62 matches
-
nu fac altceva decât să dovedească un lucru, zise Betty, privind jumătatea plină a paharului. Poate că Eva face lucruri nebunești, dar îi trece repede. — Doamnei Portway nu i-a trecut așa de repede, spuse Wilt, refuzând să se lase consolat. A stat în spital șase săptămâni, iar grefele de piele nu i s-au prins. De atunci nici măcar nu se mai apropie de casa noastră. — O să vezi. într-o săptămână, două, Eva o să se sature de Pringsheimii ăia. Ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
telefonul acolo. — Dumnezeu să le binecuvânteze pe femei, niciodată nu condamnă un bărbat. Bărbații te judecă, femeile nu. Ce ne-am face fără ele? Lumea de seninătate și de iertare a femeilor, la care ne reîntoarcem, răniți în războaie! Voi consolați și însuflețiți imaginea noastră despre noi înșine. — Și ce-i cu imaginea noastră despre noi înșine? Voi n-aveți așa ceva. Imaginile voastre nu-s decât iluzii. — Tu crezi că femeile... — O, te rog, problemele femeilor sunt atât de plicticoase, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
concepem. Și dorința noastră persistentă de a înfățișa viețile omenești ca pe niște drame ne determină să privim „în aceeași lumină“ evenimente care ar putea beneficia de cauze și de interpretări multiple. Desigur că un om ar putea fi „remediat“ (consolat, încurajat, îmbunătățit, zguduit, restituit unei activități constructive) printr-o istorie inventată a propriei sale vieți, dar asta e cu totul altceva. (Și asemenea istorii trebuie să fie oferite de medici, de preoți, de profesori, de prieteni sau cunoștințe cu influență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane, să se afle în camera aceea familiară, să inhaleze mirosul ei de țigară și s-o țină de mâna, doar atât. Dar îi era teamă să se ducă la ea. Acum, nu avea voie să se simtă slab, îmblânzit, consolat. Știa că dacă s-ar fi dus la Diane, ar fi fost în stare să și plângă în camera ei, ținând-o de mână. Exista în George ceva care nu era el însuși, ceva plăpând, chiar patetic, un mic animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cât despre voi, nici n-a întrebat măcar! Nory ar fi vrut, probabil, oarecare zbucium și i se luase acest spectacol. Lina nu respectase, uzanțele dramatice. Ar fi vrut amica Nory să ofere serviciile ei de consolatoare și găsise toată lumea consolată. Era decepționată. Deși răutatea Linei era opera celorlalți, Nory nu concepea victima decât înfrîntă. Atitudinile celui care are dreptate sunt totdeauna anevoioase și uneori chiar antipatice. Chiar pe Mini acea simplă expulzare ca la mahala, cu bocceaua peste gard, o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul lumii mari surâzi vieții. Căci el n-a cunoscut anumite culmi ale nefericirii; a trăit și a murit consolat. Ca orice om străin de ispita fatală a vieții, de seducția de neant a ființării și de Nirvana întăritoare a fiecărei clipe. Când toate gândurile s-au înecat în sânge, din filozof te pomenești un avocat al inimii. Privind infinitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
borcan era pentru ea culmea profanării. Mormântul bine organizat făcea cu putință vizitele la date fixe, colocviile mute. Mortul remarca absența rudelor, suferea de solitudine. De aceea, madam Ioanide aștepta o zi când Ioanide ar fi avut un aer mai consolat ca să-l îndemne să facă planul unui monument pentru Pica. Ioanide, la rândul său, ca și Hamlet, ardea de nevoia de a ști cum a fost omorâtă fata lui. Madam Ioanide nu aflase decât lucruri vagi și evită pe cât cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Înfrumuseța realitatea (ajungând de la minciună la ficțiune poetică). Au un gust pronunțat bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat și numai ce le place. Au nevoie de excitații pentru a se smulge inactivității și plictiselii. Inconstanți În afecțiunile lor: repede seduși, repede consolați. Valoare dominantă: divertismentul. ● Flegmaticii oamenii obișnuințelor, respectă principiile, punctuali, obiectivi, demni de credință, ponderați, cu dispoziție afectivă egală. În general impasibili, răbdători, tenaci, lipsiți de orice afectare. Civismul lor e profund, religia lor are caracter mai ales moral. Agreează sistemele
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
fizică. Episodul reprezintă, în fond, o situație răsturnată în raport cu scena din romanul precedent, unde Andrei era constrâns s-o consoleze pe nefericita Mab atât cu vorba (în calitate de confesor), cât și cu fapta (ca amant). Acum, în postura celui ce trebuie consolat se află bărbatul, iar femeia știe de minune cum să procedeze pentru a-i aduce mângâierea dorită. Fără să spună nimic despre ea, Lulù intuiește importanța momentului și-l încurajează pe Andrei să se spovedească, "subliniindu-i vorbele prin gesturi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul meu n pula mea! Ești un jeg! Se ridică și vine spre tine. Simți o mână pe umăr. Un bărbat te duce de acolo pe când tatăl tău e reținut și consolat. Mai târziu o să lucrezi cu bărbatul ăsta, o să-l cunoști sub numele de Crawford Douglas. El te duce la bunica ta unde vei sta de acum Încolo. Acum știi că omul pe care-l credeai tatăl tău nu ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i nimic, copile, și să-l facă să-nțeleagă că În clipa aia pătrunsese Înăuntrul ei mai adânc decât prin dragoste fizică. Îi spuse din nou „copile“ și Îi șopti blând: Hai să faci baie și să te culcăm. Fima, consolat și elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
semnale, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Să vorbesc ca de la om la om. Nu te simți jignit? Fima zâmbi fără să-și dea seama când ea folosi expresia „bărbat străin“. Annette Îi sesiză zâmbetul și râse ca o fetiță consolată după ce plânsese. Continuă: — Ce am vrut să spun nu e că nu ești masculin, ci că Îți pot vorbi ca unui frate. Am fost nevoiți să Înghițim tot rahatul pe care ni l-au băgat pe gât poeții cu Beatricele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de noapte. Stăteam treze cu rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care se voia consolator. Câteva secunde, mi-am lăsat capul acolo. Aveam o senzație de discomfort și mă simțeam și ridicolă. M-am ridicat la loc. Nu-mi îmbunătățeam deloc situația continuând să mă comport ca un copil care trebuie consolat. Dar se pare că nici situația asta nu i-a convenit lui James. —Ce-i? m-a întrebat el ușor enervat. —La ce te referi? l-am întrebat gândindu-mă cu ce mai greșisem acum. De ce te tragi de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
conducător, izvor central și comun; păstorii persecutați erau mîngîiați de el, cei săraci și lipsiți erau ajutați, cei credincioși din toate neamurile erau sprijiniți pe toate căile. Prin el, toate națiunile catolice din lume erau iluminate, îndreptate, apărate, liniștite și consolate. 57. La începuturile Bisericii, aceste șase verigi de aur alcătuiau lanțul întregului episcopat. Erau, cu adevărat, verigile de aur a căror materie era sfințenia, caritatea, loialitatea față de cuvîntul lui Cristos și față de pilda Apostolilor, rîvna pentru Biserica întemeiată prin sîngele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înțelege nimic, prințe; e absolut, absolut incapabil să înțeleagă! Trebuie să ai inimă ca să înțelegi! Până la urmă prințul mai că nu se sperie și îi fixă generalului o întâlnire pentru a doua zi la aceeași oră. Acesta plecă vioi, extrem de consolat și aproape calmat. Seara, la ora șapte, prințul trimise pe cineva la Lebedev, ca să-l roage să vină la el pentru câteva minute. Lebedev își făcu apariția extrem de precipitat, luând invitația drept „o mare onoare“, după cum se exprimase chiar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sertar supraaglomerat, fie o eficiență a vocației care dă semne de industriozitate. Dar fie că profită de un talent spornic, fie că trăiește din economii, tânărul poet bucureștean poate cea mai marcantă apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Medici. În această postură, regele a desfăcut căsătoria cu Margot, s-a recăsătorit cu Maria de Medici, iar Margot a trăit ultimii douăzeci de ani într-un castel la Usson, unde-și va redacta Memoriile ce vor fi publicate ulterior. Consolată, Margot s-a străduit să fie aliata Mariei de Medici, s-o ajute în a reda Luvrului strălucirea de altădată, l-a înconjurat cu afecțiune pe Delfin. Gabrielle d'Estrées (1571-1599) Gabrielle provenea dintr-o familie nobiliară (tatăl, Antoine d
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
naiv-sublim, prin care găsea el să se răzbune pe Eugen Barbu, era să-l toarne cu năduf la Securitate? Și, apoi, cum s-a stins bietul Nego, singur și bolnav, în exil, fără a mai apuca să-și termine autobiografia, consolat doar de bunătatea unei inimi de călugăriță. Nu-i de mirare, așadar, că în linii mari corespondența lui Sîrbu reflectă o atitudine tolerantă față de ceilalți, față de interlocutorii săi, chiar atunci când opiniile acestora sunt total divergente, scriitorul nutrind convingerea că "un
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pe forță adevărului, care va ieși la lumină, precum firul de iarbă prin fisurile betonului. De aceea, readucem În conștiința cititorilor și cazul morții suspecte a tânărului poet Malin Alexandru Tăcu, la tipărirea versurilor sale. Mai ales că tatăl, niciodată consolat, primește și acum telefoane amenințătoare. Să nu mai dezgroape morții. Nici macar amintirea fiului său”. Revista ,,Cronică” de la Iași, publicația În care Malin debutase În poezie la vârsta de 9 ani și Încă din 1976 organiza cu creațiile copiilor, concursul anual
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o apă care fie te plictisește, fie te primește cu indiferență mornă, după vreme -, aici marea îți deschide brațele dintr-odată, orice marivaudage preliminar e suprimat. Pasiune instantanee: învăluit din toate părțile, legănat, purtat, mângâiat pe toate fețele, răsturnat, certat, consolat, îmbunat - cu teribilă tandrețe. În timp ce mă lăsam în voia ei - mă gândesc la tine. Elementul mării ne leagă - cu aceeași complicitate la care sunt obligate, față de noi, toate lucrurile de pe lume. Din larg dănțuiesc în apă cu înclinări bizare - și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că avea oarecum înfățișarea unui șarpe, cu multe puncte care străluceau ca niște ochi, fără a fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus de mult și vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci fusese neclintit în aceeași stare sufletească: o neschimbată bucurie, dar fără vreo cunoaștere a lucrurilor lăuntrice duhovnicești. Tot timpul cât dură această arătare sau cu puțin înainte de începerea ei - căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la gândul morții, avea o așa bucurie și consolare spirituală pentru că trebuia să moară, încât izbucnea în plâns. Această stare deveni atât de obișnuită încât înceta să se mai gândească la moarte pentru a nu mai fi atât de puternic consolat. 34. La începutul iernii căzu greu bolnav; pentru îngrijire, mai-marii orașului l-au pus în casa tatălui unui anume Ferrera, care mai târziu a intrat în slujba lui Baltasar de Faria. Acolo era îngrijit cu multă luare-aminte. Iar datorită venerației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu putu ține pasul cu ei pentru că mergeau foarte repede, iar la căderea nopții îl lăsară în plin câmp. Acolo îi apăru Cristos așa cum obișnuia să-i apară 3, cum s-a spus mai sus, și îl întări mult. Astfel consolat, Pelerinul ajunse a doua zi dimineața la porțile orașului Padova și intră, fără a măslui vreo dovadă - așa cum cred că făcuseră tovarășii lui - și fără ca străjerii să-i ceară ceva. Același lucru se întâmplă și la ieșire, lucru de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
descotorosi de ceilalți pelerini și plecă singur spre Muntele Măslinilor. Deoarece străjerii nu voiau să-l lase să intre, le dădu un cuțit dintre uneltele de scris pe care le avea totdeauna cu sine. După ce s-a rugat, fiind foarte consolat, fu cuprins de dorința de a merge la Betfage. Acolo își aminti că nu se uitase bine, pe Muntele Măslinilor, spre ce parte era îndreptat piciorul drept și nici cel stâng 2. Făcu cale-ntoarsă și le dădu străjilor foarfecele său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]