4,131 matches
-
fier/ cu zăbrele/ pentru că avea dinți și-i lăsa la vedere uitat sub lumina feroce pentru că avea creier de folosit și viscere pentru toate/ rămîne stîlp Singurătății copleșit de săgețile boante ale stelelor pentru că în zbor/ pe sub nas/ venea îngerul constrîns la licori matinale pentru că între sîni de femeie apasă o frunte încremenit/ condamnat la paloare acum și în veci ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
s-a interesat Roland curios: "Ce te interesează?" " Cauzele dispariției noastre." "Aha, aha, deci vrei musai să critici!" Nu putea lipsi nici tema limbii, în particular tema limbii germane, salvată, ca să folosesc termenul lui Elias Canetti, și iubită, după ce fusese constrânsă să devină o limbă a urii distrugătoare de suflete. Chiar și în iadul terestru, spune Adam - autor de jurnal și de versuri, practicant programatic al scrisului ca supraviețuire, după cum notează în prima pagină, el fiind unul dintre martorii cunoscuți numai
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
social drumurile încă nu se aleseseră pentru el, când suporta tot felul de „șicane sociale”, de discriminări din pricina originii burgheze și, încă mai grav, ca odraslă de preot greco-catolic, silit să trăiască mereu la margine și după „debarcarea” în Capitală, constrâns la ceea ce el numește „aventura singurătății” și la munci umile, îndeplinite pentru a supraviețui. Chiar și atunci, în atât de rele circumstanțe exterioare, focul lăuntric nu se stinge, patima literară se menține vie în el, puternică, activantă, capabilă să-l
Credința în literatură by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13189_a_14514]
-
urmă, ea rămîne inaccesibilă - cel puțin așa mi s-a părut mie, care am avut acces doar la documentele ei literare și de familie, la mărturiile celor care au cunoscut-o... Cum - repet - nu am cunoscut-o personal, am fost constrîns să mă limitez la ceea ce mi-a fost permis să descopăr. Aglaja îmi rămîne foarte străină deși o simt foarte aproape. Cred că în film transpare această distanță în pofida faptului că ființa ei ne emoționează, ne mișcă profund mai ales
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
mult decît e nevoie pentru a-și hrăni familia, cînd știe că mîine, poimîine vor veni hoarde și armate străine, războinice, din țările vecine, să-i nimicească averea, să-i fure grîul și vitele, să-i ardă casa, să-l constrîngă să fugă cu ai săi în păduri și munți. Experiența tatălui și a strămoșilor săi i-a dat lecția că nu merită să fii prea harnic. Iar românul hoț? Nu țin minte să fi dat de un asemenea stereotip. Românul
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
Tupan precizează: "în vreme ce setul de probleme sau de metode sînt comune, posibilitățile explicative sau hermeneutice sînt nelimitate. Retorica (este menționată școala istoriștilor, cu stilul lor personalizat, anecdotic, tropic), caracterul deschis al paradigmelor științifice, al posibilităților de interpretare care nu sînt constrînse de consensul profesional sau disciplinar constituie componenta subiectivă a comentariului literar. Cercul de cercetători poate fi înțeles în sens restrîns, ca atașament local al celor care citează aceiași autori, discută la telefon, își citesc reciproc manuscrisele sau în sesiuni de
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
dar și din poeți români ca Dosoftei, Teodor Corbea și pașoptiștii prezenți în Epigonii, D. Bolitineanu, Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Mureșanu și Alecsandri. Lui Eminescu i-a plăcut desigur precizarea lui Cipariu despre valoarea artistică a poeziilor citate, autorul fiind uneori constrâns de necesități didactice să exemplifice și cu poezii ce nu dovedeau calități artistice deosebite, fiind banale stihuiri: "Exemplele din Forma VI-VIII numai de lipsă mare le-am luat din Psaltirea în versuri (ms.) a lui Teodor Corbea de pe anul
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
orchestra în uvertură, orchestra în orgia sonoră (Baccanala), evocare a infernului desfrânat, a nimfelor și faunilor înconjurând pe zeița Venus, Baccanala lovitura de trăznet de la începutul operei. Orchestra, vedeta oricărui spectacol wagnerian (dirijor Koscŕr Balazs). În amalgamul a două tradiții, constrânse să funcționeze împreună, una mitologie (Venus este Afrodita!), cealaltă istorie literară, două femei se înfruntă: zeița păgână și Elisabeth. în fapt, ele reprezintă un conflict pe care stă tot teatrul wagnerian: "lupta trupului cu sufletul, a iadului cu cerurile". Păcatul
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
admirație, uimire sau dispreț, romanii se contemplă implicit și pe ei înșiși, așa cum sunt sau cum și-ar dori să fie. Prezența unor străini respinși și apoi înfrânți canalizează energia romanilor, îi determină să-și conștientizeze misiunea istorică și îi constrânge să se autodefinească în raport cu ceilalți și cu propriul ideal. Văzuți din perspectivă latină, cartaginezii se trag din Orientul fastuos, strălucitor și lasciv, în timp ce romanii incarnează virtuțile austere și virile ale Occidentului; cartaginezii sunt orgolioși, perfizi și cruzi, pe când romanii rămân
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
de o parte, e hârtia aproape neadministrată, pictată și prinsă în pioneze; un fel de sălbăticie, de eboșă de atelier, dar și o stare placentară a pânzei, iar, pe de altă parte, există produsul foarte bine administrat, dus până la calofilie, constrîns la un fel de disoluție prin perfecțiune. Iar acest tip de migrare a motivului cosmogonic spre forma istoricizată, a ovoidului spre ipostaza lui degradată prin evoluție, se regăsește inclusiv la nivelul obiectului. A.M. - Am o metaforă cinematografică pentru cele doua
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
clădise anterior. Dar de-construcția este solidară scrierii, cu care poate intra într-un fel de curioasă simbioză. Rostirea orală (improvizația) este, dimpotrivă, mai puțin susceptibilă de a fi supusă de-structurării. Lasă că încrustarea muzicii în partitură restrânge și constrânge, dar iată că această încrustare lansează și invitația la destrămarea scrierii respective. Ceea ce duce, inevitabil, la deturnarea comunicării mesajului artistic. Merleau-Ponty crede despre comunicare că nu este un simplu recurs al creatorului la anume semnificații care ar face parte dintr-
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
aproape, familiară, nu e îndepărtată, este proximitatea imediată. Ea susține lumea, iar relația mea cu divinitatea e foarte strânsă. Contrar sfinților, divinitatea mă lasă să greșesc, să învăț, este conciliantă și calmă, liniștită. Există un singur element prin care mă constrînge. Să scrii despre condiția misticului e una - și să o trăiești, direct, pe propria piele, e cu totul altceva. Abia apoi poți scrie. Idealul meu este: viața ca opera, opera ca viața." Altă mostră de Răspuns: "- Nu există o editură
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală, anume Micul Prinț (un Prinț!), o carte fără ș, nici ț, - pe care sunt constrîns să o semnez, nediacritic, Serban Foarta." Tinerii furioși de azi COTIDIANUL în noua formulă (ziar "editat și garantat de Academia Cațavencu, redactor șef Robert Turcescu" și cu o casetă redacțională de aproape o sută de nume) nu e încă așezat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
cel de a spera - iată cum ar trebui să arate un umanism care ar concilia rațiunea cu viața (dacă această conciliere este vreodată posibilă). Nimeni nu ar trebui să fie obligat nici să creadă, nici să nu creadă; credința care 'constrânge' nu este adevărata credință, ci tot o rațiune care se ignoră" (v. B. Fundoianu, Conștiința nefericită, Ed. Humanitas, București, 1993, p. 267, 277). Confruntarea sa cu acest eveniment va fi, ca atare, modelată deopotrivă de realitatea imediată, de evidențele unei
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
încărcătură estetică scade, suportând un proces de degradare, de perisabilizare. Va spori, deci, componenta inutilizabilă, indisponibilă și, odată cu ea, gradul de manierism și decadență al creației muzicale dintr-o anume perioadă istorică. Fapt pentru care sistemul (spiritul epocii) va fi constrâns să se deschidă, fie pe verticală, devenind permeabil la anumite aspecte ale tradiției ori la puseurile avangardiste, fie pe orizontală, prin interferarea cu alte teritorii culturale. Sistemul va deveni în cele din urmă unul închis, expus autoeroziunii, îmbătrânirii. Și tot
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
mutant, culpa morală nu-l mai necăjește, nu mai este încercat de criza de conștiință. E un Iuda decăzut calitativ. Acesta nu e totuna cu Acela. Fapta lui ucide, dar nu mai are forța sanctificării celui sacrificat. Biblicul Iuda e constrâns din interior să se autopedepsească. Impulsul i-l dă conștiința (autocontrolul), faptul de a-și fi dat seamă sieși de trădarea comisă. în forma ei totală, paradigma e indisolubil legată de conștiință. înainte de a-i imputa alții greșeala, Iuda se
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
-și percepe culpa, dar se crede perfect motivat în ceea ce face. încât paradigma originară nu mai poate fi recuperată în întregime de "omul nou", deși căința poate cunoaște și forme mai ușoare decât cea radicală, a autosuprimării. Iuda modern e constrâns și el, poate, dar nu întotdeauna, să comită răul. Nu întotdeauna, pentru că există ființe structural înclinate spre rău, unele din cauză că au suferit în copilărie o traumă (atac la pudoare, o boală etc.), care, din punctul lor de vedere are dreptul
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
normele criticii de texte; de asemenea - ca să simplific -, refuzul cronicarilor de a se angaja în verificarea, fie și numai parțială, prin sondaj, a travaliului efectuat de îngrijitorul de ediție, verificare întotdeauna complicată, fastidioasă, în comparație cu excursul întotdeauna plăcut pentru că nu este constrâns de rigori "științifice", în jurul unor impresii de lectură și unor confluențe de idei. Ceterum censeo... Edițiile de opere complete ale scriitorilor noștri "clasici", cu variante și note de istorie literară elaborate cu respectarea riguroasă a complexelor exigențe specifice textologiei moderne
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
fiul meu la cineva și s-a dus să îl ia, să îl aducă în țară, un baston frumos, dar incomod, al lui Pallady, și cîteva desene. Atîta. A, și mai era un tablou care l-am vîndut din păcate, constrîns de împrejurări, acum cîțiva ani. Dar Pallady era un om care putea fi abordat cu ușurință, fiindcă, în ciuda faptului că era ciufut, și avea replici necruțătoare, era un om foarte sociabil și foarte plăcut. Și un om în realitate foarte
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
le focaliza pe altele. Semnul își asumă, deci, o anume marjă de independență în limitele căreia designează. În muzică, spre deosebire de celelalte arte, semnalizarea este, am putea spune, de gradul doi, grație existenței unui intermediar: interpretul. Chiar atunci cînd acesta este constrîns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile cînd este făcut, într-o măsură mult exagerată, complice la actul componistic), capacitatea de autodeterminare a semnului muzical este diminuată. Odată cu impresionismul și, apoi, cu expresionismul (în special serialismul integral), notația
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
ar fi determinat pe Petru să facă acel pas hotărâtor de la care îl rețineau deocamdată cele două fete născute de Ekaterina. De aceste lucruri se temea, conform mărturiilor contemporanilor, țarina însăși" (p. 38). Uneltirile țarinei înlătură însă pericolul: Maria este constrânsă în secret să avorteze, sub supravegherea medicului Curții (p. 40). Aceasta este trauma care o va determina să nu se căsătorească niciodată, deși avusese pretendenți. Pasiunea țarului Petru I pentru prințesa Maria s-a redeșteptat în 1724, ca replică la
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
e liber sau nu este deloc. Aceasta nu înseamnă că i-ar fi ușor omului, poeziei, să fie liberi. Adevărat este tocmai contrariul" (p. 86). Singur filmul, dintre arte, constituie pentru B. Fondane o mare decepție, pentru că este condus, modelat, constrâns de ban (p. 87). Costisitor, filmul este robit părții materiale ce ține de producție (nu de concepție), de unde îi vine și îndatorarea socială sau politică: ,Prin filmul actual vorbește numai milionul care i-a dat naștere" (p. 90) - nota scriitorul
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
El nu e caracteristic doar politicienilor, ci și nenumăratelor organizații așa-zis profesionale ori O.N.G.-urilor: politica alianțelor contra naturii, într-un demers ce ignoră minima moralitate și chiar eficiența. Din acest punct de vedere, actuala putere a fost constrânsă de împrejurări să cadă în păcatul însoțirii cu o formațiune care se califică perfect pentru descrierea de mai sus. Ex-umaniștii deveniți peste noapte ,conservatori" ilustrează o formulă de asociere trans-ideologică (drept dovadă, rapiditatea schimbării numelui și programului politic) a unor
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
fost studentă și la Institutul de Teatru din București, secția direcție de scenă. După ce timp de cinci ani este asistentă de regie a lui Moni Ghelerter la Teatrul Național din București, în timpul directoratului lui Zaharia Stancu, post pe care este constrânsă să-l părăsească în urma unui denunț că citise o carte de tehnică teatrală primită din străinătate, fapt care îi atrăgea mutarea în provincie, unde a refuzat să se ducă, devine redactor la "Gazeta literară" încă de la primul ei număr, și
Amintindu-ne de Andriana Fianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11613_a_12938]
-
Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990). Nu e aici o fișă completă de creație, dar vreau să relev cazul, extrem de semnificativ pentru epocă, al unui scriitor basarabean hărțuit de cenzură și de regimul sovietic. Vladimir Beșleagă a fost constrâns să cedeze (autorul și-a recunoscut și repudiat concesiile ideologice) mai mult decât a făcut-o la noi Augustin Buzura, cu care l-am comparat. Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]