35 matches
-
această euforie a trebăluielii, intră în joc și o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu piața Obor. A face, în aceste zile, o vizită în piața Obor e o experiență inițiatică. Deasupra întregii lumi se înalță o grimasă de bazar, o nebuloasă pestriță, un frison comatos. Înghesuiala are proporțiile unui exod
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă a contemplativității și teme iul unei subtile metafizici a non-acțiunii. A făptui nefăptuind (wu-wei) e stilul însuși al „eticii“ taoiste. Înțeleptul care nu intervine agresiv în ordinea lucrurilor și care produce efecte salutare prin simpla sa prezență imită metabolismul Principiului nemișcător, care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
disperată de a evita „frigul“ lumii. Cât despre Ilia Ilici, el întruchipează, în același timp, farmecul și dezastrul mentalită ții răsăritene. O mentalitate care se năruie în relativism din cauza unei supra licitări a absolutului. Răsăriteanul nu știe să fie rezonabil. Contemplativitatea lui nu exclude curioase forme de isterie. Sentimental și crud, el își pierde adesea inima tocmai pentru că o idolatrizează. „Îi murise inima“, spune, la un moment dat, Goncearov, despre altfel inimosul său erou. Oblomov e nemilos cu toți cei din
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dacă nu aud non-stop, ca zgomot de fundal, radioul sau televizorul, alții intră în sevraj dacă n-au de ronțăit o tipăritură oarecare. Posibilitatea de a rămâne singuri cu un gând propriu, de a se cufunda în vidul bogat al contemplativității, li se pare o perspectivă înfricoșătoare. Ca sub-specii, vom menționa devoratorul de ziare, care la masă, în metrou sau în parc e simpla anexă a unui maldăr de gazete policrome, apoi devoratorul de romane polițiste și, în sfârșit, amatorul de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un manierism, unul al clasicismului. Căci este artă născută din artă. De altfel, în paranteză fie spus, baladele Cercului se constituie într-un surprinzător fenomen postmodernist, iar acesta poate fi pus în relație cu estetica manieristă. Declanșate din „înalta lui contemplativitate“ (remarcată încă de E. Lovinescu), cu o propensiune filosofică accentuată, creațiile critice ale lui I. Negoițescu uimesc și farmecă tocmai de aceea prin frăgezimea și savoarea lor senzuală. La fel de pregnant transpare înclinația ludică a spiritului său speculativ, iar străfulgerările ideatice
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
5. brevilocvența: a. mesaj scurt; d. expresia cea mai scrută a gândirii și a sentimentului; b. nu se dialoghează; e. se exprimă doar esențele; c. nu există exces în narațiune, descriere etc. 6. finețea (sentimentelor, a strărilor sufletești etc.); 7. contemplativitatea îndeosebi în poezia lirică; 8. descripția fantastică a realului; îmbinarea realului cu fantasticul; 9. formele și structurile fixe; limbaj standard (stereotipiu basmului, începutul doinelor etc.); 10. alte elemente de stereotipie: un sistem prestabilit al mijloacelor de expresie: a. motive; e
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
definire a spiritului național. E. Lovinescu (1881-1943), unul dintre cei mai de seamă critici și istorici literari români și teoretician al culturii, vedea distincțiile (În Istoria civilizației române moderne, 1924- 1925) În termeni „rasiali“ și imuabili. După el, „prin natura contemplativității lor, moldovenii Înclină spre creația poetică“, În timp ce, „prin firea lor mobilă, comprehensivă și practică, muntenii și-au Îndreptat activitatea mai mult pe terenul politic și economic“ <endnote id="10"/>. Fapt este că, Îndeosebi În secolul al XIX-lea, moldovenii au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
francez îl citește pe Tolstoi, un german pe Proust, un sud-american pe Kafka, fără impresia unei incomunicabilități cu motivație etnică, deși marilor culturi ale lumii li se pot atribui profiluri în linii generale distinctive: raționalismul francezilor, metafizica germanilor, misticismul slavilor, contemplativitatea orientalilor etc. Ce-am putea nădăjdui noi, românii? Să fim cunoscuți peste graniță nu neapărat printr-o prismă diferențială (cu toate că avem o sumă de tradiții de valabilitate internă, a căror cinstire se impune dincolo de sloganurile "globalizării"), ci prin ceea ce reprezintă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este un francez pentru care deznodămîntul, ca dez-nodare, ca o continuare-după a ceea-ce-a-fost, nu poate arbitra Între postura unui postlimpede văzut de anglo-saxoni ca eliberare de modernism și cea unei modernități franceze ajunse obiect al propriei reflecții - de unde excesul de contemplativitate, de rațiocinare, enervant de la punct. Deznodămîntul nu Începe Însă atunci după 1990, ci odată cu Beckett. Ruffel n-o spune, ocolește capcana, dar o vede, atunci cînd scrie: „Astfel, abordarea istoriei, atît de sensibilă În aceste romane, trece prin fabularea cea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voinic, trăind pe corhane cu turma sa, căruia oița bârsană îi spune că au să-l omoare baciul Ungurean și cu cel Vrâncean și, în loc să pună mâna pe bâtă și să se apere, pune mâinile pe piept și face poezii! Contemplativitatea și forța, forța mai cu seamă, nu îngăduie o asemenea purtare”. Concluziile lui nu impun o nouă interpretare, ci se reduc la o sentință severă: „Miorița lui Alecsandri, ca născocire populară, este o imposibilitate!”. Th. D. Speranția (1915) optează pentru
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]