134 matches
-
viziune", vedere directă. În mod originar, numele de teorie s-a dat acelor cunoștințe imediate, obținute direct de intuiția intelectuală. Pentru cei vechi și special pentru Aristotel logica era în acest sens o teorie adică un corp de adevăruri nedemonstrate, "contemplate", așa cum se găsesc ele esențial în realitate. Logica nu era o construcție științifică, nu era concepută ca o ierarhie de adevăruri ci ea își propunea să învețe principiile, de aceea neputând fi considerată știință. Chiar dacă Aristotel a folosit expresia de
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
2007: 2006: "„(...) Călătorind frecvent, Iosif Kiraly dezvolta o relație specială cu imaginea surprinsă pe peliculă, care se transformă într-o relație cu istoria însăși. Călătoria devine un proces de autoidentificare și investigare prin care clipă prezenta, desi efemera, poate fi contemplata și analizată retrospectiv: fotografia reprezintă un mijloc de recuperare. Seducția virtuozităților tehnice este înlocuită de frustețea instantaneului în care marginea clișeului devine martor suplimentar. "Fotografia devine la Kiraly o metodă de autoanaliza pornind de la ipoteza pierderii reperelor naturale și a
Iosif Kiraly () [Corola-website/Science/301518_a_302847]
-
și cele afective, de aici structura generală a Islamului al carui fundament este doctrina Unității (at-tawhid), de unde și orientarea intelectuală care se impune tuturor variantelor vieții contemplative; în ceea ce privește iubirea ea se naște aproape pretutindeni, unde Realitatea divină este simțită sau contemplata. Aceasta chemare la perceperea unității este exprimată într-un poem de Kuhi din Șiraz Cunoașterea reală, gnoza, nu implică în niciun fel o afirmare a mentalului în detrimentul atitudinii afective; organul sau interior fiind inima (Qalb), centrul secret și insesizabil al
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de totdeauna și ne vom întîlni mereu..." " Da, tresări ea din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător și tot așa surâsul îi pieri, ca un miracol care nu trebuia contemplat mai mult de o milionime de clipă. Și i se stinse și atenția și parcă i se micșoră și prezența, și rămase parcă inertă cu tâmplele în palmele mele, care îi desveleau un chip temător și însingurat, cu privirea răsucită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care și-a împletit viața devenită destin geamăn. Nici nu știi dacă trebuie neapărat să te străduiești să-i distingi. Asemenea cupluri, asemenea tovarăși de viață, de luptă, de destin, asemenea iubiri sunt atât de rare încât minunea lor merită contemplată ca atare și nimic altceva. Din ultima lor vizită în România, în primăvara anului 1997, lumea literară și prietenii își amintesc, la o lansare de carte, un Virgil Ierunca pierdut, absent, mut, refractar oricărei comunicări și întorcând spatele camerelor de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
aerul sfidător al acestui ciclu trebuie pus în context. Insolența lui se face simțită doar prin raportare la restul cărții, în care tutelară pare să fie o anume retractilitate. Acolo, personajul principal e tăcerea, o tăcere groasă și incasabilă, atent contemplată și, în consecință, atent scalată: „sunt 24 de grade ale tăcerii,/ în sus,/ și 24 în jos./ le știu pe toate cele de jos,/ m-am jucat cu ele în loc de păpuși/ până ce am lăsat degetul mare al mâinii drepte/ și
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
casă, copii etc.) de statul atotmilostiv cu supușii, putând astfel să-și dedice energiile unui scop nobil, să-și sublimeze libidoul în activitatea estetică a depănatului bumbacului, așa cum și-ar fi dorit Reich, și pe urmele lui unele feministe americane. Contemplată retroactiv, psihanalitic, Ana dezvăluie noi comori: crescută într-o familie de țărani din Oltenia, cu mulți frați, înțelegem că mănâncă pe apucate. Tatăl, dominator și ignorant, îi refuză o educație în favoarea unei situații tipic capitaliste: serviciul la stăpân. Astfel, se
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
și Câmpulung Moldovenesc. Am programat această incursiune în trecutul nostru pentru ca și copiii și nepoții, atunci când în anii care vin se vor gândi la România, țara de baștină a familiei, să-și facă despre ea o imagine concretă prin intermediul peisajelor contemplate și al prietenilor întâlniți acolo, oameni harnici și inimoși, care trudesc la fel ca semenii lor de pretutindeni pentru pâinea cea de toate zilele. N-a durat mult până ce, sosit la Beiuș, emoția care mă copleșise în primele clipe ale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
romantice, a spiritului autohton " . (George C?linescu) Este acesta un argument În plus care Îl poate determina pe cititorul modern s? opteze pentru o nou? lectur? a operei eminesciene: „ ??ci func? ia operelor mari nu e de a fi doar contemplate. Este de a na?te alte opere mari sau m?car de a modela omenescul din tine. Iar de nu, func?ia operelor mari este de a te face s? -Îi cere scuze că exi?ți” (C. Noica) ?i pentru
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
proprii lumii noastre În devenire: „trecere", „pieire ", „ umbr? (Roșa Del Conte) Numai artă are privilegiul de a restitui Într-o form? unic?, sublimat? În esen?a ei, existen?a primordial? a oric?rui element al materiei. Luna, stelele, codrii, apele contemplate fiind de ochiul artistului sunt astfel redate nemuririi. Prin art?, poetul deschide por?ile adev?ratei ? i profundei cunoa?teri ?i, de aceea, toate acestea se reg?sesc, ca Într-o oglind?, În con? tiin? a sa „eliberat? de limit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
zi a anului. E alb peste tot. Am în mine parcă toate „zăpezile de altădată”. Zăpezi care s-au amestecat cu pământul, ascunzându-se în hrana de toate zilele, cu tot aerul respirat, călătorind prin flori, frunze și fructe îndelung contemplate și mirosite. Zăpezile devenite coline pe strada Amaradiei și pe alte străzi iubite de mine, acolo unde locuia și pe care trecea băiatul drag mie. Chiar dacă el nu era acasă, acea stradă și străzile învecinate cu ea aveau magia lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
raportul dintre vid și esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci dimpotrivă: în vid, un esențial. Fapt care nu atenuează sentimentul eșecului, dar care purifică orice criză teribilă, delirantă, extazică a adevărului. Contemplate acum, vidul și esențialul nu mai dor; prin conștiința eșecului, disperarea e complementară melancoliei. În tinerețe, era complementară doar plictisului, anxietății și extazului. Dostoievskian, Cioran nota în aceeași scrisoare către Eliade: „Îmi e imposibil, dragă Mircea, să scriu despre un
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și una dintre consecințele bolilor, ura față de ceilalți: „Aici e de căutat motivul pentru care am scris Odiseea Ranchiunii” (idem). Oare nu tot aici trebuie căutate rădăcinile violenței? Ba, mai mult: sentimentul înstrăinării de sine, al detașării de propriul trup, contemplat, analizat, explorat ca un corp străin nu va fi fiind consecința atâtor boli? Oricum, trupul lui Cioran e un veritabil barometru: înregistrează, cu acuitate, toate schimbările meteorologice. „Cea mai mică schimbare de temperatură, spune el, îmi repune în cauză toate
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1835 la Londra, p. 68: "I would be wanting în gratitude were I wanting în sadness. The beautiful and wonderful circumstances attending the King‘s illness increase this sentiment, although în some sense they lessen it; and I can not contemplate them without a kind of pleasure, seeing aș I do that they must add to his glory. Nor can I behold them without a fuller realization of the extent of our imminent loss. În fact, it is impossible to imagine
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mai compromițător. Astfel, omul rațional al secolului al XV-lea credea încă destul în imaginile sale încât să le audă. Apa pictată care-l deranja pe chinez îl liniștește pe toscan. În amândouă cazurile, o prezență traversează reprezentarea; prospețimea undei contemplate trece în corpul contemplativ. De la văzut la văzător, în afara spațiilor liturgice și a oricărui loc sacramental, privirea asigură o comunicare a substanțelor. Imaginea acționează ca mediere efectivă. Cum a fost posibil lucrul acesta? Și ce s-a schimbat în ochiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
principiul helenic: doar Forma însuflețește. Plotin, după Platon, chiar a diabolizat latura carnală a imaginii, imagine pe care o scuză totuși deoarece oferă, prin simpatie, un fragment din sufletul lumii. Adevărul imaginii, spune el, este inteligibilul. De aceea ea trebuie contemplată nu cu ochii trupului, ci cu "ochiul dinlăuntru" (endon blepei). Partea malefică a imaginii este, în schimb, tot ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal și emanația lui vizuală. Reflectarea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Nichifor Crainic. Vocea poetului este însă aici mult mai decisă: el stăpânește cu destulă siguranță mijloacele artistice, stanțele au fermitate, suplețe, expresivitate și muzicalitate, acestor calități adăugându-li-se o discretă vibrație interioară; se insinuează ideea unei lumi paralele celei contemplate, o lume a trăirilor nemărturisite, învăluite în duioșie și tandrețe (Ceremonial pentru întoarcere în veac). Placheta Din refugiu, ultima apariție editorială a lui F., abordează o tematică mai apropiată de crispările realității și ale istoriei, relevabilă fiind emoția participativă, prezentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286975_a_288304]
-
e activă și dobândită; și contemplația supranaturală, care e pasivă și dăruită. în contemplația naturală, distingem o contemplație sensibilă, o contemplație imaginativă și o contemplație intelectuală”.(Joscph Marechal: Etudes sur la psychologie des Mystiques, v.I, p.209-212 ) După obiectul contemplat și după timbrul sufletesc, această contemplație poate fi artistică, filosofică sau religioasă. Deasupra ei se ierarhizează contemplația supranaturală, care e un dar deosebit al harului dumnezeiesc. Ea e nedesăvârșită sau desăvârșită, după cum sufletul e dominat parțial sau integral de puterea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
planul iubirii universale. Androginul realizat de ascet înseamnă neutralizarea instinctului erotic, eliberarea de fatalitățile legate de el și intrarea în armonia pură a iubirii universale. Poetul de adâncă inspirație creștină, V. Voiculescu, a creat un cuprinzător simbol al neutralității androgine, contemplată ca o prefigurație a vieții eterne: Țin cumpăna-ntre suflet și-ntre carne... Drept chezășie limpede-a puterii Că patimile n-au să mi-o răstoarne, Port amândouă cheile plăcerii. Gândul rostit în această strofă adună principiul masculin și principiul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii din una în alta, una dintre ele fiind chiar făptura poetului; motivul proteismului universal, al măștilor unei esențe inaccesibile, ca și al schimbării măștilor; motivul oglindirii, al răsfrângerii Unului în forma materială a chipului contemplat; motivul narcisiac al autocontemplării, al descoperirii unității sinelui în identitatea iluziilor sinelui răsfrânt de sine. Platonismul funciar, barocul reprezentărilor, romantismul antinomiilor, nietzscheanismul sfidării limitelor se regăsesc în poeme tragice, înghețate sub răceala unei forme tehnic impecabile, raportabilă la forme textuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de exemplu, George, 1994). Ambele curente au în comun premisa că nu se pot cunoaște fenomenele sociale separat de observator, în timp ce realismul științific afirmă că ele pot exista independent și că acest lucru se poate demonstra, chiar dacă ele nu sunt contemplate (Patomäki și Wight, 2000). Criticile constructiviștilor la adresa ontologiei realiste se asociază cu aceste poziții realiste antiștiințifice. Această ultimă acuzație a evoluat în timp. Postpozitiviștii (de pildă, Ashley și Walker, 1990a), în cadrul dezbaterii cu pozitiviștii, deseori resping realismul, deoarece îl consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
devenind un adăpost al visării romantice. Personificarea anticilor care văzuseră în Selene o zeitate magnifică, plimbându-se între nori de argint, apare transcrisă în registru eminescian de serafică blândă, idee platoniciană, „amanta lui Dumnezeu (Lucifer)” conform unei însemnări pe manuscris. Contemplată „prin streșina de codru”, luna apare ca : „O regina tânără și blondă în mantia-i albastră constelată, Cu mâinile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii Albaștri, mari, prin straturi înflorite De nori, ce înfoiate îi
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
al doilea răspuns este subiectivist : el susține, cu drept cuvânt, că cineva trebuie să evalueze lucrul evaluat, dar nu corelează natura reacției cu natura obiectului care o pricinuiește. El este un răspuns psihologist, în sensul că abate atenția de la obiectul contemplat sau gustat, pentru a o îndrepta asupra reacțiilor și vibrațiilor emoționale ale individului, sau ale unui individ generalizat. Adoptarea primului sau a celui de al treilea răspuns pare a fi o chestiune de interpretare. Filosofilor de profesie, primul răspuns le
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
în speranța unei ieșiri din cenușiul monocord al anonimatului. Învățătorii se vrea o oglindă purtată de-a lungul a zece ani din viața foștilor normaliști. Scriitorul se instalează însă în interiorul oglinzii, de unde și relativa lipsă de perspectivă în reconsiderarea lumii contemplate. În spațiul spre care au plecat ca „luminători ai satelor”, normaliștii devin apostoli, victime ale confruntărilor dure cu viața rurală. Autorul consemnărilor apare ca un idealist dispus să lupte cu împrejurările ostile, susținut de dorința cunoașterii, transformată în adevărată pasiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
Erai sumar îmbrăcată, atât de sufocantă era căldura golfului la reflux. Îți vedeam trupul și amestecul de fragilitate și forță, pe care mișcările tale îl scoteau la iveală. Jocul acela carnal și inocent al nudității care nu știe că e contemplată. Un bust cu contururi musculoase, desenul ferm al unei gambe și, deodată, parcă trădată, clavicula aceea fină, aproape dureroasă în liniile ei copilăroase... Ceva s-a răzvrătit în mine. Munca asta de strângere a rămășițelor pare întotdeauna, la început, să
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]