202 matches
-
p. 318. Acest văl de mătase care dezvăluie și maschează totodată este narațiunea însăși: se evocă o scenă care ar putea fi pornografică dacă nu s-ar transforma în spectacol estetizant. Consumatorul este chemat să ia mai degrabă poziție de contemplator decât de voyeur, ca în dispozitivul pornografic. În clipa în care se schițează ceva de ordin pornografic, când bărbatul penetrează femeia, "el rămâne nemișcat", iar femeia "se pietrifică". Aceste poziții sculpturale blochează dezvoltarea excitației sexuale. 3 Pornografia și interdicția 1
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o anumită "gândire în imagini", "profund subiectivă") și cogito-ul (legat de "gândirea în noțiuni") trăsături invocate în Respirări se constituie în dimensiuni corelative, inextricabile. În cele 11 Elegii (publicate în 1966) obsedează vădit causa rerum, o multiplă exasperare a Eului contemplator (titlul Contemplare se repetă) posedat de nostalgia cunoașterii, balansând între înaintări și retrageri necontenite, sub perpetua presiune a relativismului universal. "Stau între doi idoli și nu pot s-aleg pe nici unul (...) // Stau cu o lopată în mână între două gropi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează conștiința finitudinii; ca atare, discursul liric se clatină sub arcul lucidității în alertă. Pe scurt, contemplatorul de la Baaad, nereținut, încorporează ipostaze ale iubirii din toate timpurile și din toate spațiile, punând în pagină, în spiritul lui Denis de Rougemont (din Les Mythes de l'amour), afecțiune dezinteresată (agapé), iubire gingașă (storge), dar și dorință intensă (pathos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
finalitatea Ființei. Rațiunea își asociază plenar, aici, disponibilitățile poeziei. O lume paralelă (1989), pe de o parte palpabilă, pe de alta respirând mister, implică umbre și cenușă; Umbra / a ceea ce am fost nu mai poate să dăinuiască / așa la nesfârșit...": Contemplatorului "pierdut în timp", planând între trecut și viitor, îi vorbesc simbolic miracole cotidiene: iarba reprezintă "corpul fizic al unui strămoș"; iarba de leac ar putea "vindeca de singurătate"; peste "prăpastia vremii" durează sufletul, "măturător de frunze" toamna. Arhivă de amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Sex și caracter Colecția TEXTE DE FRONTIERĂ • Nichita Danilov, Apocalipsa de carton • Ovidiu Aniculăese, Cartea pentru cei mulți. Studiu cultural asupra romanului popular în America postmodernă • Andrei-Iustin Hossu, Cele trei trepte ale singurătății • Emil Stan, Cioran. Vitalitatea renunțării • Dan Stanca, Contemplatorul solitar • Valeriu Stanca, Trei Rîuri și un ocean de poezie LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Eseuri de ieri și de azi ALBA-IULIA Librăria Mircea Eliade, str. Cloșca, bloc CH1 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în cele din urmă, aceasta ajungând să-l "muncească", la rândul său, pe cel ce o contemplă. Între privitor și lucrarea de artă se naște o legătură generată de travaliul inițial al creatorului. Desăvârșită, opera este destinată să trezească în contemplatorul ei trăiri unice, emoții, gânduri și sentimente, astfel încât, chiar și atunci când nu se află în legătură directă cu el, să mai aibă încă puterea de a persista în memoria acestuia. Metoda psihanalizei oferă așadar o interesantă motivație a necesității omului
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artă, în care momentul reprezentării artistice propriu-zise nu este decât un punct intermediar al desăvârșirii procesului creator. În acest caz, reprezentarea artistică leagă în timp momentul creației ideatice de momentul expunerii sale publice sau al receptării ei exterioare, la nivelul contemplatorului. În fine, cel de-al treilea caz percepe reprezentarea ca finalitate a unui șir de acțiuni de ordin artistic, fiind precedată la rândul său de numeroase alte procese și mecanisme specifice creației. Urmărind reprezentarea dintr-o perspectivă psiho-cognitivă, aceasta poate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
respectivelor culturi 487. Totodată, acesta observa că procesul de simbolizare prin care este invocată prezența divinității în operele de artă comportă în permanență trei aspecte complementare iconic, gestual și verbal -, ce reflectă raporturile dintre creația artistică de factură sacră și contemplatorul ei488. Rezumând aceste trăsături, se relevă faptul că, în general, opera de artă sacră poate fi înțeleasă ca un produs material, rezultat al eforturilor creatoare și al fanteziei artistului aflat sub inspirația divină. O astfel de lucrare este capabilă să
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
că, în general, opera de artă sacră poate fi înțeleasă ca un produs material, rezultat al eforturilor creatoare și al fanteziei artistului aflat sub inspirația divină. O astfel de lucrare este capabilă să declanșeze, ulterior, în mintea și-n spiritul contemplatorului ei, o atitudine de respect veritabil, evidențiat prin diferitele manifestări ritualice sau gestuale determinate de exprimarea și aprofundarea trăirilor religioase. Deși convingătoare, avem senzația că toate aceste aspecte nu sunt însă suficiente pentru surprinderea unei definiții complete a artei sacre
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a sentimentului religios prin intermediul operelor de artă. Ea constă în manifestarea vizual-artistică cea mai profundă a religiozității, rolul său fundamental găsindu-și expresia în conservarea credinței religioase și în transmiterea ei mai departe pe cale vizuală. Este arta capabilă să comunice contemplatorului ei, în mod nealterat, intensitatea sentimentului religios, deșteptând în sufletul acestuia idealul depășirii granițelor lumești și al îndreptării spre Absolut. Din această privință, arta sacră corespunde unei forme de căutare și indicare a cauzei finale a tuturor lucrurilor care este
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
din preocupările esteticii fiindcă nu e o emoție pură. Obiecțiunea ne apare cu atât mai neserioasă cu cât, mărginindu-ne numai la sfera artei, majoritatea covârșitoare a capodoperelor, ce constituie patrimoniul frumos al omenirii, sunt de inspirație religioasă și insuflă contemplatorilor emoții estetic-religioase. Știința acestor superficiali teoreticieni moderni ar rămâne fără obiect, dacă am elimina capodoperele pe motiv că nu insuflă o emoție pur estetică! De fapt, orice artă mare suie înălțimile pe aripile de vultur ale religiei. N-am vrea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
semnificații și dimensiuni esențiale. Cu rafinament, pictorul zugrăvește frânturi de peisaj, în care-și recunoaște propria vibrare sufletească. La baza oricărei compoziții stă linia; ea reprezintă, în cazul nostru, începutul și sfârșitul creației... O mână sigură și multă fantezie oferă contemplatorului un peisaj colinar, o zonă de silvostepă, în care temele și motivele reluate capătă de fiecare dată o notă de prospețime. Orice iubitor de frumos zăbovește în fața acestor lucrări interesante prin stilistica lor, adâncirea, esențializarea, subtilizarea unui aspect particular în
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Extrapolări în damnările Apocalipsei / 91 Mărturisirea te iubesc în fenomenalitatea îndrăgostirii / 143 Prolog Dacă lumea este o scrisoare a Divinității trimisă omului, așa cum ne spune Platon, atunci decriptarea și deslușirea acestei epistole constituie una dintre marile meniri ale destinului uman. Contemplatorul asupra lumii este unul din temerarii ce își asumă intens și adesea dramatic această menire. Pentru el, întregul univers reprezintă o serie vastă de codificări, un tablou de enigme împletite la nesfârșit. În spatele acestui peisaj-taină palpită temeiuri și sensuri primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de enigme împletite la nesfârșit. În spatele acestui peisaj-taină palpită temeiuri și sensuri primordiale spre a căror descoperire este chemată ființa umană. Ele sunt așadar ascunse asemeni unor abisuri ce poartă lumea prin energii și pulsiuni inepuizabile. La aceste surse-temeiuri încearcă contemplatorul să ajungă spre a le degaja din adâncurile opturante și a le înfățișa semenilor. Această ascundere inițială prin care mâinile creatoare au adăpostit înțelesurile lumii, poate fi destrămată parțial întru scoaterea meditativă la vedere a câtorva din aceste înțelesuri, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
revendicată de mistic sau care rămân încă ascunse și își așteaptă descoperitorul ce le interpretează sub spectrul rațiunii spre a fi dăruite înțelegerii și asumării umane. Dialectica dintre ascundere și înfățișare constituie aici resortul oricărei meditații autentice asupra lumii. Interpretul contemplator pleacă în demersul său de la confruntarea cu ascunsul, cu situaționarea în ascundere. El intenționează spargerea acestui baraj și înaintarea spre câmpurile extinse dincolo de fermitatea rezistenței unui asemenea zid ontic și gnoseologic. Nu există act interpretativ și înfățișare de sens primordial
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
El intenționează spargerea acestui baraj și înaintarea spre câmpurile extinse dincolo de fermitatea rezistenței unui asemenea zid ontic și gnoseologic. Nu există act interpretativ și înfățișare de sens primordial fără prezența ascunderii ce trebuie străpunsă analitic, înfrântă și anulată. Așadar, interpretul contemplator privește lumea cu ochiul meditației sale și încearcă rostuirea unui portal prin care să foreze și să ajungă de la complexitatea extensiilor fizice la sensuri și temeiuri metafizice. Odată atinse, aceste fundamente sunt aduse în lumina vederii generale, sunt expuse, așezate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
idee ce justifică denumirea de noapte în ambele cazuri. El nu dăruiește, ca noapte a sufletului, inspirație pentru demiurgiile artiștilor și speranță îndrăgostiților boemi, nu oferă nici liniștea anonimă a somnului pentru truditorii din zi sau clipa reculegerii meditative menită contemplatorilor solitari. El este doar un abur negru, un fum al reminescenței, dar și al prevestirilor infernale, un nor încărcat de furtuni ce perforează poteci spre țărmuri demonice. Sub zodia acestui nor malefic, conștiința nocturnă non-religioasă își manifestă, adesea, tensiunile vicierii
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
către care el deschide prin jocul de forme, extensii cromatice, lumini și umbre. Tabloul se adresează pe rând fiecărui admirator ce se poziționează în fața sa, îl abordează pe acest meditator drept o adresă finală, o destinație limită. Astfel, nu numai contemplatorul este proiectat în dimensiunea tabloului, dar și acest tărâm pictural vine și se inoculează în conștiința admiratorului. Asistăm aici la o relație ce exclude, secvențial, conexiunea cu celelalte tablouri și cu ceilalți vizitatori ce alcătuiesc tranzitiv publicul iubitor de mirajul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de publicul ce l-a purtat printre capodopere, tabloul își proiectează mesajul spre admirator pentru a-l cuceri și răpi întru înalte tensiuni estetice, iar artistul cheamă de peste timpuri, prin forța actului său creațional depășind epocile ce-l despart de contemplator. Tot astfel, tabloul Apocalipsei, această revelație cutremurătoare se află așezat, alături de alte peisaje mistice într-o galerie a experienței umane profund-religioase. Cine intră într-o asemenea sală de expoziții, deținând scânteia credinței în Divin, se aseamănă cu vizitatorul îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
precum tabloul, deși este expus și câmpului vizual al unui ignorant, interpelează, întru trăire și meditație, numai pe iubitorul de artă. Dacă accept întru credință acel scenariu creștin, acea versiune a existenței și rostului ființei umane în raport cu Divinitatea, mă aflu contemplator și trăitor printre revelațiile unei astfel de viziuni religioase. Cât timp pășesc de la o revelație la alta, sunt alături și împreună cu ceilalți credincioși creștini. Alcătuim un grup ce pășește întru reverență și pioșenie în această galerie de expresii și simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
selectiv): Acolada atlantică, Ștefan Avădanei Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Ggarda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prezentul cu viitorul, în ultimul terțet, proiectând în imaginația noastră, anticipativ, eșecul conducătorului în lupta de la Actium. Tehnica este a discontinuității de planuri spațiale și temporale. Heredia caută simbolurile în istorie și legendă, dar și în artele plastice și ornamentale; contemplatorul își obiectivează impresiile în mici tablouri ca în sonetele dedicate unor tablouri de Delacroix, Chasseriau sau Puvis de Chavannes. Considerat cel mai mare sonetist al epocii, Heredia are o știință a compoziției și a versului subtilă și savantă. Ritmul, rima
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
zboruri îți au rosturi enciclopedice de inventariere a tutror resurselor lumii antice și moderne, a Valpurgiei romantice și a celei clasice”<ref id=”12”>Marin Popa, Călătoriile epocii romantice, Editura Univers, București, 1972</ref>. De alungul călătoriilor el devine un contemplator cinic și umoristic al clipelor ce i se perindau de-a lungul spectacolelor vieții. Contemplând clipa, Faust exclamă: „Rămâi, ești prea de tot frumoasă!”. Însă clipa nu putea fi oprită în loc deși Faust pare că ajunsese la punctul suprem al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]