135 matches
-
femeii spirituale”, al „Evei de Lumină”, deținătoarea Înțelepciunii și Cunoașterii. Inteligent gândit și conceput, cu înțelegerea în profunzime a semnificației mitului gnostic, cizelat în cele mai fine detalii, cu o muzică ritualică transfrontalieră aș spune, unde bocetul autohton de pildă consuna cu ritmuri și vocalize extra-europene, spectacolul Dianei Rotaru ar merita reprogramat și pe alte scene din țară și chiar de peste hotare, pentru a putea fi văzut/auzit de cât mai mulți amatori de artă sincretică de calitate. Datorită predominanței imaginii
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
treze” din muzica lui Enescu. În felul acesta, nici partitura enesciană nu a fost pusă corespunzător în valoare și nici partitura lui Mahler nu a mai avut răgazul să respire! Dar, desigur, e destul de dificil să găsești ceva care să consune cu dimensiunile ample și complexitatea sofisticată a arhitecturii componistice a simfoniilor mahleriene, fără a le știrbi din semnificațiile filosofice intrinseci. Una dintre cele mai masive simfonii ale lui Mahler, cea de-a II-a, ”Reînvierea”, pentru cor, soprană și mezzosoprană
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
mai angajeze în plan afectiv, atunci cînd Giovanni, tînărul lui colaborator - copistul din titlu - convins, nu în absența unor indicii, că îi este fiu natural, îi cere să-l recunoască, fie și doar între patru ochi. Situația este paradoxală, dar consună cu omul (nu doar personajul) Petrarca, mereu în căutarea căii de mijloc, a filtrului care să amortizeze tensiunile, a ocheanului prin care, doar inversîndu-l, avea curajul să privească în jur. De fapt maestrul se legase de tînărul în deplină sintonie
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
Îngerul exterminator" mai are de trăit, conform prognozei medicale, doar trei luni, însă ea, după eșecul încercării de a-și redobândi sănătatea printr-un vindecător miraculos, în Brazilia, păcălește timpul prin întâlniri de dragoste cu un prieten al cărui nume consună parțial cu al taumaturgului, al unui taumaturg care, la nevoie, poate îndeplini și funcția de "înger exterminator". Precum se poate vedea din textele semnalate, sursa generativă a imaginarului este, în proza Roxanei Pavnotescu, refuzul banalului, alungarea lui și a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne arată limpede că apariția lui Isus nu are drept unic scop consolarea ucenicei și „ratificarea”, dacă putem spune așa, a învierii, ci presupune un „mai departe” în registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare nelipsită de la nici unul dintre momentele-cheie ale theodramei cristice. Cum se explică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
face să leviteze miresele lui Chagall. Există riscul pe care regizorul cred că-l confruntă conștient de a pierde autenticitatea întregii povești derapînd spre kitsch prin împingerea spre burlesc și spectacular a personajelor și situațiilor, creînd chiar efecte lirice care consună cu un idilism cam manufacturier recuperabil chiar și în tonul limbajului frust al sătenilor cu o veselie și un trăirism pantagruelic. Undeva demersul cinematografic al lui Horațiu Mălăele se întîlnește cu spiritul fellinian, dar mai ales cu un film precum
Zgomotoasa nuntă mută by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7857_a_9182]
-
salcâm și de regina nopții" (31). Legătura cu ancestralul nu e nici ea uitată, străbunii sunt prezenți și vii, ca, în altă notă, una satirică, de această dată, socialul contemporan, convulsionat de incompetență, rapacitate și orgolii. Peisajul interior al poemelor consună cu cel exterior, rarefiat, caracterizat prin abundență acvatică, parcă într-un perpetuu ritual purificator. Zăpezile, ploile, apele de munte, râurile își duc existența pulsatilă în perfectă simbioză cu munții, nisipul, stâncile, pajiștile alpine, prăpăstiile, peșterile, mementouri ale vieții interioare, ale
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
Rusiei, falezele Franței, pădurile Germaniei ori colinele încețoșate ale Angliei. E un Turn Babel de semn și sens contrar, pentru că aici idiomurile nu trebuie să comunice și, deci, nu se cade să fie inteligibile. Totul e să sune și să consune. Firește că această veritabilă horă a moleculelor lexicale nu s-a încins pentru prima oară odată cu petrecerea oferită de letrism. Isou însă îi conferă formă și substanță, așa cum precizează Acquaviva în Prefața pomenită mai sus: "si l'élément phonétique n
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
ceea ce Maiorescu numește "gustul estetic în Europa". Ar fi vorba despre un principiu pe care, azi, îl numim paralelism. Detaliind, criticul este de părere că literatura lui Slavici sau Gane a început să fie apreciată în Occident și pentru că ea consună cu un întreg curent european, acela dezvoltat de așa-numitele "romane țărănești" (Dorfgeschichten). Mai mult încă: criticul junimist va insista și în 1909 asupra acestui aspect, în răspunsul extrem de sever la discursul de recepție la Academia Română al lui Duiliu Zamfirescu
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
literar este complet imun la "empatia lăuntrică"? Ideea e frumoasă, dar parcă nu aș absolutiza. La Constantin Abăluță, judecata cu inima operează, așa cum este normal în două situații: la selecția autorilor recenzați (pe bază de afinități, sunt urmărite sensibilitățile care consună sau măcar sunt compatibile cu cea a autorului) și în comentarea acelor aspecte ale creației lor care fac să vibreze inima recenzentului. Pornind de aici, nu avem a ne aștepta la pamflete, texte demolatoare, poeți puși la zid. În general
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
giganților pe-ai căror umeri, ne-o amintește o butadă recunoscătoare, dragă modernității, stau vremurile noi. Și liniștite. Era încă timpul, la 1914, să privești înapoi cu dulceagă pietate. Îndată după, admirația va răscoli numai răni. Lumi-le uitate, deși consună cu tonul general, n-au a face cu figurile istoriei imediate sau ale literelor. Sînt plonjări în eroismele altor vîrste, cu întemeietori de spiță biblică, de la Noe la David. Din cînd în cînd, se rătăcește, în ele, rescrieri cu virtuți
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
la început întreruperile verbale nu exprimau decât prin ricoșeu crevasele unui chin mai adânc, de data aceasta continuitatea vorbește pe șleau despre falii deja sedimentate. Nu e întâmplătoare, ca o contrapondere a atâtor și-atâtor disoluții, imaginea pragului. Evoluția stilistică consună cu maturizarea formulei. Stoiciu nu mai resimte, astăzi, urgența transcrierii în timp real. Dislexicul de altădată a devenit nostalgic și profetic, ceea ce îi permite să instrumenteze numeroase schimbări de perspectivă. Salturile sunt mai ample: „Constat în fiecare zi că rămân
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
anumite chestiuni esențiale.” Caracteristicile fundamentale ale unui popor, conform aceluiași sociolog francez, nu trebuie să fie numeroase. Bine sedimentate în conștiința fiecărui individ, ele determină destinul istoric al unei națiuni.... Citită în această cheie, biografia și opera lui Grigore Vieru consună cu aspirațiile națiunii pe care a reprezentat-o. Calitățile și slăbiciune caracterului său se suprapun peste cele ale poporului din care a făcut parte. De aici pleacă și receptarea cu totul extraordinară antumă și postumă a operei și personalității sale
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
se pot elimina mai mult de o mie de oameni odată, iar cimitirele se umplu cu nenumărate morminte de eroi anonimi, perspectiva asupra identității, dar și sensul existenței umane se repun în discuție radical. Unicat și multiplu Posibilitatea exterminării colective consună în plan teoretic cu apariția evaluării statistice a oamenilor. Această perspectivă, avansată pe la 1890, cam odată cu crimele lui Jack Spintecătorul, permite anticiparea comportamentului grupurilor de oameni prin calcule ale probabilităților bazate pe întrebări și răspunsuri nediferențiate. Accentul nu mai cade
Cât de real este omul virtual by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6662_a_7987]
-
existențial italian, cu idealul acestuia de simplitate și "descărnare" ("essenziale e scabro") verbală. Dacă nu exagerez versul poetului român (care scoate memorabilul volum amintit chiar acum treizeci de ani) "aliorul și mătrăguna îmi sunt mai aproape", din poezia De pe corabie, consună cu gustul specific montalian, prin alegerea marginalității cu miez tare, printr-un fel de izolare fecundă de convențiile limbajului. Baconsky e mai aulic, mai aproape de Ungaretti, Quasimodo, de generația mai veche, deci, a ermeticilor, decât de scepticul Montale, născut în
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
închisoare, chilie de mânăstire, Crucifix sau masă, ai cărei ocupanți trimit - prin aranjamentul de ansamblu și datorită jocului de lumini și umbre mânuit cu extremă artă de către regizorul însuși - la imaginea biblică a Cinei cea de taină. Costumele - somptuoase - au "consunat" totuși cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat granițele dintre epoci. La reușita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József și nu în ultimul
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
absență. Să fie motanul Cheshire, cel mereu gata să se evapore? N-am idee. Doar că volumul, așa cum se prezintă el, seamănă izbitor de mult, grafic, cu reeditarea Bucuriei anonimatului, apărută, tot anul trecut, la Editura Semne. Chiar și ilustrațiile consună. Și-ntr-un caz, și-n celălalt, sunt reproduse fotografic o serie de sculpturi purtând semnătura lui Mircia Dumitrescu. Să ne mai întrebăm, naiv, ce autor îi stăruie încă lui Eugen Suciu în minte?
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
o fi reluat, anastatic, pe aceea inițială, așa cum s-a întâmplat cu alte volume-cult ale perioadei, cum e Cinciul valului al doilea de lunediști sau Pauza de respirație a grupului de la Brașov.) Acceptabilă, spun, fiindcă cel puțin așezarea în pagină consună cu intențiile volumului. Versurile sunt, în chip fericit, dispersate. Unele încep la capăt de rând, altele mult mai la stânga. Curg în scară. Se regrupează. Au o arhitectură a lor. Nu chiar ca în caligramele lui Apollinaire, dar undeva pe-acolo
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
fi trăit o înfiorare asemănătoare când și-a botezat una din cele mai superbe descripții din Țara de dincolo de negură «Gâște sălbatice, adică numere incomensurabile»” (p. 103). Interpretarea aceasta, îmbibată de livresc și ambreiată de un tip de raționament paradoxal, consună cu aceea pe care tot Crohmălniceanu o dădea literaturii lui Sadoveanu în faimoasa Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984). Acolo urma liniile directoare ale unor Jung și pe Frye. Aici, face un pas înainte, către autorul Grădinii cărărilor
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
a cetelor țigănești de-a se organiza, de-a se înscrie pe direcția unei finalități semnifică o degradare a conceptului de întemeiere. „Jucăreaua” lui Budai-Deleanu traduce scepticismul său adînc imprimat în barocul burlesc pe care-l montează. Tipologic, scriitorul nu consună cu timpul auroral în care lua naștere creația noastră literară, ci mai curînd cu actualul modernism tîrziu, numit postmodernism. Mizînd pe o potențare grotescă a lucrurilor, id est pe un șir de devalorizări, Budai-Deleanu apelează la un mecanism poetic complex
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
de sfârșit/ (nici un cuvânt al său nu va fi iertat).// Iarna își suflă mucii drept pe parbriz”34. Dincolo de orice alte comentarii și glose (inclusiv de context istoric 35), doi sunt indicii culturali indiscutabili: Urmuz și Eminescu. Dacă cel dintâi consună intim cu formula eterogenă (mecanomorfă și electromorfă) a personajelor lui Florin Iaru, trimiterea la caietele celui de-al doilea, pe care le visa editate Noica, are o conotație vădit centrifugă. Ea justifică, prin puterea modelului (abil speculată), orice îndrăzneală lexicală
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
fi veșnic despărțiți.// Iar tu lună, dragă lună, Tu a nopților cunună,/ Să nu spui că ne-ai privit./ Poate mâni a tale rază/ N’ar putea măcar să crează/ Că vreodată ne-am iubit.” (Pasăre cu pene albastre). Ritmurile populare consună cu o filosofie de aceeași sorginte, care spune să te ferești de prea multă fericire. Însă, dovadă stând toate stanțele elegiace care alcătuiesc, în bună parte, volumul, nici măcar prudența nu ajută...
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
puncte prevestind o enumerare, Lăzărescu reduce inventarul la un singur, ultim, personaj): băiatul care vinde flori (p. 148). Ce posedă totuși autorul Amorțirii este un bun dozaj al sugestiei: în virtutea lui, cum observam mai sus, Evghenie și Valeria ajung să consune, ca două personaje complementare. Abulia lui și boala ei își transmit întotdeauna, uneori la multe pagini distanță, semnale de recunoaștere. Dacă el se visează, într-un rând, călător prin locurile în care somonii se întorc ca să moară (e cunoscută această
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
dintre oponenții săi, însă nimic de ordin personal nu distruge tempoul fiecărui act din această piesă sângeroasă. Gosling incarnează un personaj care a devenit în această ipostază unul refnian, tăcut, meditativ, vidat parcă, cu un fel de resemnare stranie care consună cu spectralitatea celuilalt personaj, detectivul Chang ca și cum cei doi ar face parte dintr-o piesă de teatru Kabuki. Acțiunile lor par deja prestabilite ca într-un carnaval kharmic. Într-un decor care-l amintește pe Gaspar Noé din Irréversible (2002
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
și a dictaturii, ce observăm acum? Că, de fapt, toată lumea dă în critici cu vorbe de toate culorile, cu patos, virulență, argumente și arme albe de toate calibrele. Cele mai diferite tipuri de personalitate, din cele mai varii structuri artistice, consună brusc și devastator în unghiul alergiei la critică. Fie că ne atacă diletantismul, impresionismul, foiletonismul, fariseismul, reducționismul, lipsa de apetit pentru teoria literaturii, partizanatul și critica de cumetrie, fie că ne acuză de precaritate filozofică și estetică, de carențe morale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]