1,615 matches
-
Născut în 1939 la Timișoara, absolvent al Politehnicii locale și format tot acolo, la Timișoara, ca artist, devenit pentru cîțiva ani bucureștean, apoistabilit la Nürenberg, în 1973, Diet Saylereste unul dintre cei mai reputați „abstracționiști” internaționali ai ultimelor decenii. „Concretist”, „constructivist”, pictor dar și grafician, autor de colaje și lucrări în „tehnici mixte”, de intervenții ambientale ș.a.m.d., artistul a expus în mari muzee și în galerii influente, a realizat intervenții vizuale în spații monumentale din mai multe țări și
Întîlnire cu artistul româno-german Diet Sayler [Corola-blog/BlogPost/93971_a_95263]
-
în revista Simbolul fondată în 1912 sub impulsul puternicului Schwung juvenil de către elevul I. Iovanaki (o primă pretenție grafică de imortalizare a numelui) împreună cu S. Samyro (Sami Rotenstock), viitorul T. Tzara. Prieten bun și cu Marcel Iancu, un împătimit pictor "constructivist", I. Vinea devine unul dintre promotorii modernismului nostru extremist cu vad bun în propria-i revistă Contimporanul, apărută zece ani mai tîrziu, în 1922. Aici se regăsesc grupate numele unor colaboratori iluștri, printre care T. Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
Muzeului Banatului. Roman Cotoșman a făcut studii de pictură și desen sub îndrumarea graficianului Julius Podlipny, ca apoi să se numere printre membrii fondatori ai Grupului „111” și ai Grupului „Sigma”, care au devenit principalii generatori și promotori ai curentului constructivist, op-art și ai cinetismului. Despre personalitatea și opera lui Roman Cotoșman vor vorbi scriitorul Livius Ciocârlie și criticul de artă Octavian Barbosa din București. I. S. din presa vremii acum... 100 ani „Ioan Fadrusz, celebrul sculptor maghiar, a murit. Duminică
Agenda2003-44-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281654_a_282983]
-
a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epura din viziunea bizantina și postbizantină. Pînă la un punct, George Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Tipoia din ultima să perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernista, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
memoriile. Unul este Ion Popescu-Negreni (n. 1907), iar celălalt Vasile Dobrian (n. 1912). Primul este un impresionist tîrziu, un poet al armoniilor subtile și al raporturilor cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în rigoare. Ion Popescu- Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în față provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
pe muzică de Darius Milhaud (1924). Pe parcursul celor două decenii scurse între cele două borne, modul în care publicul percepe arta spectacolului a fost transformat radical. Promovând exotismul oriental, reinterpretând mituri sau aducând pe scenă elemente ale limbajului cubist sau constructivist, Diaghilev și-a educat publicul să aștepte mereu ceva „nou”, contribuind astfel la promovarea unor valuri succesive ale modernismului. Trăsături esențiale ale montărilor „moderne” precum disjuncția dintre conținut și formă sau ideea bombardării unui privitor presupus plictisit și neatent cu
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
cel puțin nu atîta timp cît nu înțelegem că la limită totul poate fi declarat construct social, pur și simplu în virtutea faptului că sîntem făpturi ancorate în istorie, și ca atare în practici sociale supuse legilor schimbării și subiectivității aferente. Constructivistul este, în forma sa radicală, un troțkist animat de idealuri naiv-utopice, iar în forma blîndă un simplu istoric dotat cu prea multă conștiinciozitate. Sexul, boala, adevărul, cunoașterea sau bătrînețea sînt atît realități, solide și incontestabile, cît și convenții constitutive ale
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
ar putea imita Creatorul, cuprinde trei ipostaze: 1) spiritul autonom față de realitate, care-și elaborează propriile construcții ideale, înfăptuind o armonizare a subiectului și obiectului, o reificare a spiritului în produsele sale pe care le poate contempla (simboliști, fenomenologi, futuriști, constructiviști, ficționaliști, wittgensteinieni, analiști, existențialiști, pozitiviști); 2) subiectivitatea confiscată de propria viziune, obținută din experiența senzorială cu caracter de unicitate (decadenți, romancieri ai fluxului conștiinței, suprarealiști, expresioniști, "trăiriști", unanimiști); 3) o intersubiectivitate, o postură a eului înscris în ordinea simbolică a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
de imagini". Cînd a editat, împreună cu prietenii săi, revistele 75 H.P. și Integral, Voronca îndemna la adoptarea în literatură a limbajului plasticii moderniste practicată de amicii săi Marcel Iancu, Victor Brauner și M. H. Maxy, adică militînd pentru o "picto-poezie" constructivistă și integralistă. A continuat să scrie și poezie cu o prozodie tradițională, ceea ce i-a atras din partea revistei lui Sașa Pană, unu, aspre reproșuri, considerat fiind un trădător. Poetul, care voia să și devină membru al S.S.R., a răspuns prin
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epură din viziunea bizantină și postbizantină. Pînă la un punct, Georges Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui Alexandru Țipoia din ultima sa perioadă, dar este solidar în mod direct și cu experiențele bidimensionalului de factură modernistă, în general, cu tendințele de opacizare a imaginii și cu dematerializarea acesteia ca alternativă la retorica nenumăratelor naturalisme. Însă
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
pe jumătate ludice și ironice. în funcție de interesele lui de explorator și de motivațiile adînci ale unei cerebralități mereu disponibile, Alexandru Trifu poate acoperi, cu același gest relaxat și sigur, și perspectiva minimalistă, și pe aceea a geometriei și a derivatului constructivist, și pe aceea a codificării figurative ca simplu pariu al limbajului, și pe aceea voluptuoasă și densă, în directa descendență a unui expresionism fără dramă și fără patetism. Conștiință artistică bine articulată, fără sentimentalisme de ordin mimetic, dar și fără
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
A urmat tutela intransigentă, coercitivă a sistemului tonal, sub care a mijit și înflorit totalitatea creațiilor baroce și clasico-romantice. Pentru ca apoi, odată cu exacerbarea spiritului contestatar și non-conformist, la început de secol 20, să vină vremea serialismului, cu întregul lui alai constructivist și formalizator, un serialism care a coabitat mai mult sau mai puțin amiabil cu varii paradigme modale, la fel de abstracte, de disonantice și de artificiale ca și sistemul serial. Ideea de coabitare a proliferat și în deceniile din urmă ale veacului
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
și, din nou, în linii fragmentate sau în mănunchiuri de linii, ca niște snopi, apoi se preschimbă într-o succesiune de fîșii, mai late sau mai înguste, suprapuse și separate de alte benzi luminoase etc., dând naștere unui veritabil edificiu constructivist, pe măsură ce sunetele se aglutinează. Din masa aproape informă inițial, se detașează motive contrapunctice răzlețe, ce alternează cu ritmuri de joc popular și efecte de țambal, pentru ca, subit, ceea ce păruse doar o aluzie la stilul contrapunctic bachian să se închege, punând
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
constitui, prințe altele, programul unui întreg concert. Pentru început, Adrian Enescu cunoscut și apreciat compozitor de muzică de film, și-a prezentat lucrarea să Un minut / 7 Haiku, realizată în studioul personal. Haiku-ul impropriu spiritului european și aspirațiilor sale constructiviste, departe de comprimări semantice și mult aproape de liniște, de lapidar, conține o imagine, un gând, o idee. Haiko-ul, poezie cu forma fixă, trei versuri și 17 silabe,ce vine din Orientul depătrat, l-a inspirat pe Adrian Enescu găsindu-i
Meridian, la Conservator by Veturia DIMOFTACHE () [Corola-journal/Journalistic/83408_a_84733]
-
Oedip, în varianta Enescu-Fleg, la întrebarea Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de unealtă. Ideea de destin vine cu liniștea, lipsită de fericire, de după decuplarea omului de răspundere, vine cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
memoriile. Unul este Ion Popescu-Negreni (n. 1907), iar celălalt Vasile Dobrian (n. 1912). Primul este un impresionist tîrziu, un poet al armoniilor subtile și al raporturilor cromatice îndelung studiate, un melancolic și un contemplativ, iar cel de-al doilea un constructivist, un vizionar al ordinii geometrice, un lucid care caută inefabilul, paradoxal, tocmai în exactitate și în rigoare. Ion Popescu-Negreni este, cu alte cuvinte, un tradiționalist mereu proaspăt și permanent disponibil în fața provocărilor din lumea tangibilă, în timp ce Vasile Dobrian este un
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
perspectivă. După o lectură analitică și comparativă a întregii creații criticul poate scrie cu certitudine: "... itinerarul său creator se identifică, în esență, cu cel al avangardei înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominanta constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, până la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, Ťsinteza modernăť promovată între anii 1925-1928 în revista Integral va însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul întru totul
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
datorie de a fi om -, iată că isterica democrație cu iz electoral își afișează printr-o generozitate de circ superficialitatea, diletantismul, „mistificarea” pragmatică. Este vorba de criza omului ca om, dincolo de ce se înțelege prin obșteasca criză între generații. Voluntarismul constructivist, ostil în fond autorității, „adevărului întreg” (a se vedea așa zisa pedagogie constructivistă, bazată pe „norme, regulamente”), creează un om ce ține mai mult de utopie, construct ce nu-și are, firesc, locul în om. Omul pragmatic, de „eficiență” maximă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
afișează printr-o generozitate de circ superficialitatea, diletantismul, „mistificarea” pragmatică. Este vorba de criza omului ca om, dincolo de ce se înțelege prin obșteasca criză între generații. Voluntarismul constructivist, ostil în fond autorității, „adevărului întreg” (a se vedea așa zisa pedagogie constructivistă, bazată pe „norme, regulamente”), creează un om ce ține mai mult de utopie, construct ce nu-și are, firesc, locul în om. Omul pragmatic, de „eficiență” maximă, este în fond doar „efect”, mijloc, el nu (-și) este cauză, scop, valoare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
seama, era doar o rețea de tuneluri. Era absurd să descrii arhitectura londoneză ca fiind „falică“, așa cum făcuse criticul de artă de la Get Out!. Turlele bisericilor, monumentele dedicate eroilor războiului, turnurile cu ceas, zgârie-norii - indiferent dacă erau brutale, puritane sau constructiviste -, chiar și dragul de obelisc al lui Nelson, erau, în definitiv, lipsite de relevanță, niște puțe de care se putea dispensa. Abia acum își dădea Bull seama că seva vieții adevărate a orașului era transportată în și prin miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
actuală mă țin la distanță de două curente de gândire, care conțin un sâmbure de adevăr, dar care, ca răspunsuri la întrebarea fundamentală despre sensul vieții, îmi par insuficiente. Privitor la viața mea, nu doresc să fiu nici "naturalist", nici "constructivist". Pe de o parte nu mă încântă naturalismul științific, care este răspândit nu doar în mediul științelor naturale. Pentru un naturalist eu sunt, ca ființă umană, doar o parte a naturii, un produs al evoluției. Cu acești naturaliști împărtășesc profundul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după. Mă țin la distanță deci de naturalismul pur. Dar pe de altă parte nu sunt încântat nici de constructivismul idealist, materialist sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și constructiviștii, apreciez libertatea, forța creativă, autonomia. Dar găsesc problematic faptul că individul sau societatea în totalitatea sa trebuie să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau structuralist care consideră că sensul și valoarea vieții ar fi doar o construcție umană. Pentru un asemenea constructivist eu, ca și om, mă limitez să aplic realității și existenței mele o construcție conceptuală sau lingvistică. Și eu, ca și constructiviștii, apreciez libertatea, forța creativă, autonomia. Dar găsesc problematic faptul că individul sau societatea în totalitatea sa trebuie să apară ca niște creatori ai sistemelor de sens sau chiar al sensului prin antonomasie, fără a presupune nici un fel de sens intrinsec
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în această perspectivă o dinamică a inegalităților și de aceea intervenția publică este considerată ca potențial perturbatoare. Cum o sugerează distincția hayekiană între Taxis și Cosmos, ordinea naturală rezultă din libera inițiativă a indivizilor inegali și mai performanți decît voința "constructivistă". Orice proiect etatist ce are ca ambiție reducerea inegalităților riscă să distrugă principalul resort al creșterii economice și să deschidă calea unor intervenții încă și mai mari. Iată de ce una dintre principalele lucrări ale lui Hayek se intitulează, Drept, legislație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
aveau să fertilizeze solul agitat al literaturii și artei românești a anilor '20. O dovedesc luările de poziție nu doar ale celor de la Contimporanul (al cărui Manifest activist către tinerime, din mai 1924, datorat lui Ion Vinea, purta, în rama "constructivistă" afișată, și marca imediat recognoscibilă a vehemențelor demolatoare futuriste, alături de substanțiala energie constructivă, renovatoare, emanată de aceeași sursă, în conjugare cu alte aporturi): sincronizarea cu "ritmul epocii" primea acolo eticheta de sursă futuristo-constructivistă a "fazei activiste industriale", identificabilă și în
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]