149 matches
-
Moldova, Țara Românească.” (Mihai Viteazul) Protodacii au fost în comuniune harică cu Atotcreatorul-Tatăl ceresc prin tradiția milenară monoteistă: dreptate, vitejie, curaj, răbdare, râvnă, dăruire, cultură, adevăr, sacerdoțiu, jertfă, nemurire, simbioză geografică prin răsfrângeri înălțătoare spre cer, iar dacoromânii sunt în consubstanțialitate harică cu Hristos,cu Ortodoxia Sa ființială mântuirii, prin Maica Domnului, prin Apostoli, prin Sf. Părinți, prin jertfele și eroismul Strămoșilor, al Aleșilor, al Martirilor, al Sfinților și al Mărturisitorilor noștri. Ființa Neamului Dacoromân și a Bisericii creștine a odrăslit
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
DE MINA MARIA RUSU, de Pompiliu Comsa , publicat în Ediția nr. 1725 din 21 septembrie 2015. Între competența lingvistică și competența de comunicare trebuie să existe o complementaritate motivată și întărită de dimensiunea interrelațională a discursului. Să facem apel la consubstanțialitatea sintagmelor „comportament social - comportament lingvistic” care este dezvoltată în sfera cercetărilor etnolingvistice. În acest sens, se observă că utilizarea vorbirii într-un cadru social se supune regulilor psihologice, culturale și sociale, care conduc la o abordare sociolingvistică a comunicării. Vorbitorul
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
mediu creat de comunicare, aceasta la rându-i cultivată și valorizată ca vector ... Citește mai mult Între competența lingvistică și competența de comunicare trebuie să existe o complementaritate motivată și întărită de dimensiunea interrelațională a discursului.Să facem apel la consubstanțialitatea sintagmelor „comportament social - comportament lingvistic” care este dezvoltată în sfera cercetărilor etnolingvistice. În acest sens, se observă că utilizarea vorbirii într-un cadru social se supune regulilor psihologice, culturale și sociale, care conduc la o abordare sociolingvistică a comunicării. Vorbitorul
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
pus și el în evidență semnificația escatologică a practicilor funerare în discuție : „înmormântarea oamenilor în copaci putea reprezenta speranța că cei decedați vor reveni la viață, întocmai cum reînvie copacii în fiecare an” (50, p. 1084, apud 46, p. 32). Consubstanțialitatea dintre om și arbore este o idee centrală în cadrul dendrolatriei în general și a celei românești în particular. Ea este materializată prin monumente dendromorfe care însoțesc omul în toate momentele existenței și chiar postexistenței sale : arbore de naștere, arbore de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în general și a celei românești în particular. Ea este materializată prin monumente dendromorfe care însoțesc omul în toate momentele existenței și chiar postexistenței sale : arbore de naștere, arbore de nuntă, arbore funerar, arbore de pomană etc. De data aceasta, consubstanțialitatea om-pom oferă primului termen șansa supraviețuirii. Este probabil că ne aflăm aici în fața unor aspecte care ar putea resemnifica atât de contro- versata problemă a seninătății eroului mioritic în fața morții. Iată, de exemplu, un extraordinar text funerar glăsuit „de priveghi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Dacă există obiceiul ca trupurile noastre moarte de atei să fie așezate într-un sicriu și acesta în pămînt, în loc să fie transformate în cenușă, aceasta se întîmplă pentru că cele două sinoade, de la Niceea și Calcedon, au optat pentru homoiousios, sau consubstanțialitatea Trupului cu Spiritul. Fără să ajungem, ca americanii, la criogenie sau la conservarea la temperaturi foarte joase, să admitem totuși că nu se cade să pulverizăm un corp sfințit prin Duh și promis învierii. Care dintre noi ar fi atît
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
interes reciproc superior este vital. Comunitățile strategice de cunoaștere actualizează acest principiu. În sfârșit, Tehnologia explică modurile de organizare acolo unde aceasta joacă un rol esențial. Spiritul kata, dezvoltat În capitolul 3, impregnează ansamblul acestei a doua părți, dată fiind, consubstanțialitatea sa, am putea spune, cu societatea japoneză. În alcătuirea acestor capitole a primat grija pentru echilibru, căci mărturia anumitor Întreprinderi s-ar fi putut regăsi Într-un alt capitol decât cel În care se Încadrează. Această a doua parte ilustrează
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Faustus a început să scrie doar după ce a devenit episcop și în ultimii ani ai vieții sale. A ajuns până la noi, sub semnătura lui, un tratat despre Sfântul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfântului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor, care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfântului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor, care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificându-l cu opere anonime cum sunt Esența credinței (De ratione fidei) sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei adversus Arianos) sau, în sfârșit, cu o lungă scrisoare (nr. 3) a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care îi combate pe arieni nu par așadar să se înscrie într-un context creat de conflicte curente, ci într-o tradiție a polemicii teologice tradiționale în episcopatul alexandrin. Epistola sărbătorească numărul 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lângă dualismul cristologic, și arianismul, reproducând chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Devenit ulterior - nu știm când - episcop de Dorileos în Phrygia salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cândva prieten), acuzându-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
slab”), abia numit succesor al lui Timotei Aelurus, a fost destituit de împăratul Zenon; însă, când acesta, în 482, a încercat să-i facă pe calcedonieni și pe monofiziți să ajungă la un compromis prin Henotikon-ul său prin care accepta consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie), lăsând de-o parte doctrina calcedoniană a celor două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al politicii sale. Petru a murit în 490. Au rămas de la el (în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a început să scrie abia după ce a devenit episcop și în ultimii ani ai vieții sale. A ajuns pînă la noi, sub semnătura lui, un tratat despre Sfîntul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfîntului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să demonstreze consubstanțialitatea Sfîntului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere anonime, cum sînt Esența credinței (De ratione fidei), sau Breviarul credinței împotriva arienilor (Breviarum fidei adversus Arianos), sau, în sfîrșit, cu o lungă scrisoare (nr. 3) a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrieri contra arienilor ale lui Chiril nu par așadar să se înscrie într-un context creat de conflicte curente, ci într-o tradiție a polemicii teologice a episcopatului alexandrin. Epistola sărbătorească nr. 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lîngă dualismul cristologic, și arianismul, reproducînd chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înainte. Devenit ulterior - nu știm cînd - episcop de Dorileos, în Phrygia Salutaris, i-a prezentat patriarhului Flavian, în cadrul unui sinod ținut la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cîndva prieten), acuzîndu-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. împotriva voinței sale, Flavian a trebuit să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie, pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Cînd așa-zisa „tîlhărie”, adică sinodul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
slab”), abia numit succesor al lui Timotei Eluros, a fost destituit de împăratul Zenon; însă în 482, cînd acesta a încercat să-i facă pe calcedonieni și pe monofiziți să ajungă la un compromis prin Henotikon-ul său, în care accepta consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu al nostru (în opoziție cu Eutihie), renunțînd la doctrina calcedoniană a celor două naturi, l-a reinstalat pe Petru ca instrument al politicii sale. Petru a murit în 490. Au rămas de la el (în Evagrie Scolasticul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
peripețiilor acestora devine curând un spectacol fabulos, aluziv în mare măsură, om și animal prelungindu-se și consonând într-o paralelă pe care scriitorul nu o deconspiră direct și definitiv. Și între cele două personaje centrale e sugerată o anume consubstanțialitate. Cu toată simpatia manifestată pentru Serafim ca exponent al naivității, V. îi prezintă și limitele, după cum cu toată repulsia față de Anghel, exponent al pragmatismului, nu îi ignoră mândria, spiritul de autoapărare. Textul e de un simbolism puternic nu numai prin
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
mama mamei mele/ între niște oameni din alt secol/ care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere de țânțari// nu mi-e foame/ nu mi-e sete/ dar simt un gol/ în stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
ea i-a fost repartizată, ca lot (ce poate fi citit și franțuzește), ca parcelă de soartă, eșantion al destinului, decis, așadar, de instanțe superioare”. Între „viață” și „texte”, P. descoperă nu numai o punte de contact, ci și o consubstanțialitate secretă. Dacă nu e un teoretician și, cu atât mai puțin, un doctrinar, Ion Pop are însă o conștiință teoretică [...], ceea ce înseamnă, în primul rând, capacitate de situare față de metodologiile critice afirmate în ultimele decenii, fără mimetism, ci printr-o
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
compun o perspectivă nouă asupra liricii barbiene: poetul face parte din aceeași familie spirituală cu Mihai Eminescu și Lucian Blaga, viziunea balcanismului purificat prin răsfrângerea în oglindă din ciclul Isarlâk ar fi opusă celei crepusculare a lui Mateiu I. Caragiale, consubstanțialitatea artei cu știința este demonstrată, in extremis, odată cu interpretarea poeziei Grup prin prisma simbolurilor matematice ș.a. Un punct de plecare al ideii care tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
fanteziei, ci prin disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate fi detașată de liturghia sau de crezul comunității mărturisitoare - am numit Biserica. Pe scurt, în creștinismul ortodox, orice poetică religioasă trebuie să treacă testul consubstanțialității cu liturghia eclezială. În situațiile fericite, „reprezentarea” devine o actualizare a unei prezențe absolute, pe scurt o „re-prezentificare” a unui eveniment care include și depășește istoria. Aici, miza nu este creativitatea productivă, ci fidelitatea spirituală. Cu prețul anonimatului, uzând de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în raport cu „natura” (ori substanța). Totuși, cele două categorii nu trebuie izolate. „Natura” nu poate fi gândită niciodată separat de actul de comuniune perihoretică a persoanelor Treimii. Dacă vorbim despre o „esență divină”, aceasta nu poate fi tematizată decât în termenii consubstanțialității, realizată printr-o comuniune chenotică și agapică 2. „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Comentariul Sf. Simeon Noul Teolog confirmă această perspectivă: „Iubirea nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nazism al fiecăruia dintre cei doi? Ce a fost mai întâi? Avem de-a face cu adeziuni nesăbuite (oportuniste? cinice? sincere?) la o doctrină și un regim criminale, sau e vorba de ceva poate și mai grav - și anume, de consubstanțialitatea, de confluența unor sisteme de gândire? Probleme asemănătoare s-au pus și în cazul lui Mircea Eliade, de la Daniel Dubuisson la Alexandra Laignel-Lavastine. Cred că Lilla ne aduce o foarte echilibrată sinteză a tuturor punctelor de vedere, iar concluziile sale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se naște între credincioșii papei și adepții lui Luther și Calvin. Peste acestea apare un curent extremist al Reformei, unitarianismul sau antitrinitarianismul nu mai puțin încântat de forma sa de comunicare cu divinul: neagă dogma Sfintei Treimi, divinitatea Sfântului Duh, consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl și preexistența lui Christos față de momentul încarnării, adoptând libera discuție a textelor sacre. Curentul va câștiga teren în Europa Răsăriteană și Centro-Răsăriteană, Transilvania și Polonia fiind cele mai bune exemple în sensul acesta. Haosul s-a dublat
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]