65 matches
-
de altminteri mărturisite nu o dată de el însuși. Era ireceptiv la așa-numitele experiențe „abisale” și în genere, la „sentimentul tragic al vieții”. Avea un fel de recul, un refuz organic, față de Dostoievski, de pildă, despre care a scris rânduri consternante. Îl vedea ca pe un geniu morbid, ca pe un „apucat”, un fenomen aberativ atât în plan moral, cât și ca artă literară. Moduri de gândire ca al lui Kierkegaard sau al lui Heidegger îi inspirau oroare. Cu toate acestea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ultimul rând, În relație cu sine-Însuși. Dar dacă ni s-a „dat” posibilitatea de a fi activi și practici - adică eficienți! - și dacă facem nu o dată caz, uz, de aceste prerogative, va trebui să ne asumăm și bilanțul viu, uneori consternant - alteori Încurajator! - care rezultă. La acea „judecată de apoi”, care se face Încă În timpul vieții noastre, uneori, acest „spectacol judiciar” are loc chiar de mai multe ori! Și dacă nu Îl fac „alții”, ni-l facem noi Înșine, vrând-nevrând și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i-a atras imediat pe colegii din celelalte birouri. E venit în Bacău ca „suporter” al pianistei Y.D., la concertul căreia („Festival Mozart”) ne invită călduros. În cele două ore cît a stat, a lansat o sumedenie de „noutăți” consternante, ne-a introdus în cîteva din subteranele lumii literare bucureștene. În privința lui, eu am o opinie care nu se acordă cu a celorlalți. Sînt convins, mai întîi, că s-a născut cu vreo douăzeci de ani mai tîrziu decît trebuia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
La toate acestea se adaugă așazisele reforme care bulversează periodic învățământul românesc, mai precis, de fiecare dată când se înscăunează noi Adomnițe sau Funeri. Rezultatul? Desigur, catastrofal. Profesorii de la facultate îmi spun că, de la an la an, nivelul candidaților este consternant, ajungând până la forme de analfabetism. Și vorbim, deci, de elită, de cei care se decid să urmeze o facultate. Televiziunile noastre, deși se bat cu pumnul în piept că oftează pentru binele Cetății, nu prea sunt interesate de această situație
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în favoarea lor este că nici portretele hollywodiene de est-europeni nu se caracterizează, în marea lor majoritate, prin finețea tușei. La care răspunsul este : dar nici chiar așa. Nici chiar așa. Nea Mărin nu e ca Păcală. Nu e indescriptibil ; e consternant de explicabil. Nu e doar cea mai populară comedie romînească din toate timpurile. E și matrița marilor succese populare din epoca noastră. îl elimini pe Amza Pellea (care oricum e din altă clasă), îndepărtezi cîteva sutiene, mai îngroși pe ici
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
star că dinadins își ține la margine copia mai tînără, pe care o dorește îndeajuns de vizibilă încît să trezească nostalgia după original și totodată îndeajuns de ștearsă încît să n-aibă nici o șansă de a înlocui originalul. Ce e consternant (și un pic dezarmant) la Nicolaescu nu e faptul că-i un narcisist, ci faptul că e un narcisist atît de transparent în vicleșugurile sale : e chiar ca un copil care-și pune în scenă, cu înțelegerea lui de copil
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mărturisesc, de altfel, că în momentul arestării membrilor "lotului mistico-legionar" ar fi fost imposibil să stârnească un scandal în presa franceză, pentru că imediat ar fi fost taxați drept fasciști. Critica vine însă mai voalat, ținta fiind totalitarismele în general: "Spectacol consternant, intelectualii noștri cei mai cunoscuți s-au cocoțat pe una sau alta din aceste fiare ale apocalipsului (n.r. lutheranismul, respectiv stalinismul) și, ocupați să peroreze în vânt, n-am auzit vaietele ce urcau din pământ. Occidentul a scăpat de ororile
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din București, capitala țării noastre. Cazul copilului sfâșiat de câini este atât de cumplit încât el trebuie să ne trezească din amorțire ca să punem punct, odată și odată, acestei rușinoase, inacceptabile stări de lucruri. Dincolo de grozăvia în sine a întâmplării, consternante sunt cele puțin trei chestiuni adiacente. Unu: iresponsabilitatea/ neputința/ indiferența/ cinismul autorităților, ale celor aleși, ale celor obligați să rezolve problemele comunității și, la pachet, lipsa de reacție a noastră, a alegătorilor, care nu-i sancționăm prin vot. Doi: afacerile
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
îmi lipsește reculul, distanța, perspectiva. Dacă ne uităm la judecățile pe care unii scriitori le rosteau în urmă cu mai bine de 100 de ani asupra contemporanilor lor, rămînem stupefiați de prostiile debitate. Există critici celebri precum Sainte-Beuve care e consternant uneori: vorbește despre Baudelaire ca despre un nimic, în schimb, înalță în Panteon tot felul de nulități de care nimeni n-a mai auzit. Dacă ne-am permite să emitem și noi judecăți asupra contemporanilor, am putea produce același efect
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
îi explică sfătos Nelu Rafiroiu tinerei angajate de la Documentare, încăpățânata Ioana Olaru. Iar sentimentul față de uzină implică fie acceptul de a-l distra pe un înalt tovarăș venit în inspecție, fie admiterea de principiu a drepturilor seniorial-directoriale. Trecând fulgerător și consternant de la o stare la alta, cu o mobilitate ce ține de adaptare, dar și de structura internă de amoebă a personajului, Rafiroiu ajunge s-o pună pe gânduri pe "fetița" căreia îi face avansuri. Dincolo de aceste apropouri și agresiuni machiste
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
raportare la Est și Vest e investigată și "obsesia" elitelor. E un veritabil act de curaj să pledezi pentru nevoia de elite azi, când, din motive de sorginte diferită, atât în Est cât și în Vest, ele sunt supuse unor consternante acte de discreditare, asemănătoare unor stranii, inexplicabile sabordaje: După mai multe decenii de obediență militantă, asistăm șîn Estț la explozia compensatorie a unui spirit critic devastator: nimeni nu e la adăpost de voluptatea generalizată a discreditării. În loc să fie valorificate, solicitate
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
ci pentru că neadevărul, la care mă simt obligat moralmente să răspund, decurge tocmai dintr-o astfel de abordare a comportamentului meu post-decembrist în întregul lui. Citez de la pagina 129: „Poate că acestei poziționări au-dessus de la mêlée i se datorează și consternanta opțiune recentă a lui Nicolae Manolescu, în calitate de președinte al USR, când s-a străduit să blocheze tentativele de deconspirare a scriitorilor turnători. Mai marele peste literați a preferat, în acea ocazie, să se zbată pentru a prelungi păguboasele ambiguități și
Neadevăruri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6206_a_7531]
-
pentru Un port la răsărit), Henriette Yvonne Stahl (pentru Între zi și noapte). Urmează ceea ce autorul acestei Istorii numește "anii apocaliptici", aceia în care, după 23 august 1944, a început declinul precipitat al S.S.R. Puterea comunistă impune "odioasele epurări politice", "consternante", cum îi apar lui Vârgolici, pentru că s-au petrecut foarte repede, înaintea celor de la Academie, cu concursul acelor scriitori care trecuseră iute de partea regimului nou. Decesul oficial al Societății Scriitorilor Români are loc în martie 1949, când ia naștere
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
performanța de a schimba complet sensul verdictului. Un exercițiu de stil, fără îndoială, inaccesibil altor cronicari, care preferă îndeobște să-l numească altfel: scoatere din context. Și pentru care, totuși, consecvența de opinie continuă să reprezinte un imperativ. Episodul acesta, consternantă la vremea lui, mi-a revenit în minte ori de câte ori, citind noul roman al lui Radu Paraschivescu, mi se întâmpla să am obiecții. Cât contează, până la urmă, într-un ansamblu, două sau trei sau mai știu eu câte fraze a căror
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
este cartea; personajele gîndesc cum "ar fi spus cineva într-un rînd dintr-o carte", altul e un "personaj aleatoriu din cărțile existențialiștilor", plimbările se fac "ca în bunele romane", între faptul din viață și cel din literatură sînt "coincidențe consternante", salvarea e căutată "prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul nostru" povestind producerea textului, a palimpsestului (el își scrie romanul pe "niște foi netrebuitoare", de pe care răzuie un
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
o istorie a poeziei care nu e recentă, care e foarte bogată, țara însăși fiind bogată, cu șaizeci de milioane de locuitori, poeții francezi contemporani, cei mai mari, își vând cărțile în o mie de exemplare... Această situație poate părea consternantă și îngrozitoare, într-adevăr. Putem, desigur, căuta motive, și unul, foarte simplu, este că s-ar cuveni învățat cum trebuie citită poezia, pentru că, în orice caz, nu putem citi poezia fără să știm cum s-o citim... Iar aceasta e
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
ceva e putred. Da, situația în Moldova este teribil de grea. Da, în Moldova îți vine să-ți iei cîmpii de o sută de ori pe zi. Da, oamenii și multe din demersurile lor sînt aici, de prea multe ori, consternante. Dar ele nu justifică, la nivel de umanitate, repet, aceasta privire aroganță, mai ales că România are ea însăși motive suficiente să se uite în pămînt." * Semnătura lui Miron Kiropol pe un text aprinde totdeauna pentru Cronicar semnalul de atenție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17652_a_18977]
-
din București (dar probabil și la alte universități din țară). Cît despre prefața acestui volum, semnată de Gabriel Mardare, îmi este, iarăși, destul de greu să mă pronunț: citit în vreun ziar, acest text ar fi oarecum simpatic. Ca prefață, e consternant. Gabriel Mardare glosează pe marginea amintirilor sale, a experienței proprii, din vremurile mizere de dinainte de 1990, cu oarece umor, mușcătoare ironie, plasînd în treacăt lovituri, a căror adecvare în context nu e tocmai clară, unor fenomene culturale sau persoane care
Arta neprofesionalismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17399_a_18724]
-
titlul și stratagema reușește: nu doar lecturanții neatenți, ci și câțiva comentatori redutabili, dar neglijenți cu litera textului, cad în capcană și așază „inspecțiunea” de a doua zi și frica de ea la temelia comportării de neînțeles și a morții consternante a casierului, ignorând faptul elementar că Anghelache habar n-are de controlul preconizat, el părăsind berăria înainte ca inspectorul din minister să le anunțe camarazilor vestea. A doua modalitate de inducere în eroare a cititorului la care recurge Caragiale pentru
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
fac gazetărie. Dar de ce nu i-am spus cît de insolentă mi se pare propunerea? Ce dracu! Asta e "măsura" mea de scriitor? I se poate părea lui Carandino firesc să mă angajeze, el și cu Stancu, pe mine? E consternant". Altă dată Șerban Cioculescu îi arată un memoriu semnat de treizeci de membri ai S.S.R., pentru convocarea adunării generale, alegerea unui comitet și reintegrarea scriitorilor evrei (ne aflăm în septembrie 1944): "Citesc și îi înapoiez hîrtia, fără un cuvînt. Nu
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
face dezordine în literatura română contemporană, spunând despre ea vrute și nevrute și evaluând-o capricios, după ureche. Nu putem înțelege (iată că-l parafrazăm) rostul unei cărți de asemenea dimensiuni, în care tot felul de truisme se amestecă imprevizibil cu aprecieri consternante, concepute după logica lui hodoronc-tronc. Românul are o vorbă: Si tacuisses philosophus mansisses. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. 5, Poezia românească de la al doilea război mondial până în anul 2000, București, Ed. Niculescu, 2000. 688 pag.
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
de la Dumnezeu, care este deasupra istoriei". Sunt acestea confesiuni prozastice care întretaie pe alocuri corpul textual versificat. Ele coroborează materia poemului propriu-zis, în care istoria e denunțată ca sistem ca o întreprindere vană, ca un aparat pus în slujba convenției consternante, ca un mediu ce favorizează impostura și chiar crima: „Istoria lumii e o lungă crimă. M-am săturat de atîta istorie. / Voi face tot ce-mi va sta în putință / să nu intru și eu în afacerea asta cu cîntec
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
ar fi plăcut să constatăm că prezența poeziei Votul în volumul Cât m-a iubit știu numai eu de Benone Burtescu (Ed. Danubius) constituie un accident. În realitate, toate poeziile din acest volum cuprind cugetări improvizate, irelevante, de o naivitate consternantă. Autorul își face cunoscute opiniile referitoare la ce se întâmplă în jurul său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
în legătură cu căutarea identității, cu nevoia de centru, de sprijin, de adăpost. Mai mult poate decât literatura, arhitectura că arta, poate oferi cele mai seducătoare utopii, dar și, în regimurile totalitare, de pildă, accesul în spațiul distopic al simulacrelor celor mai consternante. Utopie sau simulacru, arhitectura a reprezentat, la un moment dat, după cum precizează autorul, "un antidot împotriva neîncrederii cu care oamenii priveau un anumit regim" (op. cît., pag. 48-49). Este vorba, desigur, de Arhitectură cu majuscula, aceea a edificiilor monumentale, preferate
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
obedient, "Președintele", zdrobit de ironiile nevestei pe care continuă s-o divinizeze; și niște copii ale căror caractere se vor evidenția treptat; și halucinant. Expertiza grafologică făcută la un moment dat, ca amuzament, de un vizitator al casei aduce date consternante. Erasmus, personajul cu nume ridiculizat de ceilalți copii și naratorul de mai târziu al istoriei ce i-a sufocat și destrămat familia, rememorează acest episod în care se întrezăresc conflicte actuale și viitoare: "Domnul Almalech era un bărbat blond, roșu
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]