43 matches
-
în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a fost narativa conservatoristă, cauționată politic de succesorii PCR care stăpâneau pozițiile pivotale ale politicii românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare (vezi Proclamația de la Timișoara din 1990), a rămas eclipsată de versiunea conservatoristă asupra trecutului în ceea ce privește suportul politic și nivelul de putere de care beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în sensul oficializării narativei liberale în concomitent cu discreditarea publică a narativei conservatoriste. În contextul politicilor asupra memoriei purtate în cultura română postcomunistă, Raportul Tismăneanu și condamnarea comunismului pe care acesta a legitimat-o istoric semnalează succesul forțelor democratice anticomuniste de a impune în conștiința istorică românească grila de interpretare a comunismului ca
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau sistemul sclavagist dinainte de Războiul Civil preocupă actualmente conștiința americană (Maier, 1988, p. 18). Contra-ofensiva antirevizionistă a fost condusă de Jürgen Habermas, care a reacționat dur în paginile ziarului Die Zeit împotriva a ceea ce a considerat a fi o tentativă conservatoristă de înălbire a trecutului nazist cu scopul de a curăța terenul istoric în vederea unei reglorificări naționaliste. "Disputa istoricilor", începută în 1986, a inflamat spiritele până în 1989, după care tensiunea acumulată a început să se disipeze. Problemele aduse în discuție de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective, refractaritatea sa la a se lăsa manipulată de antreprenorii politici ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv în memoria istorică națională nu a fost "inventat" ab initio de fiecare nou regim instalat la comanda politică a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
buretele și înlocuită în conștiința colectivă cu o altă memorie mai convenabilă compusă din tradiții inventate - și de cea a memoriei ca litere gravate pe blocul de granit al trecutului - aceasta fiind ideea care se degajă cu forță din paradigma conservatoristă ipostaziată, de exemplu, în teoria memoriei colective ca tradiție a amintirii (Shils, 1981) în care trecutul păstrat în conștiința publică prezintă o certă refractaritate la tentativele prezenteiste de revizuire. Concluzia generală pe care am formulat-o la sfârșitul demersului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reprezentanți ai Partidului național-liberal german devin susținătorii politicilor bismarckiene, promovând la rândul lor idei și soluții pentru realizarea unității germane. Chiar și marele istoric Leopold von Ranke (1795-1886), identificat o lungă perioadă de timp cu ideile liberale, se asociază spiritului conservatorist și ideilor de creare a statelor naționale 409: Europa, fondată pe o civilizație comună, expansivă și dinamică, trebuie să permită crearea unor națiuni diverse, mai ales în cazul marilor puteri. Discipolii săi, în special prin glasul lui Treitschke, au apărat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în mirifica noastră amintire. Azi? Ce farmec mai are înălțatul stelei cu liftul? Și totuși... Acum cîteva seri, spre miezul nopții, la ușa noastră (de bloc) am ascultat cu dragă înfiorare un colind de o execuție perfectă: patru băieți, probabil conservatoriști, au cîntat cu acea exactitate a armoniei, întrecută poate doar de curata și, iată, veșnica emoție a sfintei sărbători. Să ne temem că acest colind chiar și așa, perfect, cum a sunat el la ușa de bloc va dispărea cîndva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă îmbrățișează apelul la diversitate lansat de programa școlară. O atenție specială este acordată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Parlamentul României a constituit momentul critic, punctul de cotitură care a marcat rebalansarea raportului de forțe în politica și cultura românească cu privire la moștenirea comunismului. Două narative divergente, cu tente antagonice, au definit principalele modalități de raportare la trecut: i) narativa conservatoristă, îmbrățișată de elita politică postcomunistă provenită din rândurile fostului partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist, dominantă în arena publică a fost narativa conservatoristă, cauționată politic de succesorii PCR care stăpâneau pozițiile pivotale ale politicii românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românești și controlau, prin aceasta, tabloul de comandă al culturii autohtone. Narativa contestatară, de factură liberală, deși a fost pusă în circuitul sferei publice încă din postludiul evenimentelor revoluționare (vezi Proclamația de la Timișoara din 1990), a rămas eclipsată de versiunea conservatoristă asupra trecutului în ceea ce privește suportul politic și nivelul de putere de care beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
beneficia în câmpul hibrid al politicii și culturii românești. Mutarea tactică efectuată de președintele T. Băsescu prin condamnarea regimului comunist a avut drept consecință reconfigurarea raporturilor de putere în sensul oficializării narativei liberale în concomitent cu discreditarea publică a narativei conservatoriste. În contextul politicilor asupra memoriei purtate în cultura română postcomunistă, Raportul Tismăneanu și condamnarea comunismului pe care acesta a legitimat-o istoric semnalează succesul forțelor democratice anticomuniste de a impune în conștiința istorică românească grila de interpretare a comunismului ca
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau sistemul sclavagist dinainte de Războiul Civil preocupă actualmente conștiința americană (Maier, 1988, p. 18). Contra-ofensiva antirevizionistă a fost condusă de Jürgen Habermas, care a reacționat dur în paginile ziarului Die Zeit împotriva a ceea ce a considerat a fi o tentativă conservatoristă de înălbire a trecutului nazist cu scopul de a curăța terenul istoric în vederea unei reglorificări naționaliste. "Disputa istoricilor", începută în 1986, a inflamat spiritele până în 1989, după care tensiunea acumulată a început să se disipeze. Problemele aduse în discuție de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a trecutului istoric pot fi categorisite în două mari branșe paradigmatice: teoriile prezenteiste, care insistă asupra fragilității trecutului și mai ales asupra ușurinței cu care ordinea socială existentă reușește să instrumentalizeze trecutul în slujba agendei politice a prezentului, respectiv teoriile conservatoriste, care afirmă opusul, și anume durabilitatea inerentă a memoriei colective, refractaritatea sa la a se lăsa manipulată de antreprenorii politici ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc inventariat selectiv în memoria istorică națională nu a fost "inventat" ab initio de fiecare nou regim instalat la comanda politică a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
buretele și înlocuită în conștiința colectivă cu o altă memorie mai convenabilă compusă din tradiții inventate și de cea a memoriei ca litere gravate pe blocul de granit al trecutului aceasta fiind ideea care se degajă cu forță din paradigma conservatoristă ipostaziată, de exemplu, în teoria memoriei colective ca tradiție a amintirii (Shils, 1981) în care trecutul păstrat în conștiința publică prezintă o certă refractaritate la tentativele prezenteiste de revizuire. Concluzia generală pe care am formulat-o la sfârșitul demersului nostru
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]