147 matches
-
linii care corespunde cavității bucale, alta sub această linie care corespunde gâtului. Pe linia milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al liniei milohioidiană se inserează porțiunea milofaringiană ("Pars mylopharyngea") a mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care găzduiește glanda
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
Pitonul reticulat ("Broghammerus reticulatus") este o specie de șerpi neveninoși, constrictori, din familia pitonilor ("Pythonidae"), răspândit în pădurile tropicale, liziere și pășunile adiacente din Sudul Asiei, care se hrănesc cu mamifere medii sau mari și cu păsări (pe care le omoară prin sufocare, încolăcindu-se în jurul lor); este unul dintre cei
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
cei mai lungi șerpi din lume, având o lungime de 4-9 m și o greutate de 90-140 kg, însă poate atinge o lungime de 10 m. Este vânat pentru pielea lui folosită în industria încălțămintei și în marochinărie. Acest șarpe constrictor este cel mai lung șarpe din lume. Adulții au în medie 4-9 m și o greutate de 90-140 kg. Pot atinge uneori în lungime 10 m, ca de exemplu o femelă ucisă de către localnicii din Sulawesi în 1912. O femelă
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
localnicii din Sulawesi în 1912. O femelă din zooparcul Highland Park din Pennsylvania a avut 8,70 metri în lungime și 145 kg, și a murit în 1963. Această specie masivă, în ciuda greutății sale, este mai suplă decât alți șerpi constrictor cum ar fi anaconda verde ("Eunectes murinus"). Este una dintre cele mai bogat colorate specii. Are, în general, o culoare brun-deschis cu ornamente complexe în formă de romb de culoare brun-închis și ocru-galben, mai mult sau mai puțin regulat, uneori
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
jucători și în operațiunile speciale, împreună cu diferite arme și alte recompense cum ar fi aur, puncte de comandă și bani. Eroii de colecție sunt de fapt, răufăcători care au devenit sau redevenit eroi din anumite motive sau pentru anumte cauze. Constrictor de exemplu, a început ca agent la S.C.U.T., mai apoi pentru bani a devenit superrău-făcător și din nou a trecut la fapte bune. Santinela de exemplu, a fost polițistă în India, una dintre cele mai bune, dar a
Marvel: Avengers Alliance () [Corola-website/Science/328196_a_329525]
-
constănțeana Cuza Vodă, în iunie 2011, a fost semnalat un șarpe, care potrivit declarațiilor martorilor, avea cca 5 m lungime și capul de mărimea unei broaște țestoase medii. Un specialist a declarat că este posibil să fie un șarpe boa constrictor, adăugând că în urmă cu sute de ani a existat o astfel de specie în Dobrogea, încă se credea că această specie a dispărut din zonă. Exemplare de mărime similară au fost semnalate periodic și în Munții Măcinului. Cercetătorii spun
Șarpe () [Corola-website/Science/297173_a_298502]
-
ore prin comprimarea manuală fermă a glandului timp de 5 minute pentru a reduce edemul glandului, după care prepuțul poate fi readus în poziție normala. Dacă nu se reușește se practică anestezie locală sau regională și se incizează inelul fimotic constrictor pe porțiunea dorsală a penisului urmată de reducerea glandului. În cazurile în care nu se intervine rapid poate apărea o gangrenă peniană. În cazurile foarte grave amputația peniană reprezintă singura alternativă terapeutică.
Parafimoză () [Corola-website/Science/337528_a_338857]
-
Richard Lancelyn Green, editorul ediției tipărite Oxford din 1998 a volumului "Aventurile lui Sherlock Holmes" ("The Adventures of Sherlock Holmes"), presupune că sursa de inspirație a lui Doyle pentru această povestire pare să fie articolul "Called on by a Boa Constrictor. A West African Adventure", publicat în februarie 1891 în "Cassell's Saturday Journal". În acest articol, un căpitan povestește cum a fost trimis într-o tabără îndepărtată din Africa de Vest pentru a locui într-o cabană dărăpănată care aparținea unui negustor
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
într-o cabană dărăpănată care aparținea unui negustor portughez. În prima noapte în cabană, el este trezit de un scârțâit și vede "un lucru întunecat cu aspect ciudat atârnând în jos prin ventilator deasupra sa". Acesta este cel mare "Boa constrictor" pe care l-a văzut. El este paralizat de frică în timp ce șarpele coboară în cameră. Incapabil să strige după ajutor, căpitanul observă un clopoțel vechi care atârna de o grindă aflată deasupra unei ferestre. Cordonul clopoțelului putrezise, dar cu ajutorul unui
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
chiar și pentru herpetologiștii profesioniști. Multe specii de șerpi au fost propuse de analiștii operei lui Doyle, iar Richard Lancelyn Green a tras concluzia că Cobra indiană ("Naja naja") este șarpele care seamănă cel mai bine, mai mult decât "Boa constrictor", care nu este veninos. Cobra indiană are pete albe și negre și este unul dintre cei mai veninoși șerpi indieni cu o neurotoxină care ucide adesea în câteva minute. Este de asemenea un bun cățărător și este utilizat de către hipnotizatorii
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
la creșterea numărului de fani ai formației. Piesa ce dă numele albumului a fost și prima lansată ca single, beneficiind și de un videoclip difuzat în mod constant pe MTV. În februarie 1987, Megadeth a cântat în deschidere în turneul Constrictor al formației Alice Cooper iar luna următoare au început primul turneu mondial ca și cap de afiș în Marea Britanie. La acest turneu, la care au participat deasemenea Overkill si Necros a durat 72 de săptămâni și a continuat în Statele Unite
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
Boa (în latină: "Boa constrictor") este o specie de șarpe carnivor neveninos din genul "Boa", familia "Boidae", care trăiește în pădurile tropicale umede, savanele și culturile de trestie de zahăr din America Centrală și de Sud (din nordul Mexicului până în Argentina), dar și în Antilele Mici (Dominica
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
pădurile tropicale umede, savanele și culturile de trestie de zahăr din America Centrală și de Sud (din nordul Mexicului până în Argentina), dar și în Antilele Mici (Dominica și Sfânta Lucia) și în insulele mici de-a lungul coastelor Mexicului, Americii Centrale și Americii de Sud. Boa constrictor este un șarpe mare, deși mărimea lui este modestă în comparație cu alți șerpi mari, cum ar fi pitonul reticulat sau pitonul birmanez și poate avea lungimi între 0,9m și 4m, în funcție de zona în care trăiește și de cât de ușor
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
ca femelele să depășească 3m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3m. Un exemplar de 5,6m s-a dovedit a fi de fapt un anaconda verde confundat cu un boa constrictor. Boa constrictor poate ajunge până la 27 kg. Femelele, mai mari decât masculii, cântăresc în mod obișnuit între 10 și 15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
să depășească 3m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3m. Un exemplar de 5,6m s-a dovedit a fi de fapt un anaconda verde confundat cu un boa constrictor. Boa constrictor poate ajunge până la 27 kg. Femelele, mai mari decât masculii, cântăresc în mod obișnuit între 10 și 15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit și triunghiular, botul este rotunjit. Gura este extensibilă. Capul și corpul sunt acoperiți cu solzi. Solzii de partea ventrală sunt mai mari decât cei de pe partea dorsală și joacă un rol important
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
camuflaj perfect în habitatul său natural. Unele din exemplare afișează tulburări pigmentare, cum ar fi albinismul. Deși aceste exemplare sunt rare în sălbăticie, în captivitate sunt comune, și sunt încrucișate selectiv pentru a obține diferite variațiuni de culoare. Șerpii Boa constrictor au un cap în formă de săgeată cu dungi foarte specifice pe el: una din ele se întinde pe partea dorsală, de la bot până în partea din spate a capului. Altele merg de la bot înspre ochi, apoi în jos înspre fălci
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
doi plămâni, unul mai mic (și nefuncțional) în stânga și unul mai mare (funcțional) în dreapta. Această configurație se potrivește formei lor alungite și este diferită de alți membri ai familiei Colubridae care și-au pierdut complet plămânul stâng. În funcție de subspecie, "Boa constrictor" poate fi găsit din nordul Mexicului, trecând prin America Centrală (Belize, Guatemala, Honduras, El Salvador, Nicaragua, Costa Rica și Panama) până în America de Sud, la nord de paralela 35 sudică (Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela, Trinidad și Tobago, Guyana, Belize, Surinam, Guyana Franceză, Brazilia, Bolivia, Uruguay și Argentina
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
Guyana Franceză, Brazilia, Bolivia, Uruguay și Argentina). De asemenea, mai poate fi găsit în Antilele Mici (Dominica și Sfânta Lucia, în San Andres, Providencia și multe alte insule de-a lungul coastelor Mexicului și altor state din America Centrală și de Sud. Boa constrictor se simte bine într-o mare varietate de medii înconjurătoare, de la junglă până la semideșerturile aride. Preferă, totuși, să trăiască în junglă profitând de umezeală și temperatură, protecție împotriva prădătorilor naturali și cantitatea mare de pradă disponibilă. Este de obicei găsit
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
semideșerturile aride. Preferă, totuși, să trăiască în junglă profitând de umezeală și temperatură, protecție împotriva prădătorilor naturali și cantitatea mare de pradă disponibilă. Este de obicei găsit în sau pe lângă râuri și cursuri de apă, fiind un înotător bun. Boa constrictor poate ocupa de asemenea vizuinile mamiferelor de mărime medie, unde se ascunde de inamicii săi naturali. Șerpii boa trăiesc în general solitari, și nu interacționează cu alți șerpi decât atunci când vor să se împerecheze. Sunt animale nocturne, dar pot fi
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
împins cu ajutorul mușchilor înspre stomac. Șarpele are nevoie de 4 până la 6 zile ca să digere hrana, perioada fiind influențată de dimensiunea acesteia și de temperatură. Intervalul între două mese este de la o săptămână până la câteva luni, din cauza metabolismului încet. Boa constrictor este ovovivipar, dând naștere la pui vii. Se înmulțesc în general în sezonul uscat (aprilie - august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
este de la o săptămână până la câteva luni, din cauza metabolismului încet. Boa constrictor este ovovivipar, dând naștere la pui vii. Se înmulțesc în general în sezonul uscat (aprilie - august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]