137 matches
-
însemnând cunoașterea specificului epocii în care a trăit fiecare autor, raportarea inclusiv la autori de limbă engleză contemporani fiecăruia, descifrarea ritmului interior al ideilor, consonanta sentimentelor, respectarea versificației. Peste toate, conchide traducătorul, „respectul pentru autor a fost cel mai important”. Consonante artistice, receptare critică Câteva sugestii asupra reușitei în delicată întreprindere tehnică și artistică descrisă cu vizibilă pasiune de realizatorul ei au oferit cei care au adus în fața foarte numerosului public din seara lansării echivalări artistice ale unora dintre poeziile volumului
POEZIE ROMÂNEASCĂ PESTE TIMP ŞI PESTE LUME de FLORIN IONESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374651_a_375980]
-
unora dintre poeziile volumului: au recitat actorii Manuela Hărăbor și Rareș Stoica, au cântat Andrei Păunescu, Vlad Isăteanu, Nicu Alifantis. Dinspre universul creației poetice și al receptării critice, au salutat nouă apariție editorială Alex Ștefănescu, Florin Iaru, Ioan Es. Pop. Consonantele s-au manifestat într-o atmosferă caldă la propriu, întărind aprecierea că, dacă incontestabil Testamentul însumat creator de Daniel Ioniță oferă cititorilor de peste mări și țări o sinteză accesibilă a poeziei românești, tot atât de adevărat poate să fie și că, pentru
POEZIE ROMÂNEASCĂ PESTE TIMP ŞI PESTE LUME de FLORIN IONESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374651_a_375980]
-
redusă, efectele devin mai pregnante); c. intensitatea atenției (dacă este slăbită și vizionarea decurge pasiv, telespectatorii sunt mai expuși); d. gradul de implicare (dacă este scăzut, învățarea este favorizată). La nivelul construcției realității sociale, contează: a. experiența personală (dacă este consonantă cu mesajele televizuale poate accentua efectele); b. mediul social (dacă este în concordanță cu ce se transmite la TV poate mări influența televiziunii). Prezența în analiză a tuturor acestor factori de mediere, chiar și într-o teorie „neagră”, care vede
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de traduceri și de texte reprezentative care să ilustreze ideile culturale, estetice și literare ale promotorului. Lupta pentru o cultură națională (limbă unitară, „purificată” de elemente nelatine, literatură originală sau traduceri de calitate, învățământ sistematic, predat în limba română) este consonantă cu interesul pentru cultivarea unei literaturi de factură romantică și, în orizont teoretic, a unor principii estetice clasiciste. L.V.
CURIER DE AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
de stânga, care se voiau unite. Acțiunile teroriste legionare stârnesc indignare în redacție. La asasinarea lui I.G. Duca, Tudor Teodorescu-Braniște analizează într-un reportaj pe două coloane resorturile ascunse ale acestui act (După asasinarea lui Duca). Literatura publicată aici e consonantă în cea mai mare parte cu atitudinea combativă, cu starea de baricadă a revistei. Expresiile „literatură angajată” sau „revoluționară” sunt adeseori întâlnite. La C.l. se teoretizează mult, dar izbânzile sunt mai puține în plan valoric. În afara câtorva excepții (Ion Minulescu
CUVANTUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286618_a_287947]
-
ambitele declamațiunei dăm deja de lucruri care zac afară de marginea celor ce se pot învăța, lucruri cari vor rămânea pentru o samă un secret etern. Așadar până aicea merge răsadul pentru artea noastră îndărăt. 2. FRUMUSEȚEA PRONUNȚIEI. ÎNSEMNĂTATEA VOCALELOR ȘI CONSONANTELOR, SILABA, VORBA (CUVÎNTUL) Însă ținta cea mai naltă a reprezintatorului, de la care suntem îndreptățiți de-a cere pronunția de model a națiunei, este frumusețea articulațiunei. Ablucrarea și lepădarea lipselor în formele dialectelor și părăsirea altor elemente genante întru producerea tonului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e cu-atît mai necomplectă cu cât sânt mai eterogene elementele vocale ce sânt a [sta-] mpreună. Între diftongi vor apar ținea toate acele sunete care se formează prin polii scalei vocalice, cari formează apoi și trecerea cea mai aproape la consonante. În pronunțarea diftongelor fiecare din amândouă elementele trebuie să vină la dreptul său. Greșelele-n pronunție se prezintă aicea într-un mod îndoit și opus în sine. Sau vorbitorul slăbește diftongul până la puterea a unui sunet vocalic, și asta se-ntîmplă făcând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
formează o scală ce urcă și coboară. Și consonantul nu-l poți pronunța decât acompaniat de o suflare de aer; însă nașterea consonantului {EminescuOpXIV 293} e condiționată esențial în aceea cumcă la răsunetul columnei de aer (consună) glăsuiesc organele diferite. Consonantele așadar se nasc abia atuncea în adevăr când sufletul se dezbate din diferitele organe ale vorbirei, după cari organe ele se și deosibesc în litere labiali, dentali (limbali) și palatinali. De-aceea consonantul e marcat mai aspru decât vocala, ba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
c-un cuvânt elementul cugetărei. Căci cu prevalarea vocalei iese în prosceniul limbei momentul muzical și prin el simțământul, cu predominarea sunetelor consonantice însă se arată a domni și reflexiunea, siguranța (Bestimmtheit) conceptului. Vocalele sânt așadar mai mult purtătoarele poeziei, consonantele acelea ale prozei. În procesul dezvoltărei, vocalele pline se retrag din ce în ce mai mult și fac loc elementelor celor mai fără răsunet (klanglos), o dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și înăsprirea reflexiunei, a înălțărei dân elementul moale și indecis al simțământului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răsunet (klanglos), o dezvoltare care aleargă paralel cu întărirea și înăsprirea reflexiunei, a înălțărei dân elementul moale și indecis al simțământului la certitudinea cugetărei. Fiindcă peste tot sunetul articulat rezultă din impulsiune instinctivă după reprezintare a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a celor cugetate, de-aceea consonantele cer o sforță mai mare din partea organelor vorbirei. Această sforțare constă dintr-o apăsătură. Trebuie să distingem aicea în privința nașterei conson[an]telor un element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
element îndoit. Or că activitatea organelor căror li se emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
emancipă consonantele e precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precesă de o columnă de aer, asemenea unui..., sau aerul sună după sunetul cel produs prin puterea organului. Asta ni dă antitezea semivocalelor, a literelor cursive, așadar a consonantelor acelora așadar cari țin mijlocul dintre vocală și consonantă și a consonantelor proprii, adevărate. Cele dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dintâi, semivocalele, au asta cu vocalele comun (a împărți) cum[că] sânt cauzate prin columna de aer ce premerge apăsări, care apăsare apoi constituie capătul întregului, se sfârșește în sunetul sforțat de la organul anumit de vorbire. Cele de-a doua, consonantele proprii, silesc nemijlocit pe organ, după pronunțarea lor nu sânt în stare de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a se susținea în același sunet și se revarsă în aerul ce răsună după ele. Prin asta se arată esențialminte cumcă sânt sunete nestătătoare de sine și care trec în aspirațiunea vocalică. De-aceea le și-nseamnă limba de consonante mute. Așa se nasc (se provoacă) din cerul gurei, cu aspirațiune premergătoare, sunetul r, din organul limbei l, parte prin aerul ce efluă prin nas n, din organul buzelor m. Acestora corespund cu aspirațiunea următoare sunetul palatinal k, sunetul limbal
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai departe-nspre centrul spiritual [al] artei noastre cu-atît mai mult [se vor] grămădi și în tehnică momentele acelea cari zac dincolo de celea ce se pot învăța prin silință și studiu. În silabă se unesc elementele sunetale a vocalei și a consonantei într-o singură unitate. Silaba apare așadar totdeuna ca un sunet cert (demarcat) și produs prin o singură operațiune, în care sunet neci că se poate procede la o dispărțire în consonante și vocal[e], cari se prezintă de-aceea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se unesc elementele sunetale a vocalei și a consonantei într-o singură unitate. Silaba apare așadar totdeuna ca un sunet cert (demarcat) și produs prin o singură operațiune, în care sunet neci că se poate procede la o dispărțire în consonante și vocal[e], cari se prezintă de-aceea și urechei ca un întreg nedestructibil. În fiecare silabă trebuie de-aceea să vedem o unitate organică. Silaba e după modul cum se pătrund reciproc diferitele elemente sunetale, sau mai ușor sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i vor fi prin urmare acelea cari vor avea mai puțină putere muzicală, pentru ca se finesc în vocalele acelea cari constituie polii în șirul vocalelor. A doua formă a silabelor o constituiesc acelea cari încep cu vocală și sfârșesc în consonantă (al, or, om, ab ș. a. m. d. ). Aicea mișcarea e cea întoarsă, de-aceea și pronunțarea [se face] mai cu anevoie, pentru că activitatea proprie a organulni de vorbire urmează, nu precedă. Daca cea dentîi forma e trohaică, adică mișcarea organului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
epică cu-atît mai imperativă este cerința portamentului. Fiindcă portamentul constă din facultatea de-a purta tonul, de-aceea își are firește rădăcina în puterea de-a lăsa să răsune vocala și diftongul. Căci numai pe ele poate să persiste tonul, consonanta dispare îndată ce organul vorbirei a pronunțat-o. De-aceea încă la dezvoltarea vocalelor am pretins și de la orator vocalizarea ca condițiune neapărată pentru cultivarea portamentului. Spre scopul acesta să se citească [mai] cu seamă și cu mare îngrijire piese de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
răsune, atuncea volubilitatea dă vocei dibăcia de-a înșira repede dupăolaltă elementele vorbirei, fără de-a scădea ceva din claritatea și preciziunea pronunției. Precum portamentul își are purtătoarea [sa] în vocală, elementul muzical al limbei, volubilitatea și-o are în consonantă. Ea se-ntemeiază așadar pe facultatea de-a putea nevoi organele {EminescuOpXIV 302} vorbirei ușor și liber la producerea sunetelor proprie lor. Volubilitatea se arată așadar în deplina stăpânire asupra sunetelor consonantice formate, tot așa cum portamentul e dominarea asupra sunetelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu poate primi o definiție o dată pentru totdeauna, definirea ei realizându-se în funcție de realitatea socială aflată în permanentă schimbare, nici comunitatea nu poate fi definită o dată pentru totdeauna. Modalitatea în care părinții fondatori ai sociologiei utilizau termenul nu mai este consonantă cu sensurile căpătate în societatea industrială. Dar dezacordul cu privire la sensul termenului comunitate este mai adânc decât simpla dispută cu privire la utilizarea sa. Dezacordul reflectă aspecte și dezbateri teoretice, oricât ar fi acestea de puțin explicite, așa cum o face orice discuție legată
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de abordare a temei. Unul dintre aspecte este legat de ideologiile politice. John Rawls consideră că o societate liberală nu poate fi o comunitate, luând în considerare faptul că aceasta din urmă reclamă instituții de factură autoritaristă care nu sunt consonante cu liberalismul. Raymond Plant arată că, pentru marxiști, comunitatea "... înseamnă o formațiune socială nealienată un grup de indivizi egal situați unii de alții, integrat prin relațiile de solidaritate, reciprocitate și cooperare, unit prin scopuri și credințe împărtășite, și de asemenea
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
n problema teoriei ș( analizei sociale (l consideră mai demn de luat (n seamă, deși fără a-i recunoaște vreun merit deosebit (excepție făc(nd, (ntr-o anumită măsură, legea dependenței țărilor mici de cele mari, (n măsura (n care era consonantă cu teoria sincronismului, promovată de Lovinescu). Astfel, referindu-se la reforma agrară ș( la diferitele critici la adresa acesteia, Lovinescu arată că analiza lui Gherea nu ar aduce nici o contribuție reală, propovăduind instaurarea unei stări de lucruri care ar avea (n
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
afirmă că nu există ruptură între gândire fără limbaj și gând verbalizat, ci trecere gradata, ce tatonează mereu, de la una la alta20. Definițiilor lexicografice, considerate insuficiente, semantica funcțională le preferă definiția referențiala, adică definirea referentului. O asemenea opțiune este în consonanta cu unul dintre principiile fundamentale de traducere la Eugene Nida, si anume ca, pentru a cunoaște sensul, nu e suficient să cunoști cuvintele, ci și lucrurile la care acestea se referă. Acest model este mai potrivit și pentru abordarea spinoasei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]