885 matches
-
mai viu și mai intens o experiență fundamentală. Și el va trebui să accepte, cu filozofică înțelepciune, dar și cu puțină resemnare, că nu toți oamenii sunt la fel și că oamenii, așa cum sunt ei, nu prea îi seamănă. Reveria consonanței umane străbate această nuvelă antologică..." Și: În epoca literară respectivă, pe care o întrecea de la distanță, Desfășurarea se citea de noi, tinerii, cu sentimentul unei mari surprize. Iată, ne-am zis, se poate scrie și așa!" Frazele inaugurale ale Desfășurării
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
noastre, alcoolul, iar beneficiarul acestei anihilări este celălalt flagel al lumii noastre, bărbatul. Cît despre victima violului, ea nu doar că-și înăbușă scîrba bîndu-și mințile, dar pînă la urmă chiar ajunge să-i placă, și asta într-o deplină consonanță cu apetitul infatigabil al beneficiarului. Concluzia lui Sinești echivalează cu răzbunarea supremă pe care femeia o poate săvîrși asupra bărbatului: , Ce atroce voluptate este să ții în brațe, abandondat ca morții înseși, corpul femeii iubite!" E odios, în incorectitudinea lui
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
sub titlul 1907, el rămîne memorabil prin tonul apocaliptic al viziunii crude, de coșmar, al unei lumi atemporale, în totală contradicție cu directivele ,,realismului" socialist. De altfel, în ediția selectivă din opera sa, Ordinea cuvintelor, realizată, cum scria el, "în consonanță cu tînărul meu prieten, criticul Alexandru Condeescu" (Războiul cuvintelor), Nichita Stănescu va socoti poemul ca singurul reprezentativ pentru debutul său absolut. Abia după isprava dublului debut, însă, încep realele probleme ale ,,spectacolului" desfășurat într-o lume literară culpabilizată de moartea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
chiămă la perfectul simplu, în mai multe rânduri. Poetul îl conservă grafic pe a latinesc, în varianta ă, dar citind evident chemă. Cu un minim instinct filologic, editorul trebuia "să simtă" acest amănunt, din moment ce forma de perfect simplu e în consonanță temporală cu celelalte verbe din poezia Apolog, p. 1028 (cf. și p. 1084). Atotstăpân pe mijloacele sale, dar și pe opera poetului, editorul rezolvă radical problema transcriind verbul la prezent: cheamă. Surpriza (dar mai e, oare, surpriză?) la Note (redactate
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
umană, deși în principiu ar putea fi celestă, de ce nu chiar transcedentală după ce transfizică și tranzitorie. Sunt, cel puțin aparent, nenumărate modalitățile de expresie în încercarea de explicitare și de ajungere la un apogeu al simțirii și trăirii într-o consonanță plecată de la singularul amplu extrapolat, înspre a fi biunivocă. Personalitatea însăși cere acest lucru, ca pe o cale necesară de împlinire. Iar dintre toate încrengăturile de formule care permit cuantificarea stărilor duse în exponențial, eu cel puțin cred că acela
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
satisfacția unui "joc de mingi" ca la tenis, în așa chip încît partida să fie reușită cu concursul ambelor părți. E nevoie nu doar de inteligență, tact, de ceea ce s-ar numi o vocație colocvială, ci și de o minimă consonanță. Ar fi dificil să interoghezi pe cineva în condițiile unui total dezacord, dar ar fi, în aceeași măsură, fastidios să nu existe nici o deosebire, fie și la nuanță, de opinie. Vorba lui Caragiale: "dacă toți am fi de acord, ce
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
clepsidrei, sau de asemeni, o anume manieră de a contempla Muzeul - arta, muzica din trecut - cu privirea concretă a prezentului și cu cea abstractă a viitorului. Îi revine probabil tot posterității sarcina de a stabili rolul lui în "întoarcerea la consonanța netonală" (rol cu totul diferit de cel al minimaliștilor), contribuția sa la instaurarea postmodernismului 2), influența directă și indirectă asupra unui Schnittke sau a unei Gubaidulina, interferențele mai mult sau mai puțin reciproce cu Stroe sau Xenakis, Marbé sau Ligeti
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A simțit o contradicție internă pe care trebuia să o împace sau să o rezolve. Opera lui E. Lovinescu (critica, proza, memoriile
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
fondului psihologic generator al concepției critice e un act de onestitate și o probă a moralității. La originea activității criticului trebuie să situăm gestul simbolic al loialității și al demnității, al acordului cu sine, al voinței de a fi în consonanță cu tendința sau dispoziția sa naturală. Echilibrul său numai astfel era satisfăcut și menținut. Mărturia unui contemporan, Dan Petrașincu, e întru totul revelatoare: "Lovinescu era mulțumit de sine însuși. El refuza tot ceea ce l-ar fi putut tulbura sau clinti
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
scrie încă "ultima propoziție", Vasile Gogea o aproximează în tiparul poemului ultrascurt, cu alură de haiku: "Călare pe melc/ galopez/ pe colinele verzi/ ale memoriei". Ori: Sunt/ atît de departe/ de casă/ încît/ numai murind/ mă mai pot/ întoarce". în consonanță cu o asemenea strictă încorsetare verbală, observăm o "stingere" a patetismului topit în anodin, în retractilitate, în iremediabilă dezolare. Mitologia e dezumflată prin raportarea la stringența prezentului plat, izbită de inebranlabila actualitate: "O, voi barbari/ din toate zările/ deghizați în
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
Consubstanțialitatea lui cu Rabelais le-a bătut la ochi lui Nicolae Iorga întîi, lui George Călinescu și altora pe urmă. Căci, precum scriitorul renascentist francez - deși mai stăpînit decît acela -, Creangă se încîntă să îngrămădească puhoaie de sinonime ori de consonanțe, înșiră nume de ustensile și de produse ale industriei domestice, încropește versuri și jocuri de cuvinte, visează la chiolhanuri și cultivă istorisirile deochiate, doldora de picanterii țepene. Ca ființe umane ori sub deghizări animaliere, personajele lui pun mereu la cale
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
n-a mai apărut. Unele dintre ele sunt intitulate Adolescenta și zugrăvesc aspecte din viața mondenă a unei tinere fete, preocupată de tenis, de dans, de flirturile specifice vârstei. O adevărată literatură a autenticității transpare din paginile acestea reportericești, în consonanță cu ceea ce scria la acea dată Camil Petrescu sau G. Călinescu: „O urmări cu privirea. Șoldurile i se legănau voluptoase. În mersul ei era primăvara. Radu surâse. Apoi, după ce mai zăbovi puțin în fotoliul de piele, se ridică și făcu
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
să vrei. Trebuie să fii disponibil, sensibil și să ghicești. Există fotografii în care, anumite figuri au un corespondent în natură sau în lucruri cu forme asemănătoare, și pe care le dispuneți într-un raport nu de contrast, ci de consonanță... Nu știu, căci natura e acolo pentru a o recunoaște. Ceea ce există în natură există ca să fie observat... De exemplu ritmul și dinamica unei ființe urcând o scară și ritmul și geometria scării în sine, ca într-o fotografie din
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
textul, mișcare simetrică, fluid din fire, se prelinge și se amestecă, artizan, cu trăsăturile caracterului acestuia, "Ăsta sunt eu!... Rimez cu mine după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un ins pozitiv. Consonanța contează! Pozez în mine expozitiv. Rezonanța salvează! Mă expun. Așa pun impozit pe eu. Așa ajung impozant. Așa îmi iese o poză mai bună. O proză curată. Iată cum mă arată!" (p. 9). Mașina de scris, care apare ca o
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
de către Marc-Oliver Schuster și Kirsten Krick-Aigner, s-au ținut la Amerika Haus, amplasată în imediata vecinătate a impozantei Primării a capitalei austriece. Participanți din diverse țări au abordat teme dintre cele mai incitante, într-o tonalitate predominant științifică, dar - în consonanță cu spiritul jazzului - cu deplină libertate de manifestare a propriilor personalități. Limbile de lucru ale Conferinței au fost engleza și germana. Densitatea ideatică a comunicărilor prezentate face dificilă rezumarea conținutului lor. De aceea mă voi limita la câteva repere, sper
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
90% din populația țării) trăind în mizerie grea și profundă. De fapt, viitorul era de partea burgheziei care a și înfăptuit, în ciuda împotrivirii clasei moșierești, marile reforme postbelice. Dar așa, desuet și fals, cugeta eroul romanului Alexe Comnen, în perfectă consonanță cu întregul său trai de moșier obosit, plictisit și vlăguit de tot ceea ce îi era dat să contemple. Se dăruia, ca botanist și grădinar, studierii florilor (în sere moderne) și creerii parfumurilor. Apoi, delăsător prin temperament, abandonă și aceste îndeletniciri
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
întoarcere în perspectiva lui Liiceanu, a dus totul cu sine, dornic de performanță și de a-și arăta iscusința". Am ajuns aici la un punct asupra căruia se poate discuta. Avem impresia că Traian Ștef se rostește pro domo, în consonanță cu concepția dominantă a generației d-sale, aparent blazată și apatică, însă în fond pozitivă, antilirică, mai mult ironică decît emoțională, prețuind exteriorul, abordînd lumea ca o rece aventură ce nutrește cunoașterea, nedispusă a-și recunoaște limitele. Impasul existențialist nu
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
și la o producție literară din ce în ce mai anemică. Dacă există astăzi o literatură de mai proastă calitate decît în trecut, este pentru că ea și-a luat rămas bun de la știință și marea dezbatere filozofică. Robert Musil, Thomas Mann se aflau în consonanță cu tot ce era mai pasionant în cultură. Astăzi, în Anglia, de pildă, se publica 30 de romane pe săptămînă pe tema adulterului în mediul suburban, ceea ce devine, à la longue, teribil de plictisitor. Noul populism nu mai tratează cititorul
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
Gheorghe Grigurcu Inaugurîndu-și activitatea sub auspiciile lui G. Călinescu, Adrian Marino s-a disociat treptat de autorul Principiilor de estetică, în raport cu care ne putem da seama cu ușurință că prezintă mai multe disonanțe decît consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat Viața lui Alexandru Macedonski și Opera aceluiași (publicate în 1966 și 1967), care pot fi socotite un fel de urmare la cunoscutele cărți călinesciene
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
temeiul acesteia, o evitare a unei unilateralități metodologice, ergo a unui reducționism mai mult ori mai puțin oneros. În chip inteligent, metoda aleasă este cea a pluralismului metodelor, sub semnul a ceea ce s-ar putea numi un postmodernism teoretic, în consonanță cu ce se petrece pe alte meridiane, adică o degajare a perspectivei de obsesiile succesive ale cîte unui singur punct de vedere: "În anii nouăzeci, în proporție covîrșitoare, studiile literare universitare indică o renunțare la purismul metodei, ca semn al
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
Est și încă de la prima ediție din 1982 a acordat un spațiu generos artiștilor români. Sensibilitatea sa cultivată i-a dezvăluit pe străzile amorfe ale Bucureștiului urmele "micului Paris" despre care îi vorbise prietenul său Marcel Mihalovici și a descoperit consonanțe ascunse între limba română și o anume specificitate a ductului muzicii enesciene. Este o muzică de care s-a apropiat cu pasiune ca cercetător și ca interpret; a dirijat de multe ori Simfonia a II-a, lucrare cu un ethos
Oameni care sunt by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15969_a_17294]
-
Dar nu poate fi socotit un epigon al maeștrilor numiți. Prin experiența sa (orice creație autentică nu poate fi decît, cum ar spune Joyce, o work in progress), putem constata cum Răul înaintează spre noi zone, deschide noi priveliști, în consonanță cu o epocă în care a serbat triumfuri insolite. Apare nu doar proliferant, ci și monstruos diversificat. "Paradisului în destrămare", schemă oarecum prea generală, îi succede meditația existențialistă asupra condiției umane, ecloziunea absurdului, perspectiva nihilului care absoarbe orice efort omenesc
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
că mult hulita, ieri ca și azi, "România eternă" alcătuiește temelia filosofiei culte românești, care face corp comun cu așa-zisa filosofie populară. Iată o formulă de recuzare, dramatizîndu-se prin sublinierea ei de către autor: "Întreaga noastră filosofie cultă este în consonanță cu țărănescul". Caracteristicile ei, scoase dintr-un rezervor imemorial al satului, ar fi următoarele: Continuitatea dulce dintre fire și spirit; prelungirea firii în spirit; angajarea spiritului în zonele întunecoase, neștiute, hrănitoare, niciodată răzvrătite ale firii". Accentul lor "nelatin", tracic, "eresul
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
văzut." Urmează un pasaj amplu în care se dezvoltă un fel de eseu jumătate senzual, jumătate hermeneutic despre practica și semnificația sărutului în locul pe care savantul nu mai are curaj să-l privească. Hermeneutică oarecum de joasă calitate, în deplină consonanță cu motto-ul din Vasile Lovinescu, un autor se pare iubit de Mihail Gălățanu și pe care ni-l amintim cu toții din neuitatele analize la poveștile lui Creangă. Aici ar fi unul din punctele slabe ale scriitorului. Alunecarea în astfel
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
rămîi cumva îndrăgostit, pe care crezi că le-ai uitat, dar cărora de fapt le duci atît de tare dorul. Și mai puține sînt cele care la fiecare nouă lectură își dezvăluie o bogăție atît de mare de sensuri, în consonanță cu dispozițiile subiective, cu fluctuațiile contextuale și cu modele literare. Nu mai este nevoie, cred, după această introducere, să lansăm o invitație explicită la lectură celor care încă n-au citit romanul lui Bulgakov. Misiunea recenzentului nu este însă una
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]