62 matches
-
la gândul morții, avea o așa bucurie și consolare spirituală pentru că trebuia să moară, încât izbucnea în plâns. Această stare deveni atât de obișnuită încât înceta să se mai gândească la moarte pentru a nu mai fi atât de puternic consolat. 34. La începutul iernii căzu greu bolnav; pentru îngrijire, mai-marii orașului l-au pus în casa tatălui unui anume Ferrera, care mai târziu a intrat în slujba lui Baltasar de Faria. Acolo era îngrijit cu multă luare-aminte. Iar datorită venerației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu putu ține pasul cu ei pentru că mergeau foarte repede, iar la căderea nopții îl lăsară în plin câmp. Acolo îi apăru Cristos așa cum obișnuia să-i apară 3, cum s-a spus mai sus, și îl întări mult. Astfel consolat, Pelerinul ajunse a doua zi dimineața la porțile orașului Padova și intră, fără a măslui vreo dovadă - așa cum cred că făcuseră tovarășii lui - și fără ca străjerii să-i ceară ceva. Același lucru se întâmplă și la ieșire, lucru de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
descotorosi de ceilalți pelerini și plecă singur spre Muntele Măslinilor. Deoarece străjerii nu voiau să-l lase să intre, le dădu un cuțit dintre uneltele de scris pe care le avea totdeauna cu sine. După ce s-a rugat, fiind foarte consolat, fu cuprins de dorința de a merge la Betfage. Acolo își aminti că nu se uitase bine, pe Muntele Măslinilor, spre ce parte era îndreptat piciorul drept și nici cel stâng 2. Făcu cale-ntoarsă și le dădu străjilor foarfecele său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai mult de o oră întreagă șîn exercițiuț, nu numai pentru a se obișnui să-i țină piept vrăjmașului, ci mai mult, ca să-l învingă. 14. A paisprezecea. Cel care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este consolat și plin de avânt, trebuie să-l prevină ca nu cumva să facă vreo făgăduință sau vreun vot1 necugetat și pripit; și, cu cât l-ar ști mai nestatornic, cu atât mai mult trebuie să-l prevină și să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cristos, Domnul nostru, și la sfârșit cu un Pater noster. 199. Notă. Trebuie luat aminte, după cum s-a spus deja în parte mai sus2, că în dialoguri trebuie vorbit și cerut în funcție de materia propusă, și anume după cum sunt ispitit sau consolat și după cum simt dorința de a avea o virtute sau alta, după cum vreau să mă predispun pentru o parte sau alta, după cum vreau să sufăr sau să mă bucur de lucrul pe care-l contemplu; cerând, în sfârșit, ceea ce doresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îndeajuns har pentru mântuirea veșnică. 321. A opta regulă. Cel care se află în dezolare să se străduiască să rămână în răbdare, care se opune umilirilor care îl asaltează, și să se gândească la faptul că va fi în curând consolat, îndreptându-și toată strădania împotriva unei astfel de dezolări, precum s-a spus în a șasea regulă. 322. A noua. Suntem dezolați din trei cauze principale: prima, pentru că suntem delăsători, nepăsători sau neglijenți în exercițiile noastre spirituale și, astfel, din pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiecare ceea ce adusese aceea. Scandalizat, așa din senin și fără legătură directă cu cauza, Sp. a sărit de la locul său: „Ian te uită, putoarea dracului!... Asta spăla eprubete la Onești și le spunea «Sărut mîna» inginerilor... Se vede neamul prost!” Consolat că, iată, s-a găsit unul care să-i înțeleagă oful, E.V. a schimbat din nou subiectul. În urmă cu o săptămînă a fost la înmormîntarea tatălui Florinei Cercel; cunoscuta actriță e vara sa. În cimitirul Ghencea, pe „o vreme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profeției»... Ne spuse: „Veți avea multe obstacole, dar nu vă opriți! Fiți Evanghelii vii!“. Și asta e nota pe care a luat-o mai apoi Mișcarea. „Voi veți aduce unitatea. E ceea ce aș fi vrut să fac eu“. Am ieșit consolate și reîmprospătate iar cuvintele sale ne-au fost de ajutor pentru anii următori. Îl considerăm protectorul nostru. Credem că e normal să urce la cinstea altarelor». Don Giovanni Ciresola și «Coenaculum charitatis». Într-o zi s-a înfățișat lui don
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca forme de psihoprofilaxie sau psihoterapia morală se impun în toate aceste cazuri. Psihoprofilaxia va urmări evitarea situațiilor psihotraumatizante, de criză, prin protejarea individului și crearea unei ambianțe de încredere și siguranță. În cazul stărilor de „criză morală” individul trebuie consolat. El nu trebuie lăsat singur. Prezența celuilalt este certitudinea coparticipării la suferința sa. Trebuie să i se explice „starea critică” pe care o traversează și să i se ofere totodată soluțiile de ieșire din impas. Singurătatea poate agrava starea de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
așteaptă ca măcar o farfurie zburătoare cît un continent mai mic (Australia?) să se desprindă din Antarctica vor fi dezamăgiți. Filmul nu are doza de suspans obișnuită, deși s-a lucrat la aceasta, iar finalul nu te face să afirmi consolat ca de obicei: "The Truth is Beyond Us". De data aceasta, regizorul nu sare sau nu mai vrea să sară calul spectaculos pentru a ne pune în fața unei enigme fără răspuns, știm prea bine că totate probele se topesc ca
EX-Files - sfîrșit de etapă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8103_a_9428]
-
bună”. N-avem, e drept, în Oglinda aburită, prea mulți dipsomani (de fapt, aceștia aproape că lipsesc). Avem, în schimb, „suciți” cât încape. Capabili și ei să populeze un paradis nu neapărat artificial. Demni și ei de a fi ascultați, consolați și înțeleși. Nu alfel vor fi fost cinicii din antichitatea greacă, la care Ion Mureșan s-a raportat dintotdeauna cu simpatie (Diogene e, de altfel, pomenit chiar aici). A intra în logica acestor insurgenți fără simbrie e un joc spiritual
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
lui se îndreaptă către aristocratul-literat Antoine Bibescu. Acest amic al lui Proust va fi gata să-l acepte ca pe un evreu bolnav de evreitate, la modul descris de Hannah Arendt. Iar Sebastian este gata, de asemeni, să se lase consolat. În conștiința culturală românească Sebastian a fost mai întâi o figură palidă. Apoi a fost o falsă icoană comunistă prin publicările parțiale ale anilor șaizeci și deformările de rea credință la care a fost supus. După 1989, și mai ales
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
a trecut destul de discret, fără prea multe evocări, poate pentru că autorul venise din afara breslei (era inginer) sau pentru că el însuși evita să iasă în prim-plan, deși ar fi meritat să o facă. Tocmai de aceea Cronicarul s-a simțit consolat citind pagina pe care Mircea Cărtărescu i-o dedică în Jurnalul Na}ional din 10 octombrie: Dănuț. Un omagiu. Ea are un preambul trist și, din păcate, actual în lumea literară, despre pierderea prietenilor: "Crezusem întotdeauna că maturizarea, "toamna vieții
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10189_a_11514]
-
devenit plăcut și blând frigul cel liniștit/ ce ascute și aurește/ săgețile soarelui în tărie”. Sau dacă nu l-ar ști foarte bine nu neapărat pe Homer, ci pe mult mai apropiatul Kavafis: „Deportat din străvechea patrie a credinței / mele, consolat doar cu gândul la zei/ mă încălzesc tremurând/ la alt soare decât acesta - / Soarele ce răsărea peste Partenon și Acropole/ și ilumina pașii înceți și gravi/ ai lui Aristotel când se plimba vorbind./ Însă Epicur și mai bine-mi vorbește
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
comunist, am ales cu chiu cu vai drept temă să fac monografia unui prieten al lui Sahia (pe care-l cunoscusem și care murise) și care ...am uitat cum îl chema! Mintea mea are și intermitențe, eclipse. - Toți avem! - Mă consolați! Repartizat cu jumătate de normă la sectorul Artelor Plastice (condus de iscusitul și talentatul poet, critic și istoric al artei Ion Frunzetti) m-am ocupat de acest desenator...Cristea, Nicolae Cristea îl chema!! Era talentat, de bună calitate și credință
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
singur, căci îmi va fi de folos experiența trecutului, îl voi educa eu dacă va ieși geniu, Petrilla; te asigur că fiul tău va fi geniu și nu se va îndrăgosti stupid; îl voi face geniu. Cu care Petrilla pleacă consolată, dorind a îndeplini totul bine. Când Marina află totul și marea decizie a soțului său, îl îmbrățișează mai întâi pentru aceasta, pentru nobilul spirit pe care îl demonstrează, și cade apoi plângând în brațele celei care, până astăzi a fost
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
borcan era pentru ea culmea profanării. Mormântul bine organizat făcea cu putință vizitele la date fixe, colocviile mute. Mortul remarca absența rudelor, suferea de solitudine. De aceea, madam Ioanide aștepta o zi când Ioanide ar fi avut un aer mai consolat ca să-l îndemne să facă planul unui monument pentru Pica. Ioanide, la rândul său, ca și Hamlet, ardea de nevoia de a ști cum a fost omorâtă fata lui. Madam Ioanide nu aflase decât lucruri vagi și evită pe cât cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Paul Schuster nu accepta să se despartă de ginecologul evreu dr. Antal, singurul În care avea absolută Încredere. „Ea micuță și slabă, el depășind-o cu un cap și jumătate. Dispăreau În camera de dormit, după care ea revenea ușurată, consolată, optimistă. Dacă nu exista antisemitismul feroce al nazismului, dr. Antal n-ar fi dobândit niciodată acea importanță iritantă: ori mama era trădătoare, ori antisemitismul era o eroare.” Apoi, mai era și sănătatea șubredă a tânărului nazist. Puștiul „plăpând, anemic”, scutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu fac altceva decât să dovedească un lucru, zise Betty, privind jumătatea plină a paharului. Poate că Eva face lucruri nebunești, dar îi trece repede. — Doamnei Portway nu i-a trecut așa de repede, spuse Wilt, refuzând să se lase consolat. A stat în spital șase săptămâni, iar grefele de piele nu i s-au prins. De atunci nici măcar nu se mai apropie de casa noastră. — O să vezi. într-o săptămână, două, Eva o să se sature de Pringsheimii ăia. Ăștia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înțelege nimic, prințe; e absolut, absolut incapabil să înțeleagă! Trebuie să ai inimă ca să înțelegi! Până la urmă prințul mai că nu se sperie și îi fixă generalului o întâlnire pentru a doua zi la aceeași oră. Acesta plecă vioi, extrem de consolat și aproape calmat. Seara, la ora șapte, prințul trimise pe cineva la Lebedev, ca să-l roage să vină la el pentru câteva minute. Lebedev își făcu apariția extrem de precipitat, luând invitația drept „o mare onoare“, după cum se exprimase chiar de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
consecvențe în mâhniri. El ar condamna, desigur, rătăcirea celui ce-și târăște neantul printre muritori și n-ar pricepe cum în vidul lumii mari surâzi vieții. Căci el n-a cunoscut anumite culmi ale nefericirii; a trăit și a murit consolat. Ca orice om străin de ispita fatală a vieții, de seducția de neant a ființării și de Nirvana întăritoare a fiecărei clipe. Când toate gândurile s-au înecat în sânge, din filozof te pomenești un avocat al inimii. Privind infinitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pe forță adevărului, care va ieși la lumină, precum firul de iarbă prin fisurile betonului. De aceea, readucem În conștiința cititorilor și cazul morții suspecte a tânărului poet Malin Alexandru Tăcu, la tipărirea versurilor sale. Mai ales că tatăl, niciodată consolat, primește și acum telefoane amenințătoare. Să nu mai dezgroape morții. Nici macar amintirea fiului său”. Revista ,,Cronică” de la Iași, publicația În care Malin debutase În poezie la vârsta de 9 ani și Încă din 1976 organiza cu creațiile copiilor, concursul anual
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul meu n pula mea! Ești un jeg! Se ridică și vine spre tine. Simți o mână pe umăr. Un bărbat te duce de acolo pe când tatăl tău e reținut și consolat. Mai târziu o să lucrezi cu bărbatul ăsta, o să-l cunoști sub numele de Crawford Douglas. El te duce la bunica ta unde vei sta de acum Încolo. Acum știi că omul pe care-l credeai tatăl tău nu ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sertar supraaglomerat, fie o eficiență a vocației care dă semne de industriozitate. Dar fie că profită de un talent spornic, fie că trăiește din economii, tânărul poet bucureștean poate cea mai marcantă apariție a ultimilor ani nu e deloc unul consolat să îngroașe rândurile și așa destul de îndesate ale aezilor români." Al. Cistelecan, De la patos la psiho-pathie, în Cuvântul, ianuarie 1997 "(...) Volumele sale îl scot pe Lucian Vasilescu din plutonul eteroclit al confraților, transformându-l într-un mesager al unui alt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-i nimic, copile, și să-l facă să-nțeleagă că În clipa aia pătrunsese Înăuntrul ei mai adânc decât prin dragoste fizică. Îi spuse din nou „copile“ și Îi șopti blând: Hai să faci baie și să te culcăm. Fima, consolat și elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]