362 matches
-
de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort/oare de ce, din a cui vină?” Sau această imagine compensatorie a universului tămăduit, în care propensiunea spre sacru, atât de consubstanțiala poetului, se înaripează într-un spațiu eterat de Buna Vestire: „... poarta, ca un Sfânt Triptic/ ce se dezvăluie spre cerul albastru/ e deschisă de înger într-un zâmbet eliptic/ticluit din lumină, aur și alabastru. (...) aripile stâncilor curcubeic canta/ în
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/smaranda_cosmin_1463471472.html [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
Șampania, Sfârșitul). Ceea ce sporește tensiunea și configurează o particularitate puternic-distinctivă a textelor. Ca într-o perpetuă adeverire a lapidarului proverb românesc: „În zadar sunt toate/ Dacă este moarte” (să se vadă Fotografia, dar și Câinii învățătorilor). Conștiința alungării din Eden (consubstanțială memoriei filogenetice și ontogenetice) generează, în mod fatal, simțământul nimicniciei, care, la rându-i, conduce, treptat, la sesizarea caracterului iluzoriu al contingenței și la intuiția neantului, a vidului. Nu-mi este limpede dacă, pe calea meditației artistice, autoarea accede, fără
IOANA BORCHIN SAU REMINISCENŢA PARADISULUI PIERDUT de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1449476049.html [Corola-blog/BlogPost/342686_a_344015]
-
botezați cu botezul cu care Mă botez Eu?” (Marcu 10, 38) Mântuitorul are în vedere cupa suferinței, potirul jertfei, iar botezul fiind cel al sângelui, adică martiriul. Martiriul având caracter profetico-eshatologic nu este sinonim cu sacrificiul. Martiriul este jertfa creștină consubstanțială cu credința și dragostea întru Dumnezeu și Neam. Martiriul fiind de valoare mistico-creștină, harică și hristică îndeplinește funcția cultică și catehetică. Sacrificiul fiind în afara creștinismului, nu acceptă suferința ca împlinire, precum martiriul care, se definește prin jertfă, bucurându-se, haric
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1462281009.html [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
incluse și ca fapte martirice precreștine. Celelalte persecuții sunt de tip sacrificial și socratic (conștiința demnității). În martiriu se împlinește conștiința creștină a jertfei, fiind deplin consimțită, consfințită și transcendentă întru dragostea de Dumnezeu și de Neam. În martiriu sunt consubstanțiale religiosul (teologul), mistica (spiritualul înduhovnicit) și conștiința morală. În martiriu ființând mistica jertfei hristic-creștine: a conștiinței de sine, a conștiinței naționale și a conștiinței divine, persecuțiile au doar caracter religios și sunt întodeauna nedrepte. În martiriu sunt vizate de persecuții
SUIŞUL MISTIC AL ÎNVIERII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1462281009.html [Corola-blog/BlogPost/381041_a_382370]
-
categorie a gândirii reflectă o ordine, o ierarhie a lucrurilor, o „rânduială“ în care omul trăiește și pe care o respectă. De aceea, ea se prezintă mai mult ca o realitate spirituală decât fizică: „În concepția noastră populară, spațiul apare consubstanțial omului. Între om și spațiu poate fi mai mult decât o relație, poate fi o rudenie spirituală (...). Rudenia și strămoșii nu marchează numai o legătură de sânge, ci și una de loc. Legătura cu locul vine odată cu trecutul și elementele
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1490686776.html [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
2011 Toate Articolele Autorului (Fragment din FILOCALIA SUFERINTEI ȘI A JERTFEI) Suferința arde în răbdare, luminează în bucurie, cântă în rugă, slăvește în har, mulțumește în durere, biruiește în Cruce și se înalță în Jertfă. Suferința înțeleasă ca virtute este consubstanțială cu omul creștin, care crede cu toată ființa în Creatorul său, care are nădejde în Iubitorul de oameni- Iisus Hristos și dragoste nețărmurită în Dătătorul de viață -Duhul Sfânt, care iubește nelimitat și face tot ce îi stă în putință
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
soția, mama, învățătorul, preotul, monahul, monahia, ierarhul, poetul, scriitorul, medicul, universitarul, filosoful, soldatul, generalul, prințul s-au întărit în Credință, s-au îmbărbătat în Nădejde, s-au înfiat Iubirii, devenind Călăuze, devenind Modele, devenind Icoane. Rezistența Mărturisirii este o trăire consubstanțială a credinței și a curajului, este o conjugare a acestor două mari virtuți, care se preling în jertfă și se contopesc în iubire. Rezistența este misiunea și binecuvântarea de a trăi creștinește. Mărturisirea este împlinirea acestei Rezistențe. Rezistența este mărturia
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 by http://confluente.ro/Suferinta_sensul_rezistentei_imn_mucenicilor_neamului.html [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Ardeleanu par săpate în piatră, cu dalta. Mirela-Ioana BORCHIN: Va fi șocată multă lume de relația eului liric dorcescian cu avatarurile, chiar dacă o prezentați în limbaj poetic, în imagini neconvenționale. Eugen DORCESCU: Coabitarea eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuiția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mirela_ioana_borchin_1473749519.html [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
par săpate în piatră, cu dalta. M.-I.B.: Va fi șocată multă lume de relația eului liric dorcescian cu avatarurile, chiar dacă o prezentați în limbaj poetic, generator de imagini neconvenționale. E.D.: Coabitarea eu-avatar, atât de veche în scrisul meu, consubstanțială acestuia, definitorie, în mare măsură, probează că s-a ajuns la experiența, măcar parțială, a eului relativ, a non-eului, a non-eului obiectiv, și a non-eului subiectiv, la intuția vastității lor atotcuprinzătoare, la vacuitatea fericită, unde toate conviețuiesc. M.-I.B.
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452529323.html [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
-ntregul pământ, Noi vom arde în stele, Alături, pe rând. Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt poem, Tu ești Poesia, eu - doar un simplu semn. DIPTIH CON AMORE Înainte de a deschide o
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1422192825.html [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
fost însuflețirea cugetului și prioritatea luptei sale spirituale, ferm convins fiind că unitatea Neamului dacoromân poate coexista doar prin autoritatea și comuniunea cu Biserica Mântuitorului Hristos. Cele două entități spirituale, Națiunea și Biserica Ortodoxă, ce țin de majestatea protodaco-apostolică sunt consubstanțiale: în chip neamestecat și neschimbat, neîmpărțit și nedespărțit. În Neamul dacoromân naționalitatea este religia precreștină și creștin ortodoxă. Tocmai de aceea trăsătura de unitate a dacilor a fost și rămâne trinitară: limba-naționalitatea-religia monoteistă. Zbuciumul său tulburător s-a întețit în
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1471581859.html [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
contemporanilor..." Între paginile cărții citate mai sus prind viață, în creionări sugestive, chipuri de ierarhi - unii patriarhi - dar și foarte mulți smeriți slujitori ai altarelor, stareți și starețe de mănăstiri, mari duhovnici sau simpli monahi, pentru care drumul ales este consubstanțial firii proprii. Exemplificările pot fi multe. Criteriul selectării unor nume e supus subiectivismului inerent. Totuși, mențiunea unor personalități, duhovnicești mai ales, credem că ar direcționa și impulsiona în primul rând pe cititorii interesați. Părintele Cleopa, Părintele Paisie Olaru - de pildă
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT TIMOTEI AIOANEI – UN SLUJITOR AUTENTIC AL BISERICII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Preacuviosul_parinte_arhimandrit_timote_stelian_gombos_1333379202.html [Corola-blog/BlogPost/346316_a_347645]
-
cu materia de-o seamă / [...] // corzi închise / corzi deschise / spini multipli / gravitoni / poate exista prin sine / are-n grații mii de sori» (p. 44). Pe valea „bucuriei cuantice“ a textelor achimesciene, liricul Eu / Eroul poematic mai cunoaște: un jalnic trans («consubstanțial cu transul / eului veșnic rănit», p. 45), învingerea vidului («prin vidul plin unde-am învins», p. 47; Coșbuc ar fi zis aici, mai mult ca sigur, furat de simetriile -vu- - -vi- / -vi- - -vu-: „prin vulturi vidul viu vuia“), lemurienii din
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
non-echivoc al propriei sale istorii: “Orice ar fi făcut, indiferent cu cine ar fi vorbit, Corina era condamnată să revină, din unghiuri diferite, la propria suferință”. Și astfel, se conturează, și se configurează, tot mai clar, ideea că suferința e consubstanțială vieții. “Je ne vois qu'infini par toutes les fenêtres” (Charles Baudelaire, Le gouffre). Încordarea sporește cu fiecare pagină, cu fiecare episod, atingând, spre capătul cărții, intensități și cote de-a dreptul nimicitoare pentru eroină. Corina află că, de fapt
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1425959893.html [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
șpaga noastră românească are specificul ei, inimitabil, protocronic, nepereche. Stați o leacă și am să vă explic de ce suntem noi pe mapamond „fruncea”, cum zice bănățeanul. Mai întîi, șpaga este la noi ca Dumnezeu în Treimea Lui Sfântă - omnipotentă și consubstanțială cu poporul nostru. Tot astfel, e omniprezentă - ca Ciuvică pe Antene. Unde te duci, dai de ea și te însoțește de cînd te-a făcut mămica ta și până cînd îți cîntă popa prohodul: se dă la maternitate, la grădinița
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Spagariada_epopeea_nationala.html [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
alunge răul, nichipercea. Căci șpaga bună trece primejdia rea. A-hă-hă, știm de mult aceasta, a intrat în capilarele neamului, de pe cînd dacul cucerit o dădea romanului cuceritor, ca să n-aibă necazuri, iobagul boierului și tot așa. Cum spuneam, șpaga e consubstanțială cu noi, mai pe românește „bucățîcă tăietă” din noi, cum zice coana Chirița, parte din umorul și ticăloșia veselă națională. Amintiți-vă de umorul gras, aproape autolaudativ al celebrului Micky Șpagă (Șerban Mihăilescu), care zilele trecute a primit un an
ŞPAGARIADA, EPOPEEA NAŢIONALĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Spagariada_epopeea_nationala.html [Corola-blog/BlogPost/348215_a_349544]
-
a filosofiei religiilor și nu de pe poziția teologului sau a credinciosului!Nu sînt fundamentalist religios ci susțin faptul că religiozitatea e ceva mult mai profund, mai complex decît construcția dogmatico-teologica sau că reducția ei bucurenciana!Religiozitatea e pur și simplu consubstanțiala omului. Pe de altă parte și dacă aș fi fundamentalist religios, de ce nu poți separă argumentele mele de această condiție a mea?Este o eroare comună numită eroarea “capcanelor diavolului” pe care-l folosește frecvent chiar DB!Adică discreditează critică
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
pe care-l folosește frecvent chiar DB!Adică discreditează critică, “revelind” racilele naturii criticului:”e de dreapta, e fundamentalist, deci nu e credibil”.Argumentul ar trebui să aibă valoare în sine. Pt Codruț: e foarte discutabila aserțiunea aceasta: ‘religiozitatea e consubstanțiala omului’... Adică, vorba aia, “pe ce te bazezi”?? Cf acestei logici (și subiacentei sale sugestii apodictice), cei care nu sunt religioși nu sunt oameni?! @ anonimus.Nu vreau să recurg, ca DB, la tot soiul de trimiteri bibliografice, dar n-am
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
întrupat om și a suferit sub numele Fiului; 2)Cealaltă concepție susține că Tatăl și Fiul sunt persoane diferite, dar că și unul și celălalt îl reprezintă pe Dumnezeul unic și infinit. Prin urmare, Fiul nu poate decât să fie consubstanțial Tatălui. Și pentru că la începutul acestei expuneri aminteam de șarpele instructor, merită subliniat că pentru gnostici șarpele este purtător de noûs (intelect, inteligență). Dar iată două secte care, ne informează Jean Magne, preamăresc șarpele: ofiții (în grecește ophis = șarpe) și
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/george_petrovai_1452745380.html [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
̌, Sebastian Cavazza, Matej Puc, Blaž Dolenc, Marko Mandić, Tines Špik, Jette Ostan Vejrup și Janez Škof În spectacol, lumea aceasta se manifestă obstinat, acompaniată de muzică, o muzică ce pare a-i fi consubstanțială, o muzică ce alternează cântece și melodii amintind identitatea omului rus, mereu gata să se exprime prin muzică, să comunice grație ei și astfel să se reconcilieze cu viața. Muzica și vodca! Alcoolul e aici înlocuit, conform contaminării occidentale a
Un spectacol de Silviu Purcărete: «Război și pace» la Ljubljana. Teatrul și confruntarea cu epopeea tolstoiană by GEORGE BANU. Corespondență din Paris () [Corola-website/Journalistic/105829_a_107121]
-
ar fi fiul lui Dumnezeu născut din veșnicie, ci doar o creatură a Tatălui care în singurătatea lui l-ar fi creat pe Iisus și l-ar fi înfiat. Discuția centrală a acestui sinod se poartă în jurul termenului de "homoousios" (consubstanțial, de aceeași ființă). Arius propunea formula "homiousios" (de ființă asemănătoare), în sensul că Iisus ar fi primit o ființă asemănătoare Tatălui și nicidecum aceeași ființă. De asemenea, doctrina ariană susține că: «a fost o vreme când Fiul nu exista », adică
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
cu sensul de purcedere de la Tatăl prin intermediul Fiului. Pentru Chiril al Alexandriei, Duhul este al Tatălui și al Fiului, iar pentru Grigore de Nisa Duhul vine de la Tatăl, prin intermediul Fiului. De asemenea, pentru Maxim Mărturisitorul, Tatăl și Fiul sunt izvorul consubstanțial al purcederii Duhului (Sf. Maxim folosea însă expresia "dya tou Hyiou", adică "prin Fiul"). "Filioque" se afirmă explicit mai întâi în simbolul de credință "Quicumque" al lui Atanasie, secolul al V-lea. Este asumat de biserica latină prin Conciliul de la
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
sursa în rațiune și nu în baza celor pasive, care au cauze externe. Divinitatea se reflectă în această utilizare a rațiunii. Existențialismul ateu, reprezentat în principal de J.-P. Sartre, privește individul ca fiind prin excelență liber. Prin această libertate consubstanțială se înțelege permanenta existență a cel puțin două opțiuni suplimentare aflate oricând la îndemâna noastră, în orice alegere aparent supusă constrângerilor definitive. Nimic nu este impus, deoarece mai există în ultimă instanță, întotdeauna, soluția alternativă a abandonului sau cea a sinuciderii
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
un moment de clarviziune, are intuiția unei armonii de dincolo de simțuri ce trebuie transferată din virtualitate în act sau, altfel spus, din existența latentă în realitatea manifestă. După această îndelungată negociere cu amăgirile formei, cu materia cromatică și cu lumina consubstanțială acesteia, o nouă vârstă a imaginii pare a se instaura de la sine. Aburul ambiguității se risipește, culoarea părăsește practica propriei mărturisiri, imaginea se desparte de context și ochiul începe să deslușească și să recunoască obiecte, chipuri, întâmplări și episoade izolate
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
Demers contemporan" și, lăudat de trei tineri entuziasmați, a declarat cu emfază: „Copii, demersul s-a constituit într-o reușită sprijinită prin lipsa de îmbulzeală a publicului. Asta mi-am și dorit: să vină să se reculeagă doar o elită consubstanțială”, iar apoi și-a catalogat iubita ca fiind doar o tâmpită atunci când ea i-a spus că n-a înțeles nimic din film. Filmul "Secretul lui Nemesis" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 2
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]