28,595 matches
-
tocmai ingenuă, ba chiar provocatoare; cartea a doua a Aglaiei Veteranyi, ultima ei carte de fapt, cu un titlu destul de greu de tradus în limba română, care aproximativ ar suna: "Răsuflarea de pe ultimul raft", carte întîmpinată favorabil de critică și considerată demnă de un premiu, nu v-ar tenta să o traduceți, pentru că ați tălmăcit-o și pe prima, care a avut succes în România? Aglaia ținea mult la d-voastră... N. I.: Aglaia ținea foarte mult la mine și eu foarte
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
cele obscure să încurajeze veleitarismul unor artiști în fond ilizibili și care altădată ar fi trecut drept experimentatori pentru un public minuscul. În al doilea rînd, Pierre Jourde descrie sistemul prin care, în pofida absenței de criterii teoretice, anumite cărți sînt considerate (și impuse ca atare) valabile și acceptate de cititori. Întîi și întîi cartea cu pricina trebuie să fie subintitulată roman. S-ar părea că nimeni nu mai contează pe succesul de casă al celorlalte specii. Apoi aceste romane trebuie să
Idei franceze by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14534_a_15859]
-
convins că "reforma" ortografiei din 1953 - pe care, probabil, o aprobase - putea anula anterioare, transilvănene convingeri etimologizante! "Reforma" ortografică a Academiei "RPR" a avut nevoie de modificări... Dacă sînt începuse a fi acceptat, scrierea Romînia, romîn(esc) a fost, unanim, considerată un "atac" împotriva originilor latine ale limbii noastre. În 1965, o hotărîre academică nouă reinstaurează pe "â" în termenii (naționali) mai sus-citați: de atunci, drept este a se scrie Român, român(esc)/ (ește), ca o "excepție". Cealaltă notație, "î", rămînea
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
notație, "î", rămînea în vigoare. Iată, deci, intrată în domeniul politic problema ortografiei românești! De aici înainte apar exagerările "patriotice". Academia Română post-decembristă, care s-a vrut a fi legată de străvechea instituție desființată în 1948, a luat inițiativa schimbării ortografiei (considerate "comuniste", "slavofile" etc.). Printre cele dintîi măsuri, generalizarea scrierii cu "â" (ca și cum "î" era semnul dușmanilor latinității noastre!) și, bineînțeles, reintroducerea formelor sunt(em) etc. (ca și cum sînt era grafie comunistă!). "Ortografia trebuie schimbată!" - se cerea în primele timpuri ale libertății
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
înălțată în grad se folosește de patima ce o inspiră doar pentru a mai urca pe scara socială și intenționează să scape cât mai curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea să fie a tuturor bărbaților
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
a fost un rău român, cu atît mai puțin un trădător de neam. Nici oportunist n-a fost. Aș zice, din contra: a mers pînă la capătul ideilor lui. Și a pierdut. Cum, în istorie, ideile care pierd sînt totdeauna considerate greșite, nu l-au iertat nici românii (cu toate că militase constant pentru drepturile lor), nici ungurii (a avut la Tribuna cinci procese de presă și a fost închis un an) și nici nemții (am menționat darea lui afară de la ziarul Ziua
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
își supune pacienții unei detoxifieri severe, cu dietă, ceaiuri de plante, băi, gimnastică, împachetări cu argilă și tot felul de alte proceduri care n-au cum să strice, dimpotrivă. Din programul riguros al clinicii sînt excluse și televizorul, radioul, ziarele - considerate și ele toxice. Nu și muzica, nu și poezia, adaptate sacroterapiei ce însoțește cura. Cu adevărat binefăcătoare, după ce ai trecut prin infernul spitalelor de stat, e atmosfera din Eden: camere confortabile, curate și luminoase, cu geamuri mari spre pădure și
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
este de altă natură; ea constă în existența, în perioada 1848 a două "Internaționale" nemărturisite, dar extrem de puternice: aristocrația și masoneria. Reprezentativ pentru această teorie a mea este exemplul călătoriei lui Ion Câmpineanu în Occident ca deputat dintr-o provincie considerată turcească (noi nu eram o țară independentă, ci un mic popor foarte necunoscut în epoca aceea); ei bine, acest om intră la primul ministru al Franței și la primul ministru al Marii Britanii! Explicația? Ion Câmpineanu era și aristocrat și mason
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
edict, se constată: Se tipăresc foarte puține scrieri bune... încât putem spune că este un fel de rușine... etc. etc. Este înfierată energic mizeria profesiunii tipografice, a ucenicilor, meșterilor, este atacată corupția care a făcut să decadă breasla imprimării cărților considerată înfloritoare în secolele trecute. În sinea lui, edictul seamănă leit cu orice alte decrete ale României contemporane... Este singurul aspect, mizerabil, de comparat cu domnia Regelui-Soare. În epocă, circula o epigramă pe seama obiceiurilor generalizate de a se da bacșiș, ca
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
și Anghel Demetriescu. Studiile au apărut între 1873 și 1903. N-am menționat întîmplător ghilimelele. Înainte de a intra în fondul chestiunii, e de văzut ce înseamnă detractor. Este evident că nu orice critic, oricît de drastic sau de neînțelegător, trebuie considerat detractor. Dl Dobrescu e conștient de diferența dintre unul și altul. Ampla prefață a d-sale se intitulează întocmai ca editorialul meu. "Detractorul este, în accepție curentă, persoana care lucrează cu bună-știință la știrbirea (sau distrugerea) bunei reputații a cuiva
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
și arta românească în revistele internaționale. Nu este de mirare că suntem atât de puțin cunoscuți (și recunoscuți) în lume în aceste domenii." Precizăm că din cele peste 100.000 de reviste științifice care apar în lume numai vreo 4000, considerate aparținând fluxului principal (deci cu impact superior), figurează în baza de date a I.S.I. și a S.C.I.; ele sunt deocamdată slab frecventate de cercetătorii români. De aici, și slaba prezență românească în dicționare, enciclopedii, istorii și alte lucrări de sinteză
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
să-l înregistreze pe demisionat. Și chiar dacă l-ar fi înregistrat, în cazul că furiosul mofluz ar fi dat-o în judecată că i-a publicat declarația la ziar, ea ar fi pierdut pentru că la tribunal înregistrările audio nu sînt considerate probe. N-ai martori, înfunzi pușcăria sau plătești, dacă ai cu ce, despăgubiri de miliarde și ca să te consolezi poți asculta din cînd în cînd caseta care îți dă dreptate. (Neîncrederea Justiției în banda audio e justificată. Cu ajutorul unui computer
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
literatură, ci și pe scriitori, ca oameni. Ba chiar această a doua perspectivă s-a dovedit mai atractivă. Nu felul în care recitim Nicoară Potcoavă, Moromeții ori Scrinul negru a părut interesant, ci culpele de natură morală ale autorilor lor, considerați colaboraționiști sau compromiși. E ușor de constatat acest fapt: nu cunosc decît rarisime revizuiri estetice (și sistematice) ale operelor publicate sub comunism; procese morale intentate ocazional colaboraționiștilor, reali ori presupuși, au fost în schimb nenumărate. Așa se explică polarizarea produsă
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
spre alte zone, în direcții ce își pierd legătura cu textul. Astfel, substanța unei opere cu reverberații, cu efecte în interpretarea romanului modern, cu un subiect în care obsesia se transformă în temă de cercetare pentru Nabokov însuși, o operă considerată esențială pentru istoria literară și pentru tehnica prozei narative își diluează potențialul în cazul montării Cătălinei Buzoianu. Dacă scenariul, cinematografic, urmărește eficient story-ul, neeludînd nici un episod major al experienței lui Humbert Humbert și nici tensiunea, umorul sau ironia cu care
Fantastica aventură a lui Humbert Humbert și a iubitei lui, Lolita by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14287_a_15612]
-
într-un interviu acordat revistei 22 (21-27 ianuarie), îmi risipesc în bună măsură iluziile. Despre ce e vorba? Se știe că trei dintre directorii postului, Noël Bernard, Radu Gorun (Mihai Cismărescu) și Vlad Georgescu, au murit de cancer, în împrejurări considerate suspecte. Cîteva atentate, inclusiv cu bombe, contra altor redactori ori colaboratori permanenți ai Europei libere, colete-capcană, amenințări de tot felul și, nu în ultimul rînd, coincidențele de ordin medical din moartea celor trei au trezit bănuiala că mîna lungă a
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
dispoziție date de teren extrem de recente, culese de autoare între anii 1993 - 1999. E unul dintre principalele merite ale acestei cărți, pentru că studiile românești de specialitate sînt în principiu tentate să acorde atenție mai degrabă informațiilor vechi, în detrimentul informațiilor actuale, considerate - urmare a unei prejudecăți cu viață lungă - mai puțin relevante. Ceea ce nu înseamnă că studiul de față ignoră sursele vechi, clasicizate, canonul bibliografic al oricărui specialist în domeniu, cum e binecunoscuta lucrare a lui Simion Florea Marian, prima asupra acestei
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
și murise, prefigurînd soarta celorlalți fii, dar e și cel dintîi care revine, prin discursul - mereu performativ - al celorlalți). Toți - fii ai unor personaje demult moarte și/sau demult mitice. Care-i sufocă, de departe, prin statura lor impunătoare sau considerată astfel. Vicontele de Bragelonne e, în același timp, un bestiar și un labirint. Poate și fiindcă mamele lipsesc. Iar personajele le caută, cu înfrigurare, dar zadarnic. Nu doar Raoul nu are mamă. Și pe acest criteriu, al absenței mamei, e
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
detaliu și exact "tainele" vieții și ale existenței noastre. În conștiința publică există această dorință. Și la noi, în Occident, o serie de oameni destul de inteligenți cad în capcana șarlataneriilor unor oameni de știință de pe coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii, considerați "noii magicieni". Multă lume se lasă orbită de trucurile lor. Cu această ocazie constatăm că și aici, în Occident, dorința de siguranță există. D-nule Safranski, ați scris o carte despre Nietzsche, despre biografia lui, volum devenit un best-seller în
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
Sorina Sorescu Încercările de transparentizare a conținuturilor operelor rezistenței anticomuniste s-au lovit de o mulțime de prejudecăți. Când spun "prejudecăți", mă refer la tendințele de alterare a definiției literaturii, apărute în practica exegetică considerată "de performanță". Acolo sunt ele periculoase, în sala motoarelor, și nu în caietele de teză ale unor bieți elevi de școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin verdicte
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Prima posibilitate pe care mi-o deschide interpretantul este de a izola cifrul "șopârlei", care a dominat până acum discuția despre comunicarea aluzivă, și de a planta în loc câteva problematizări de critică literară. Voi porni de la texte de Marin Sorescu, considerat, înainte de 1989, unul dintre specialiștii în materie. El chiar încearcă să povestească ce e cu aluziile, într-o schiță de confesiune asupra căreia pare să fi revenit de mai multe ori, probabil până către sfârșitul vieții, fără să îi fi
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
n-ar fi avut o stranie idee de deschidere a "lucrărilor": a dat colegilor actori, spre lectură, un fragment din piesa Cetatea de Foc, scrisă de unul dintre dramaturgii obsedantului deceniu, cu loc rezervat în manualele de atunci, Mihail Davidoglu. Considerată, la vremea ei un model al realismului socialist în teatru, piesa n-a avut o carieră scenică memorabilă, se relua la Teatrul radiofonic, de câte ori împrejurările festive o impuneau. E vorba despre eroismul în muncă de la un combinat siderurgic (unul din
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
față de acest spațiu, însă asta numai dacă uităm condițiile speciale în care a fost construită cartea. Avem de-a face cu o selecție dintr-o serie de interviuri luate de autor, pe bandă de magnetofon, la mijlocul deceniului nouă, unor persoane considerate reprezentative, fiecare, pentru unul din chipurile Bucureștiului începutului și mijlocului secolului abia încheiat, interviuri rămase nepublicate pînă la fericita întîlnire dintre autor și Institutul Român pentru studiul Istoriei Recente, condus de Andrei Pippidi, de altfel și semnatarul prefeței. Fețele orașului
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
literatura postjunimistă ca pe un debut al estetismului, dîndu-i lui Macedonski primul loc, în detrimentul neoromanticilor și neoclasicilor minori care păreau și mai par în ochii multora a ocupa prim-planul literar. Însușirea de căpetenie a criticii lui Vladimir Streinu trebuie considerată originalitatea. Omul era un prețios, cum este uneori și criticul. La un prim contact, îl credeai pe bărbatul superb din fața ta un arogant. N-avea nimic din faconda meridională, din familiaritatea lui Ș. Cioculescu, dar nici nu voia să fie
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
care cer un efort în plus pentru a le judeca pertinența sau adevărul în contexte polemice, lectura curge elegant, chiar captivant spre finalitățile căutate. Cum precizează în Considerațiile finale, Antonio Patraș își axează demersul hermeneutic îndeosebi asupra scrierior “de sertar” - considerate a fi cele mai bune - dar lucrarea monografică îl obligă la o analiză mai amplă, rezultând de aici un spațiu generos rezervat prozei scurte și dramaturgiei. Studiul debutează cu o anticameră biografică a primei părți a vieții, urmată apoi - se
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
criticii sînt la unison în a saluta în apariția lui Ion primul roman românesc modern, chiar dacă nimic din această carte nu poate fi pus în corelație cu specificitatea curentui literar inaugurat de capodopera lui Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut, considerată îndeobște drept actul de naștere al prozei moderne. Este limpede că modernismul romanului Ion (recunoscut și de un critic eminamente citadin precum Eugen Lovinescu) avea în vedere mai degrabă adaptarea la aerul timpului (caracterul său anti-sămănătorist și anti-poporanist), decît apartenența
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]