221 matches
-
relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina din jurul lor, devenită nefiresc de compactă, Îi Învelea Într-un abur Încărcat cu miresme amărui de fructe arse, moale, cald, consolator, ca sînul mamei eterne. Un nou flux, venind de data asta de jos, dinspre tălpile picioarelor, Îi făcu pe cîțiva să se ridice pe vîrfuri, cu ochii Închiși. CÎnd cele două fluxuri se Întîlniră În centrul pieptului, fură cuprinși de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Minți, „colonele“! strigă conștiința maiorului, minți cu nerușinare, ticălosule, numai ca să-ți găsești un alibi moral!). Simțea nevoia de a explica, de a adăuga cît mai multe detalii, Îndărătul cărora să se poată ascunde, sau măcar de a spune ceva consolator, drept justificare, un fel de scuze post-mortem adresate bietului doctor Thomas, dar nu găsi nimic potrivit. În cele din urmă se mulțumi cu o scurtă formulă standard, un fel de concluzie abstractă care nu-l angaja cu nimic. — Doctorul Thomas
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca fumătorii ocazionali. într-un anume sens, e și mai ușor. Cu cât mergi mai departe, cu atât „obiceiul" te trage mai tare la fund și cu atât câștigul e mai mare când te lași. Și poate fi încă mai consolator să afli că zvonurile care circulă (de exemplu: „Abia după șapte ani iese toată .funinginea, din tine" sau „Fiecare țigară îți scurtează viața cu cinci minute") sunt neadevărate. Să nu crezi însă că efectele nocive ale fumatului sunt supralicitate. Mai
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
În lume pentru a salva sufletele Îngerești care, de la venirea lui, se pocăiesc, după ce au primit impoziția mîinilor sau botezul spiritual (consolamentum - consacrarea perfectului cathar). În momentul consacrării, fiecare suflet primește un spirit celest ocrotitor, numit Spiritus Paraclitum ori spirit consolator, diferit atît de Spiritus Sanctum, expresie desemnînd spiritul personal al fiecăruia, suflet-Înger, cît și de Spiritus Principale, care este Sfîntul Spirit, a treia persoană a Trinității. Sfîntul Spirit și Isus sînt creaturi divine, Însă nu sînt egale lui Dumnezeu (subordinaționism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
au atins!" Nici haos, nici coșmar, nici lamentații. Mitologia poetei exclude disimetriile; melancolia n-o paralizează. Urmând codul existențial inexorabil, viață și moarte se întrepătrund: "Din foc și din gheață-i făcută / Viața ta. Viață dublă". Într-un Ephemeris acționează consolator o filozofie multimilenară: Stau pe mal; lângă râu. Număr efemeride. Și libelule atât de elegant alcătuite. Cu ochi fascinanți, cu trup vibratil, Purtând combinații de ultima modă: Turchiz cu negru. Sunt șapte pe umărul unei singure flori. Trec zilele, strig
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pastoral pentru primul deceniu al secolului al XXI-lea, s-au îndreptat în mod semnificativ spre această icoană biblică și conciliară: „Biserica - scriu ei - este casa, edificiul, locuința ospitalieră care trebuie construită prin educarea la o spiritualitate de comuniune”. Adevărul consolator al Bisericii, ca și Casă, interesează în mod determinant pe preot, care în ea este frate și tată. Preotul Henri de Lubac povestește și comentează în Meditazioni sulla chiesa, carte la care ne vom referi de mai multe ori în
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
niciodată să candideze pentru premiul Nobel. Consolarea pentru Strindberg e poate expresia cea mai cuprinzătoare a atitudinii sale față de reversul unei respingeri incomplete. Eliade nu pierde, ca atâți alții, șansa acestui premiu; pentru fiecare există o fereastră virtuală de la care, consolator, ar putea privi torțele aprinse ale unui public viu, nedirijat de fluxul voturilor oficiale, care continuă postum să caute și să citească operele lor - reversul unei loterii care guvernează vast necesitatea și aleatoriul unei trecătoare justiții literare. Reproducem aici traducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
studenții săi, dar și teoria sa morală este în măsură să contribuie la fortificarea conștiinței datoriei, prezentă în rațiunea morală comună. Mulți ani mai târziu, la 26 mai 1789, el îi scria aceluiași M. Herz: „Ce poate fi, oare, mai consolator, atunci când suntem atât de aproape de părăsirea acestei lumi, decât să vedem că nu am trăit în zadar deoarece i-am format pe unii, chiar dacă pe puțini, ca oameni buni”. (Op. cit., Vol. II, p. 395.) UN SENS AL RIGORISMULUI MORAL S-
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
făcută din acel inestimabil aliaj de absență și așteptare propriu gândului. Indiscutabil, Ian era omul meritului, temător să aspire altfel decât imaginar la ardențe nemeritate, iar Ondine știa asta; după înecul transgresiunii fantasmate în penibile bâlbâieli gestuale, ea îl mângâiase consolator, fără reproșuri, cu o înțelegere devastator de maternă. Ca orice practică, și nelegiuirea cere exercițiu, dăruire. El nu știa să-și exprime furia, și cu atât mai puțin s-o facă măiastru. Îndărătul lacrimilor, femeia era resemnată cu ideea că
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
măsură copilul, fiecare dintre ei căutând să-l atragă de partea lui și săl instige împotriva celuilalt pentru a-l compromite. Impresionante sunt, în acestă privință cazurile acelor copii deveniți confidentul unuia sau altuia dintre părinți: aflați în postura de consolator, de ’’suport afectiv’’ al unuia dintre părinți, acești copii își dau seama de prăbușirea condițiilor securității vieții lor de familie,ceea ce-I face să devină blazați și neîncrezători în oameni. În cazul copiilor orfani sau abandonați, care se află în
Caleidoscop by Daniela -Tereza Huțanu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93243]
-
o turnură și o elevație cu totul aparte." Orbiți de conștiință, incapabili să vedem lumea, deschiderea, noi avem nevoie de un intermediar: Ceea ce există în afară nu poate fi citit decât în ochii animalului" (Rilke, " Elegia a opta"). Un gând consolator: animalul nu este ceea ce s-a dorit a crede că este; nu este o vietate de rang inferior. Este acel celălalt care-i poate readuce omului în vedere ceea ce el nu mai știe să vadă. 12. Mituri " Din neamul palanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
încordarea sufletului, ce se mărturisește sieși în formula vai! într-un exces de sinceritatea spasmodică. Prima mea impulsiune când ascult acest confesional vai! este să sar în ajutor, adică să mă ridic din așezământul meu întru echilibru și să intervin consolator, să reașez ce a fost smuls, sfârtecat, să apar din culisele vieții, asemeni unui salvator ivit din anonimatul trecerii prin lume. Vai! izbucnit din conștiința celuilalt îmi solicită capabilitatea de a fi solidar întru empatie spontană și ne-regizată. Când
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
autosuficiențe spiritual-oarbe eu sunt despărțit aici de ultimele particole ale iubirii. Devin incapabil de străfulgerările dragostei, sunt invadat deplin de ură exacerbată și îmi place, din ce în ce mai intens, acest nou chip al meu modulat după chipul fiarei, chip ce îmi vorbește consolator, promițându-mi marile recompense ale lipsei de compasiune, recompense ce mă vor transforma într-un adept și practicant al răutății pure. Mă demonizez și nimic nu pare a-mi dărui mai multă voluptate decât această mântuire răsturnată. Este începutul uciderii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
suferinței poate fi convertit de cel suferind Într‑un timp al sensibili‑ zării, al apropierii de Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii În a‑L primi În suflet pe Dumnezeu Cel iubitor. Unii, precum consolatorii maligni ai lui Iov vor considera Întotdeauna că suferința este o marcă a respingerii sau a pedepsei divine. Pentru ei, suferința pare a fi o veste fără Îndoială rea. Pare a arăta că cei cuprinși de ea sunt Înde‑ părtați
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
condeiul jos, nu fără a încheia cu o frumoasă explicație: "Eu port în retina mea un Bosfor ideal". Așadar, dacă viața imită arta (viziune mai curând manieristă decât... platoniciană), ochiul trebuie să se îndrepte spre veritabilele modele, acordând naturii privilegiul consolator de frumusețe imperfectă a copiei. Așa e, în lumea artei Lovinescu se simte mult mai în largul său decât pe creasta valurilor 30. De aceea se și arată criticul atât de entuziast când vine vorba de popasurile culturale. La München
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene? Cel al nimicului. Nu m-a înspăimântat niciodată și nu văd altul care să fie la fel de simplu și consolator. Toate celelalte sisteme sunt lucrarea orgoliului, acesta este numai al rațiunii. De aceea nu este nici odios, nici absolut; nu am poate în fața ochilor generarea și regenerarea perpetuă a naturii? Nimic nu piere, prietene, nimic nu se distruge în lume
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aspect trebuie să insistăm În mod deosebit. Problema identității persoanei Numai neliniștea este cea care mă determină să mă Întreb „Cine sunt Eu?”. Neliniștea, ca stare interioară a persoanei mele, mă poate dizolva, dacă nu reușesc să-mi dau răspunsul consolator la Întrebarea care mă frământă, Împingându-mă la disperare sau chiar la situația extremă, de negare a propriei mele persoane, Întrucât neputând să văd cine sunt, nu mă pot Înțelege, devenind străin pentru mine Însumi. Dacă nu pot răspunde la
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care mi se oferă și pe care eu Îl caut, Îl doresc, Îl aștept și care vine În final ca soluție salvatoare. Orice salvare are o profundă semnificație morală și sufletească, Întrucât ea reprezintă un act de reparație, un act consolator, cu valoarea unei veritabile forme de terapie morală a Eului meu. Este actul de restaurare a ființei mele. Reîntoarcerea la starea originară nu va fi echivalentul unei acceptări finale a limitelor de tipul acelui amor fati nietzschean, de Împăcare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
noastră, s-a rupt și el definitiv, iar eu rămân singur. Dorul este un sentiment trăit, o funcție sau o experiență sufletească raportată la transcendență. El aduce În planul duratei temporale limitate, planul sau nevoia eternității. Dorul este unificator și consolator, asigurând În felul acesta stabilitatea, integritatea, echilibrul și forța interioară a persoanei umane. Problematica persoanei Persoana mea nu este permanent aceeași. Ea nu este egală nici cu ea Însăși, ci se poate Înfățișa, sub aspecte dintre cele mai variate, În raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sau poate vindeca (consolaă. El are, În cazul actului terapeutic, un anumit conținut emoțional-afectiv de susținere morală și sufletească a persoanei aflate În suferință. El reprezintă prezența terapeutului, simbolizând relația de „a-fi-Împreună” dintre bolnav și terapeut. În psihoterapie, cuvântul este consolator și reparator, prin aportul unor deschideri către sentimentele morale de care bolnavul are absolută nevoie. Prin cuvânt, persoana aflată În suferință Încetează de a mai fi, sau de a se simți singură. Cineva Îi oferă ceva de care ea are
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de cooperare, de colaborare, de consens. În plus, cuvântul este cel care oferă certitudine, Încredere, fiind cel mai explicit sistem de comunicare. El comunică ideile rațiunii. Dă ordine sau protejează, susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nici abandonată; captarea atenției și a Încrederii celuilalt, ca formă de Încurajare pentru a suporta durerea și suferința morală; ascultarea plină de Înțelegere a celuilalt, prin deschiderea către terapeut printr-un act de confesiune, cu efecte cathartrice; folosirea acelui cuvânt consolator care să explice și să răspundă interogațiilor celui care suferă; capacitatea de a asculta și de a-l Înțelege pe celălalt cu bunăvoință și răbdare, capacitatea terapeutului de a răspunde suferinței și frământărilor persoanei aflate În suferință, ca formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și o realitate metafizică, pe care o gândesc, cea a lumii spiritului, către care năzuiesc continuu și pe care mi-o revelează conștiința mea morală, ca o lume a valorilor supreme și eterne. Această constatare are pentru mine un efect consolator. Ea Îmi compensează angoasa pe care mi-o dă Închiderea existenței mele prin reducerea sa exclusivă, hic et nunc, la realitatea empirică a lumii, În care eu sunt ființă supusă distrugerii prin moarte. Revelația unei realități transmundane, a unei realități
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mă Încarcă, Întrucât nu pot trece indiferent pe lângă ele. Memoria mea le va conserva, iar uitarea, poate chiar mai importantă decât prima, le va șterge din mintea mea. Uitarea este Însăși condiția echilibrului meu interior sufletesc și moral, un echilibru consolator și, implicit, conservator. Există Însă altceva care este permanent prezent deasupra mea, ceva care mă privește, mă judecă și Îmi spune sau care mă pedepsește Încă din timpul vieții pentru ce nu am făcut sau pentru ce am făcut greșit
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
necesitate este de natură divină, în timp ce a comite suicid înseamnă a te consideră egal în drept cu Dumnezeu și, totodată, a-i nesocoti poruncile. În Par-delà le bien et le mal19, Nietzsche spune: Gândul că te poți sinucide este foarte consolator. El ne ajută să depășim multe nopți proaste". Ba mai mult: în Humain, trop humain, gânditorul german, dintr-o perspectivă antireligioasa, lansează un apel la rațiune și la respectarea dreptului la sinucidere: Există un drept în virtutea căruia putem să luăm
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]