829 matches
-
nimic pentru a scoate în evidență lupta eroilor săi, lăsându-i să zacă în anonimat sau uitare, pe când alții nu s-au sfiit să-și scoată în față pretinși eroi, iar cu nerușinare bolșevică unii își reeditează "Cărțile" despre sinistra consoartă a lui Nicolae Ceaușescu, numind-o "regina muncii", iar alde Pleșiță sau Brucan îi cataloghează în zicerile lor televizate drept hoți pe acei neînfricați partizani din munți care duceau o luptă disperată împotriva comuniștilor. Este deci meritul celor de la Jurnalul
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
în revista Literatură și Artă română a lui N. Petrașcu. Îi mersese buhul de tînăr talentat, cu mare viitor literar nu numai în cercul de prieteni. Capul nu-i stătea la examene, pe care le tot amîna, în timp ce tînăra sa consoartă își vedea de treabă, voind să absolve facultatea și să devină dăscăliță. Iar Doru numai la asta nu gîndea, în minte ivindu-i-se ideea unei noi nuvele, la care tot trudea greu în odăița lor matrimonială, deranjîndu-se reciproc. Doru
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
nume și, prin urmare, nu poate fi o persoană"; "de se mărită, nu poți să-i zici pe nume, madame Elise or madame Mărie, fără a comite o enormitate, ci cată să-i zici madame Sganarelle, daca pe onorabilul sau consoarte îl cheamă astfel". Elogiile lui Heliade se îndreaptă către femeia neamenințata de modele străine, cea care "simte că i se ofere omagele cele mai respectuoase cînd este onorată cu numele său propriu din botez: cocoana Săftico, cocoana Catinco, cocoana Marito
Doamna... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18067_a_19392]
-
la familie, toți trăiesc același sentiment, numai că acționează rareori, și atunci metaforic. De pildă, Ștefan Moise, bolnav, alege să dreseze câini, pentru ca astfel să exerseze autoritatea. De altfel, toate relațiile din sat depozitează furii ce explodează atunci când bărbatul transmite consoartei semnale de slăbiciune. Valoarea romanului rezidă în mecanismul psihologic al unor atari pulsiuni și reacții, laolaltă cu temele culpabilității, singurătății și a istoriei ca succesiune de crize. Foarte inspirat mi se pare finalul ales de Nicolae Stan, acela al unei
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
sugerat de... Geo Dumitrescu. Ștefăniță Regman * Bicaz 21 Ian. 953 Cu bine și cu sănătate, frate Regman, și Domnul să-ți supravegheze cu bunăvoință pașii pe care-i vei face plecând din fața altarului împreună cu recenta, prea blânda și grațioasa-ți consoartă, a noastră veche și scumpă prietină [sic], Zorina (zisă, pe vremuri, și Mocanu). Dezolat peste măsură de a nu fi putut, în ultimul moment, să-mi manifest prezența la Cluj (de altfel, vestită prin preopinentul Bozbici) pentru a gusta din
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]
-
filosof. Dar vai, subit, asistăm la acest cumplit joc de-a masacrul, halucinant și totuși riguros în demonia lui. Cei șase, rude și prieteni, pier conform verdictului Primului sau Marelui Vrăjitor, Alinător, Egalizator, Justițiar, Salvator, Stăpân, "ajutați" de răzbunătoarele lor consoarte (scârbite de mocirla lumii, frustrate, nimfomane, geloase), dar și de spectrele persecutoare, întrupare recurentă a crimelor morale, a delațiunilor sau lașităților adaptării. Fapt e că Ștefan Moise își rezervă pentru moartea sa Ziua Întâi, a unei Geneze adulterate prin încălcarea
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
poeți "și chiar un vestit general roman mort pe cîmpul de bătălie", cum aflăm tot din Introducere). Prin ce e uluitoare Catinca, frumoasa de la mahala, care din brațele unui bărbat într-ale altuia ajunge în cele din urmă să fie consoarta celui, singurului, pe care îl iubise dintotdeauna? Prin tenacitate, ar putea părea răspunsul cel mai potrivit. Sau prin excepționalul destinului ei, căci, să fim cinstiți, cîți se pot lăuda că și-au împlinit visul copilăriei, chiar dacă au călcat sistematic pe
Misterele Botoșanilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16955_a_18280]
-
ocrotește, dar nu garantează...) și marea, sfânta nerușinare bolșevică... într-un anumit sens, polițiștii sunt mai onești decât politicienii: ei măcar au pornit de la zero, au trudit, au asudat, și-au mâncat nervii în discuții cu arhitecții (iar apoi cu consoarta), au șantajat proprietari de depozite și au făcut apel la vasta clientelă interlopă pe care-o păstoresc de atâta vreme. în plus, trebuia să fie atenți să nu construiască mai di granda decât șeful direct, nu care cumva să se
România imobiliară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15995_a_17320]
-
colaționări pentru că în lumea literară se zvonea că editorul intervenise în text și voiam - trebuia - să verificăm această rău-voitoare zvonistică) și nici nu a admis, la multele presiuni făcute asupră-i, să-i citeze, în prefață, pe N. Ceaușescu și consoarta sa. Povestite azi, aceste izbînzi par aproape ridicole. Dar noi nu lucram, ca editori, în vremuri normale. Toată zbaterea noastră se încadrează perfect în ceea ce numim "rezistență prin cultură". Și, prin strădania noastră a tuturor, România acelor decenii nu a
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
Sfetcu. E adevărat, poate, că în anii șaizeci nivelul de trai al locuitorilor țării era ceva mai bun și niciodată Gheorghiu-Dej nu și-a expus poporul la aspre privațiuni precum cele din anii optzeci dominați de Ceaușescu și sinistra sa consoartă. Dar e iarăși adevărat că pe vremea lui Gheorghiu-Dej închisorile și lagărele (ca, de pildă, cel de la canalul Dunăre-Marea Neagră sau de la Bicaz) erau sufocant de pline, mulți, prea mulți oameni de la foști înalți demnitari la țărani au trăit în
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
la Piatra Neamț o sală goală la o premieră sau în festival. Probabil că n-au fost puse bilete în vînzare, iar locurile goale trebuiau să fie ocupate de oficialități locale, care n-au răspuns invitației. Să le fi speriat pe consoarte femeile lui Afrim? (M.C.) Teatrul Tineretului Piatra Neamț: Ocean café, un spectacol de Radu Afrim după texte de Saviana Stănescu, Radu Macrinici, Ștefan Caraman, Alina Nelega, Gianina Cărbunariu. Regia și scenariul: Radu Afrim. Scenografia și video: Radu Comșa. Distribuția (în ordinea
Femeile lui Afrim by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16560_a_17885]
-
ăsta e un fel de brânză topită fără nici un gust! Și cu preferințe pe care le care le pot considera barbare, s-au mulțumit cu niște banale mâncăruri cotidiene. - ÎI vom invita în mod special pe soții Oițerman, a decis consoarta mea. El este foarte umblat prin lume, iar dânsa se învârtește prin cele mai selecte cercuri. De mult ar fi trebuit să-i poftim, iată prilejul. Pe sâmbătă... Se înțelege că nu era să-i chemăm ca să mănânce brânză și
SCHIŢE UMORISTICE (28) – BLAZON IMAGINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382709_a_384038]
-
pasionat de jocuri de noroc, ultimul deponent la Caritas, așteptînd acum izbăvirea de la 6 din 49 și imaginîndu-se într-un Cielo în timp ce merge abătut pe propriile picioare și calculează cîștigul sigur la ultima tragere ale cărei numere le-a visat. Consoarta sa, doamna Gleofina face teste de fidelitate din jurnalul local și crize de gelozie încheiate cu jurăminte pe Biblie, după care ambii se tratează cu Rudotel și cafea tare, alternativ. Totul se petrece în spațiul unei garsoniere în care progeniturile
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
și Cănuță, care va fi toată viața sucit, se repede în lume tot de lăsata secului. Lesne de închipuit, Paștele din anul acela „cădea în iarnă de tot”, deci cum nu trebuie. Când se duc la Iunion jupân Dumitrache și consoarta, ispitiți insistent de recent despărțita Zița, cumnata negustorului? Tot de lăsata secului... N-au liniște mai mult de un sfert de ceas, până se pomenesc cu „un ăla, un bagabont de amploaiat” care se ține de cucoane. De aici, începe
Lucruri nelalocul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2802_a_4127]
-
N.N.Beldiceanu e locuită mai ales de oameni în vârstă, locuind într-o căsuță modestă, dar îngrijită, de pensionari, foști impiegați la cancelarie ca dl. Popescu, care trăiesc cu voluptate reîntoarcerea în natură. Cu tramvaiul cu cai, dl.Popescu și consoarta ajung la Filaret, la Franț horticultorul, și acolo, „când ieșiră în ulicioara liniștită și plină de miresmele zarzărilor, văzură la capătul ei întinsa câmpie a Filaretului... Departe se zăreau vii cu căsuțe vesele, înnecate în valuri de verdeață, pe care
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
comentează diferite pasaje. Ediția Dascălu delimitează toate respectivele intervenții, semnalând totodată și „geologia” celor aparținându-i autorului, decelată prin analiza grafologică a scrisului acestuia. De unde rezultă, pe lângă evidența că Maiorescu nu este un Tolstoi, terorizat de spectrul lecturilor frauduloase ale consoartei - sau, poate, că nici Clara, Mite ori Ana nu sunt Sofia Nikolaevna -, și un ciudat aspect de palimpsest al textului. Care, în intențiile criticului, a jucat un rol literar mai important decât cel îndeobște recunoscut, venind în imediata proximitate a
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
de bulibașele aferente. Fiecare chivuță târa după dânsa o paporniță de dimensiunea unui șifonier cu două uși, în care erau îndesate niște chestii ce păreau plăpumi (sau perne?), iar fiecare bulibașă căra asupra dânsului câte-o burtă egală cu sacoșa consoartei, posibil plină și aia cu plăpumi (sau perne). Puțin mai târziu, cu ocazia îmbarcării, am văzut două chestii pe care sper să nu le mai văd niciodată: 1) cum arată un avion cu mai multe bagaje decât oameni și 2
Zbor deasupra Europei, într-un cuib de români by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21001_a_22326]
-
au amestecat, de-a valma, slavii, cumanii și românii ( urmași ai dacilor, cu infime influențe romane. N.A.), nu te sfătuiesc, cititorule, să-l înjuri pe bărbat de nevastă, de muiere - cum i se spune pe-acolo, de soție sau de consoartă, dacă te exprimi ceva mai elevat. Mai bine îl înjuri de mamă, și asta numai dacă s-a creat o oarecare legătură amicițial-afectivă între tine și urmașul direct al celei pe care o înjuri, bazată pe reciprocitate în acest sens
CÂND A MURIT OANE... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384146_a_385475]
-
poartă nefiresc! Trebuie să umblu în seif, să mă asigur că n-a schimbat parolele pentru contul din Elveția! Și, măcinând toate-acestea, se retrase tulburată de posibila eliberare maritală nesperată. Numai de n-ar exista vreun alt testament! După plecarea consoartei politicianului, reapăru asistenta, introducându-l pe jurnalistul Preșcornilă, mare mahăr la ziarul Puterii din Capitală. Fusese convocat de consilierul personal al Senatorului să pună în lumină patriotismul local al politicianului: vezi Doamne, venea să se caute tocmai în spitalul pentru
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
și o surpriză de proporții într-o cameră de hotel. Descriere: Arlene (Alexandra Ioniță) este mai tânără și atrăgătoarea soție a lui Paul Miller (Marius Gilea), un invidid anost, liniar, corect, limitat și insipid, dar iremediabil și orbește îndrăgostit de consoarta să. Fire zburdalnica și pătimașa, Arlene îl cucerește pe Mitchell (Conrad Mericoffer), dentistul familiei și devin amanți. Îmbătați de amorul interzis, cei doi încep să își dorească libertate de exprimare și de aceea plănuiesc să îl elimine pe Paul. Cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93195_a_94487]
-
ucis la 17 Nov. 1962. Vina? Aceeași: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost și este slova de foc a logosului dumnezeiesc, care a întrupat în constelații Rugul Aprins. Și-a făcut din poezie consoartă sihastră, iar din schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
ar fi păcat să nu legifereze d-nii Ghișe și Funar. Pentru ca, mai civilizați ca astăzi să auzim numai vești bune, spre a trăi într-un admirabil echilibru, uitând cu totul de eminenții savanți sovietici Minciunin și Bazakonov, de dulcea lor consoartă.
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
o scriere despre viața lui Shakespeare. Am deja un raft întreg, dar n-am ajuns încă să achiziționez nici măcar lucrările mai importante publicate în ultimii ani. Pentru că veni vorba de Shakespeare, recomand cu căldură excelenta biografie a lui Ann Hathaway, consoarta Marelui Bard, scrisă de-o exegetă australiancă, Germaine Greer - "Shakespeare's Wife", Harper, 2007). Abundența de biografii creează, probabil, în Occident, o senzație de sastisire, de supraexpunere. Unde nu s-ar întâmpla astfel de lucruri la noi! Ce n-aș
De ce nu se scriu biografii ale scriitorilor români? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8277_a_9602]
-
reuși să iasă din cercul infernal în care a intrat. Un inedit care dă căsătorie nefericită. Dar pe care realitatea l-a cunoscut. într-o versiune cu demonie răsturnată, tânărul ar fi parvenit călcând pe leșuri, lăsându-și în urmă consoarta. Alter ego al naratorului, eroul își va revendica demnitatea cu prețul vieții. în prozele mateesciene mediul participă la atmosferă prin plinătatea detaliilor, realitatea reperelor, firescul cursului narativ, tragic indus. Scena este a unei lumi răsturnate în care însă totul pare
Portret de tânăr la bătrânețe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7786_a_9111]
-
Pentru o dată, criticul comparatist este și descoperitor ori cel puțin produce ipoteze care dau de gândit. Personajul lui E. Ionescu, cel care, spune criticul, citește plescăind din buze (introduc aici o rectificare: în Englezește fără profesor, el ia masa cu consoarta și tace doar plescăind din buze...) fusese făcut deja de Jerome K. Jerome, în Trei pe două biciclete, unde manualul bilingv de conversație este citit, firește, umoristic. Poate și mai neașteptat e faptul că un reflector al conștiinței este un
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]