștenilor la protestantismul reformat. Comunitatea a avut preoți renumiți, după cum urmează: Makai István (1630), Tövisi Máté (1636), Csávási Máté (1640
Gănești, Mureș () [Corola-website/Science/299938_a_301267]
-
se vor schimba des. La 1406, domeniul intră în stăpânirea familiei Lacy de Santău. Cu această ocazie, se face și prima conscriere a domeniului, în care sânt menționate 63 de așezări. Bălnaca este înscrisă sub denumirea maghiarizată de „Banlak". La conscripția din 1552, satul este în posesia lui Gȧspȧr Drȧgffi, pentru ca, din 1559 pînă în 1604 să aparțină celui mai mare nobil proprietar de pământ de la sfârșitul secolului al XVI-lea, din comitatul Bihor, Ștefan Bocskai, personaj care va ajunge, pentru
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
la rândul ei, nu reflectă realitatea, ci doar pe contribuabilii care trebuiau să presteze obligațiile feudale, cunoscut fiind în aceste vremuri și fenomenul sustragerii de la conscrieri. În al doilea rând, nu se cunoaște exact conținutul noțiunii de poartă folosită în conscripția din 1552, de casă la 1559 sau 1652. La sfârșitul secolului al XVI-lea, în unele locuri 6 supuși constituiau o poartă , iar la începutul secolului al XVII-lea, la 1609, poarta cuprindea 4 case iobăgești sau 12 case de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
6 porți — 12 familii — 48 de locuitori iar în 1559 — 15 case — 30 familii — 120 locuitori. Pentru secolul al XVI-lea se consideră mai potrivit indicele mediu pentru o familie de 4 persoane, ținându-se cont de realitățile vremii . În conscripția din 1552 satul se numără printre cele 56 de așezări cu câte 6-10 porți, încadrându-se în categoria așezărilor mici și mijlocii, cu un număr relativ mic de locuitori Cei 32 de ani (1660—1692) de ocupație turcească în Bihor
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]