337 matches
-
Belgia și Olanda, Lovinescu intră efectiv în derută, întrebându-se indignat: "există armata franceză?" Agendele se transformă acum într-un fel de jurnal de front. Căderea Parisului și capitularea Franței (17 iunie 1940) îl aduc în pragul disperării. E de-adreptul consternat. Evenimentele se succed rapid, în avalanșă: la 27 iunie, "drama basarabo-bucovineană", a doua zi, decretarea mobilizării. Când la 3 iulie, la ora 1, guvernul declară un moment de reculegere, criticul care crezuse în România Mare, notează cutremurat: "Plâng ca un
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
războiul, numai că e un alt fel de război, de o altă natură, un război îndelungat, de uzură, un război cotidian, neîntrerupt și necruțător. Vizitatorul are de ce să rămână înmărmurit: dezastrul e la doi pași de el, sub privirile lui consternate. În vârful colinei pe care e clădit Tbilisi se înalță, într-o parte, schelele unui palat prezidențial ale cărui proporții megalomane sunt demne de construcția care l-a făcut celebru pe "geniul Carpaților", iar în cealaltă parte noua biserică "Sfânta
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
film, Irrreversible (2002) al lui Gaspar Noe, excelent, văzut acum prin oglinda deformantă a unui film prost. Povestea sare și mai departe în trecut, unde Vlad, actorul rebel, îi suflă pur și simplu logodnica prietenului său, Mircea (Mircea Anca), lăsîn-du-i consternați, ce mai, mofluzi pe toți prietenii comuni martori la deposedare în barul pe care-l frecventează în mod regulat și unde Alina dansa senzual. Acesta este probabil păcatul originar care generează pedeapsa, alunecarea implacabilă spre nebunie, numai că în cazul
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
două decenii, convențional numite de tranziție. Din momentul adică în care întinând la el acasă comunismul, Lenin, Stalin et &, iar la noi Dej, Pauker, Ceaușescu et &, hărăbaia s-a prăbușit, regretată de mulți, nu numai de victimele ei. Un martor consternat al incapacității de a instaura un autentic regim democratic am fost, constatând nașterea și proliferarea unei societăți rupte cu totul de matca interbelică, de o organicitate în a cărei existență crezusem în nopțile înflăcăratului sfârșit de decembrie 1989. Și care
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
Covrig Roxana Cătălin Ivan, purtătorul de cuvânt al PSD, se arată "consternat" de intervenția președintelui Forței Civice. Mihai Răzvan Ungureanu a cerut demisia premierului și a menționat că fostul ministru de Externe vorbește despre eforturile românilor pentru intrarea în Schengen, dar își bate joc de banii acestora. "Mihai Răzvan Ungureanu acuză USL
Ivan îi răspunde lui MRU. "Comportament de politruc" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/39003_a_40328]
-
bucuros că face o surpriză): Tată socrule...Trebuie să-ți mărturisesc! (pauză de efect) O să pictez și eu un nud. Dacă vrei, ți-l dedic dumitale. BUNICUL (se ridică, îl îmbrățișează cu emfază, se sărută pe obraji, femeile îi privesc consternate): Ei bravo! Știam că ești un artist adevărat! Am știut eu cui să-i dau fata mea. Toți marii artiști au pictat nuduri. (îl mîngîie pe obraz) Așa! Barbă și nuduri! BUNICA: (nevenindu-i încă să creadă, gata să explodeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Îi puteau atinge. , spusese deja În locul lui un tip care se chinuia, undeva În occident, să se mântuiască prin cuvânt. Când i-a povestit Întâmplarea, prietenul Cristian Siboiu, de la Liceul Eminescu, liceu cu profil filologic, a părut de-a dreptul consternat. — Cum, te Înjură când trece pe lângă tine? Interesant. Și cum arată Căreală ăsta? — E scund, un metru cincizeci și ceva, o față de broscoi exoftalmic, slab... ba nu, putred, copt... știi tu. Poate ar trebui să te duci să-i ceri
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Moscovei. S-a înșelat. A fost lucid, s-a abținut să se desprindă flagrant, a tăcut când a fost prezent la congresul scriitorilor sovietici. S-a apropiat atunci de cei împinși în semidizgrație - Pasternak, Babel, Eisenstein. În Spania a observat consternat uneltirile rusești, a vrut să intervină ca să se curme intrigile și răfuielile dar n-a vrut să riște solidaritatea combatanților. Nu a reacționat când André Gide, cel mai în etate, uimind prin energia pe care o depunea, a fost atacat
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
în fața vitrinei, odihnește în poziție verticală un coșciug. Tânărul pare pierdut în gânduri neomenești, își târăște trupul cu scârbă. Dar brusc și fără să se clatine, omul ia coșciugul în spinare și o rupe la fugă. Surprinși, ori mai degrabă consternați, angajații firmei ies în stradă; evident însă că nu au sub nici o formă intenția de a-l urmări. Părăsesc înveselit restaurantul și o iau pe urmele tânărului cu sicriul în spinare. Îl zăresc și îl aud cum urlă de bucurie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prelua ștafeta de la Mircea Geoană, primarul Piteștiului, Tudor Pendiuc, avea o mică nedumerire: Băi, care ați fost Iuda pe aici? Cum ar veni, trădare să fie, dar s-o știm și noi! Am văzut în sală o mulțime de fețe consternate că a ieșit altfel, deși totul fusese aranjat într-un fel. În PSD, istoria trădărilor începe înainte de ’89. Ion Iliescu își manifesta revolta prin anii ’90 că regimul Ceaușescu a întinat idealurile comunismului, altfel spus, că a trădat. El însuși
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
limba italiană, dar ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să vin la mănăstire. Deja au trecut nouă ani de când sunt aici. Noi suntem angajate cu carte de muncă. Mai am un an până la pensie. După ce mă pensionez, mă Întorc acasă, la București și revin la viața obișnuită. Acum eram consternată. De fapt, nu știam nimic despre mănăstire, despre examenul care trebuie dat pentru a veni aici și a rezista tuturor canoanelor. Da! Călcasem pe un teren virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
piesele marelui Will, mărturisea că fiecare popor reacționează diferit, la spectacolele sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios - la Cum vă place n-au scos un sunet, pe parcursul desfășurării spectacolului. Nu schițau măcar un zîmbet, pe față! Trupa era consternată - cum să joci co medie, fără să rîdă publicul?! La final Însă, nu mai puteau fi opriți din aplauze...Spaniolii, dimpotrivă, se plimbau prin sală, vorbeau la telefonul mobil, dar ...dădeau senzația că trăiesc povestea, alături de interpreți. Despre români, Richard
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
părea că nu-și dă seama ce se Întîmplase, Îl privi nedumerit pe maior, Încercînd să afle dacă avea permisiunea de a executa următoarea lovitură, sau trebuia să-i predea tacul. După cîteva momente de reflecție, prefăcîndu-se că se preface consternat, maiorul ridică ambele mîini, În semn de capitulare. Îi era doar un pic ciudă; ar fi preferat să-i ofere el Însuși victoria. — Okey, okey! se grăbi să adauge. Cred că voi pleca să-ți fac rost de șalupa aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-am vorbit, așa-i? Ea se fâstâci. Lasă-mă în pace! Stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate. Consternată, căzu pe scaun. Rămase cu privirea țintuită pe ușa închisă, nevenindu-i să creadă. Când momentul împăcării se încheie, cei doi ieșiră șifonați, bărbatul dădu năvală afară iar femeia, zbârlită și cu rujul întins la colțul buzelor, avu tupeul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fie imparțială. În timp ce inginerul se bucura de libertate de mișcare în propria casă, de altfel, făcând-o să se simtă prost atunci când trebuia să iasă pentru a se întâlni cu celălalt, Ștefan, fără să facă vreun comentariu, o aștepta din ce în ce mai consternat. Se întreba cât va mai continua femeia aceasta să se complacă într-o situație din cele mai stupide. Se temea de alegerea pe care, mai devreme sau mai târziu, va fi nevoită să o facă dar mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
molii, m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o pe Ela aici și du-te unde-ți e treaba. În timp ce mă îndreptam către poartă a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care tânjea. NU. Totul fusese o plăsmuire a minții, o nouă încercare de a evada din moleșeală. Tânjea după o asemenea tandrețe. Atâta tot. Ajunse în fața blocului. Ridică ochii către fereastra bătrânei, sigur, era la postul de pază bătrâna, nemișcată, consternată, figura ei o făcu să întoarcă privirea înapoi. Mașina lui Ovidiu era acolo, parcată lângă bordură, în vechiul ei loc. De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până reuși să aprindă. Vântul i le stingea pe rând. Carmina îl privi clipind nedumerită. Ce tot spunea omul acesta? Cam prea greu de înghițit gălușca, mă, îi spuse după ce slobozi primul fum. Deci îmi este bine, spuse ea rar, consternată, prea bine chiar.. Alexe parcă luase foc în interior. Din gura lui fumul ieșea în cascade. Păi, nu văd de ce te-ai plânge, mă. Casă ți s-a pus la dispoziție de cum ai picat în târg. Asta-i o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
smulgă din strânsoare, pășeau ca pe ace și în clipa în care vedeau în mulțime un brăilean pe care nu-l cunoscuseră vreodată îl opreau trăgându-l ușor de mânecă și întrebându-l cu voce timidă: Ești brăilean? Brăileanul privea consternat arătarea și răspundea cu jumătate de gură: Mda, Mda! Dar după ce?... Cum?... După față! îi răspundeau magnetizații și plecau întins spre gară, iar spre seară adulmecau liniștiți strada principală a Brăilei ca și cum n-ar fi părăsit-o niciodată. Începuseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asta, probabil intrigat că se poate expune așa ceva. Citi tare explicația: „Insulele Samoa, ciomege sculptate. Julie, Baptiste, haideți să vedeți.” Și adăugă, fără ironie ori subînțeles: „Remarcabile, aceste ciomege sculptate.” Îmi aduc aminte că am schimbat cu sora mea priviri consternate. Vorbise la fel ca profesorul Mortimer din benzile desenate de Edgard-Pierre Jacobs pe când vizita muzeul din Cairo. Recita un rol. Într-adevăr, în muzee, unicul meu centru de interes era comportamentul părinților mei. Și invariabilul lor comentariu, la înapoiere, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe care nimeni nu-l poate trece”. Intrarea se face printr-o poartă imensă (panmegethe). În interior, o câmpie (pedion) populată de oameni cu chipuri monstruoase: „fețe de bou, coarne de cerb, picioare de capră, coapse de oaie” (II, 3). Consternat, profetul întreabă cine sunt personajele, iar îngerul Phamael (poate Phanuel?) răspunde: „Cei care au construit turnul luptei împotriva lui Dumnezeu (theomachias)”, altfel spus, ziditorii turnului Babel. În al doilea cer se pătrunde printr-o poartă asemănătoare cu prima. Distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]