41 matches
-
atenție aparte. Tumultul modernist încă neepuizat, ci numai vag îngrădit conceptual sub eticheta șovăielnică a postmodernismului, care ar vrea să indice o sinteză, nu s-ar putea dispensa de structurile anterioare, în care limpiditatea rațională, naturalețea în înțeles de comunicare constelată de expresie dădeau un ton precumpănitor. Un inefabil „realism” poate corecta excesele ficțiunii, intrînd nu ca un factor al extraneității, ci ca unul legitim, grijulie măsură a omnipotentei ontologii care, la urma urmei, dă noimă ficțiunii: „Pentru că realitatea are limitele
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
anii ‘80 ai secolului trecut, am descoperit poezia lui Benn Panorama poeziei universale contemporane a lui A. E. Baconski. Un stil aristocrat, în care materialul straniu al poemului era clătinat în retorte rafinate, demne de un alchimist al verbului, versuri constelate de o enigmă și o stranietate care mă urmăresc și azi. Mi-a rămas în minte o strofă din poemul Sinteza, cu versurile de final ca o lovitură de ciocan dată inimilor slabe înainte de a simți cum poezia vine ca
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis, Laura luminează sonetele lui Petrarca. Secolele XIX și XX accentuează partea nocturnă, întunecată a naturii feminine: romanul naște alte arhetipuri și constelează alte complexe, ca Doamna Bovary sau Lolita. De-a dreptul diabolice sunt însă personajele din două cărți de mici dimensiuni, aproape egale ca număr de pagini, aparținând unor spații culturale și timpuri diferite: micul roman Domnișoara Christina de Mircea Eliade
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
mediu oarecum neutral, ,în care acesta putea Ťînfloriť, chiar și neîncadrat (diplomate marron - cu vorbele lui Mateiu!)". Izolat prin comportarea-i ce se voia excentrică, autorul Pajerelor nu reprezenta chiar un unicat. Snobi mai mult ori mai puțin notorii îi constelează contextul biografic, uneori chiar cu destul ,succes". Nu mai departe decît un apropiat amic al său, Rudolf Uhrynowschi, ilustrează clasa. Ziarist și diplomat, acesta sosește la Paris în 1921 (întîmplător, anul ,de maximă mizerie și criză sufletească" al lui Mateiu
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
un condei sprințar, în neînfrîntă speculație ori simplă divagație, umplînd halba paginii mai mult cu spumă decît cu lichid. Proteicul personaj apare nu o dată sub fizionomia unor artiști, filosofi, cărturari cu o netăgăduită înzestrare ce acordă cafenelei distincție, elevație. O constelează cu poantele, paradoxurile, găselnițele lor pe cît de briante, pe-atît de ineficiente. Ni se propun puzderie de interpretări, de teorii instantanee, orice temă, fie ea una majoră, fie una scoasă din urna volantă a cotidianului, e răsucită pe toate fețele
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
bucata/ aceea verde de tăcere grea// viață de-a nimicul viață de-a animalul/ așa într-o doară așa" ( Ceremoniile nimicului). Odată stabilită această cheie a suferinței de-a fi, proclamate în generalitatea ei, producția se desfășoară cu o omogenitate constelată de termeni, precum gol, sacrificiu, înfrigurare, povară, umbră, oftat, frig. Un lexic ce ne pare cunoscut. Bacovianism? Într-un fel da, însă modelul e retorizat, dezvoltat într-o tramă explicativă, detaliat. Economia de mijloace mărturisitoare trece într-o revărsare, într-
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
trecut pilduitor Când focul se făcea cu lemne. Sonet Sorb aerul dintr-un imens pocal Cu buze rămurate de pădure, Și-ncerc lângă severe piscuri sure Dinspre vechimi, un tainic ritual... Prin lumea lor, menit-au să mă fureă Brazi constelând în straie de coral, Ascult cum vin psalmodiind pe val Oltul și Jiul vitregii să-ndure. Bătrâni, cu barbă sură de rășină Mă-ncoronează peste plaiul crai, țintindu-mă cu ace și lumină... Pădurea-ntreagă pare alb alai De cetină
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
după mine... Gheorghiu-Dej e un cretin... ah!... aaah... Lenin... și-a regulat mama... Stalin... aaah, aaaaah..." La numele lui Stalin avea întotdeauna un orgasm răvășitor, care scula probabil tot blocul în picioare, după care mai zăcea, piele albă ca smântâna constelată până și pe fese, până și pe labii de pistrui, câteva minute și apoi se apuca iar de studiul documentelor de partid, pe când Ionel, ușor ca aerul, cu penisul zăcîndu-i moale și lucios pe burtă, își punea o mână sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ei întunecată fire, Astfel e sufletu-n antica mare. Ce-i pasă ce simțiri o să vă-nspire, Indiferentă... solitară... mare! Astfel sânt dacii: luptă... ș-apoi piere! I[AROMIR] Și noi vrem luptă, dară nu pieire. Și, dacă cerul soarta * o constelă * Asupr-unui popor, nu-l turburăm. D[ECEBAL] Știi tu ce sânt acei pe care-i aperi, Acei romani?... Ei sânt tiranii lumei... Da! Ca amici vă leagă-ntîi de ei Spre a vă bate-apoi cu vergi de fier... O, Iaromir,... ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ecranul se întunecă. Ripley ridică patul și se rezemă ușor. după care apăsă pe unul dintre numeroasele taste de pe o latură a noptierei. Ecranul care acoperea peretele opus dispăru în plafon și văzu din nou exteriorul. Elementele stației erau acum constelate cu puncte luminoase și ea descoperi, dincolo, fața nocturnă a Pământului. Câțiva nori zdrențuiți ascundeau luminile orașelor îndepărtate, populate de oameni nepăsători, care nu aveau habar de indiferența absolută a cosmosului față de ei. Ceva sări și căzu în pat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
priceapă la ce se uita atunci când Îl surprinseseră. Pieptul lui Ambrogio era Însemnat cu o evidentă serie de răni În dreptul inimii, care Îl traversau de la un umăr la celălalt. Trebuie că erau zgârieturile pomenite de medicul șef. Tăieturile, vădite, erau constelate de picături de sânge Închegat, dar nu păreau deosebit de adânci și nici nu se putea să fi fost produse pentru a-i istovi mintea și simțirile meșterului, ci mai curând pentru a-i Înteți durerea. Acum uitase de prezența celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
reped pe trepte nalte și cobor în sure hale. Cu lumina, ei îngroapă a lor traiu întunecos; Dară ea înflorată de adânca ei durere, În imagini de talazuri cînt-a Daciei cădere Și cu-albastrele ei brațe țărmii-i mângâie duios. Se constelă sara. Ziua a fugit în lumea mării Și pe culmile de munte focuri au aprins străjerii; Ca și pete mari de aur n-umbra văilor adânci, Ele par suspinse-n nouri. Lângă foc străjerii-aruncă Pe pereții suri de piatră umbra lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sărută, râde. Și nimica nu mai zice. E atât de fericită - Sunt atât de fericit! Luna trece liniștită. 27. CA FLACĂRA DE VÎNT ÎMFLATĂ (cca 1872) Ca flacăra de vânt îmflată Cu limbi de aur părul tău; Aripa ta e constelată Și în colori de curcubău; Și-albastra haină ce-mmuiată Cuprinde corpul svelt al tău, Prin a ei falturi lin pătrunde A tale membre dulci rotunde. {EminescuOpIV 486} 28. O LUME ZACE (cca 1872) O lume zace În roș oțel. Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cert este că indiferent dacă doliul este provocat de un copil mort intrauterin, la naștere sau după consumarea acesteia, el reverberează în numeroase direcții: asupra mamei, a tatălui, a cuplului, dar și asupra celorlalți copii. Pentru mamă, doliul perinatal se constelează tridimensional: doliul după copilul imaginar, doliul după copilul real, doliul după rolul matern pe care l-a ratat cu această ocazie (Hodor Algazi, 2010). Suferința mamei este desigur imensă, devastatoare. Nu de puține ori, aceasta poate derapa într o depresie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
palide. Concluzia care se impune este că, deoarece, la fetus, ritmul de formare a structurii amigdaliene este mai alert decât al neocortexului, capacitatea copilului nenăscut de a stoca experiențe (inclusiv cele traumatizante) este semnificativă, ceea ce sugerează necesitatea unei asistențe multiplu constelate în direcție perinatală și a nașterii propriu-zise. Fedor-Freybergh (2005) opinează, pe drept cuvânt, că asistența respectivă face parte din cadrul prevenției primare, întrucât modul cum îl tratăm pe copil în timpul gestației va condiționa relația sa cu lumea. Altfel spus, dacă violența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
muntele”. Un alt argument marcant care atestă dăinuirea conștiinței după moarte și invită la reconfigurare conceptuală și atitudinală de fond, o constituie experimentarea deliberată, prin metode special create a unei conștiințe transpersonale. Există astăzi un eșichier 233TRAUMA ȘI SUFERINȚA divers constelat de asemenea metode: respirația holotropică (elaborată de soții Grof, Christina și Stanislav) și respectiv respirația „Pneuma”(a cărei paternitate aparține psihoterapeutului peruan Juan Ruiz Naupari), fiind printre cele mai răspândite. Desigur, din fidelitate pentru tradiție, nu putem eluda nici inducerea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]