2,327 matches
-
registrul standard, mediu-cult, unde s-a transformat în emblemă a hibridului, în sinonim mai pitoresc, atenuat și mai curând comic al lui monstruozitate. În publicistica actuală și în mesajele din Internet, termenul apare destul de des apare ca o metaforă adaptabilă contextual la cele mai diverse situații: “Politica și învățământul au născut o struțocămilă” (vlg.sisnet.ro nr. 3948, 2002); “social-liberalism (o struțocămilă care încearcă să concureze recenta deplasare spre liberalism a social-democrației europene)” (meuro.ong.ro); “Simulatorul după care ați clonat
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
Poetul, cutremurat de transferurile de Înțeles ale cuvântului, Încheie apoteotic În catrenul al cincilea: „Bujori oriunde-s pe planetă - / Simbol de țări și de Împărăție: / Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea acestea-s leac de nebunie”. Iar dacă speculăm contextual, În spiritul comunicării și al simbologiei ofertante, desprindem cuvintele: „bujor”, „Canada”, „România”, „mama”. Printr-o floare, semn al frumosului În certitudine, se deschide nu numai un orizont al cunoașterii, ci și o Întoarcere spre sine, spre personalizare. Când? Numai atunci când
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroși vrăjitori și paranormali răsar din anonimat, pentru a cunoaște o clipă de celebritate” (lumivirtuale.ro). Inovația e recentă, percepută ca atare și de aceea adesea subliniată de ghilimele și însoțită de alte mărci ironice contextuale: „pe unii bolnavi i-am văzut la alte mănăstiri sau la «paranormali» de ultimă oră” (lumeam.ro) „păstrează secretul... altfel mă cheamă la emisiunile cu paranormali!” (poezie.ro); „faci ordine printre paranormali?” (inoan-press.com); „așteptăm părerile paranormalilor” (bridge-club.ro).
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
un om așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile rezistă, ci doar cele care scapă ereziilor ideologice: Moromeții I, Viața ca o pradă. Soluție facilă, care nu convine criticii contemporane dintr-un motiv de la sine
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
găsit în erudiția etalată ca scop în sine sau în recurgerea la un jargon auxiliar ce nu face decît să încarce textul cu un aparat tehnic rebarbativ. De pildă, folosirea unor operatori precum "implicitul de actant", "implicitul auctorial" și "implicitul contextual" nu numai că nu înlesnește curgerea ideii în albia textului, dar îi împrumută ceva din înfățișarea unei incizii chirugicale căreia nu i s-au scos la sfîrșit firele de sutură. În felul acesta ești silit să vezi bucătăria ascunsă a
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
care sugerează o imprecație extrem de violentă: , Păi părerea mea e că biiiiiiip bip bip bibip biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip biiiip bip bip bip cu bip în bip și să biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip în neamu..." (daciaclub.ro). Se ajunge chiar ca bip să capete, metonimic și contextual, sensul de ,cuvînt obscen", ,înjurătură": ,invocând apoi toți sfinții și dumnezeii, printre alte bip-uri" (dbrom.ro). Succesul cuvîntului se reflectă și în derivare: de la bip s-a format verbul familiar, de conjugarea a IV-a, a bipăi (e drept
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
aiuritoare trădează în Voiculescu un neîntrecut creator de instantanee: Dionis din Sakuntala joacă tenis cu Fräulein Lotte pe o pajiște din creierii munților. Scena, de un "pitoresc livresc" neverosimil, își găsește, totuși, în modul aparte de receptare a lecturii armonia contextuală. Memorabilă este și secvența în care boierul din Alcyon sau Diavolul alb poruncește "să se aprindă cățuia cu mirodenii și să se dea drumul la ferestre" în urma dezgustătorului Iani, la fel cum Dinu Murguleț aerisește după vizita lui Tănase Scatiu
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
cu sensul de "cultivator de căpșuni": un articol îi prezintă pe cei în cauză: "Căpșunarii milionari din Radovan. În comuna Radovan, județul Dolj, aproape toți localnicii cultivă căpșuni" (EZ 26.06.2004). Sensul de "culegător" absoarbe însă adesea și informația contextuală, astfel încît cuvîntul este folosit și pentru a desemna, generic (și ușor persiflant), orice persoană care muncește în străinătate: "Căpșunarii, ademeniți cu pensii suplimentare" (Curierul național 4158, 2004). Așa se poate ajunge și la utilizarea surprinzătoare de la care am pornit
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
celor care au tăcut sau au fost așezați sub dioptrii deformatoare pare justificabilă din perspectiva eticii postmoderne, accentul deplasându-se dinspre estetic spre etic. Mai mult decât atât, narațiunea nu poate fi separată de subiectivitatea autorului, de limitele impuse de contextual cultural sau de pleura greu penetrabilă a iluziilor, a mistificărilor, și de aceea se impune o Școală a suspiciunii (P. Ricoeur) pentru decantarea sensurilor corecte de morbul unei conștiințe false. Argumentele Tamarei Cărăuș în favoarea legitimării etice a rescrierii postmoderne sunt
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
și temele splendide ce se rulează număr de număr, aspectul ei de gust îngrijit și ilustrația vie, această revistă ce, iată, se pregătește de centenar, (în 2005), este una din puținele de însemnătate națională. O revistă de patrimoniu, rară în contextual cultural autohton. O mare revistă românească, elegantă, densă, exigentă, realizată de o echipă de profesioniști. O mărturie de longevitate și rezistență intelectuală. Un dar excepțional mai ales în această perioadă de tranziție când confuzia, impostura și penuria financiară sunt mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
ale pictorului interbelic. Făcînd parte din aceeași generație cu }uculescu, Baba, Ciucurencu, }ipoia etc., adică generația artiștilor formați în libertate și intrați, apoi, la maturitatea lor deplină, în cea mai agresivă captivitate, el a trebuit să facă față unor presiuni contextuale și subiective cărora cu greu le-ar fi putut face față un om obișnuit. Perfect racordat la momentul artistic internațional, cu o vocație indiscutabilă pentru cercetare în spațiul limbajului și în acela al codurilor artistice, cu o sensibilitate în care
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
impus - unele fără un motiv evident: autobuzist ("conducător de autobuz"), banchist ("creator sau povestitor de bancuri"), altele pentru că erau, chiar la vremea respectivă, creații expresive, accidentale (ciocano-secerist), sau adjective inutile și nereușite (eroist, exagerist); cîteva cuvinte depindeau de realități strict contextuale (de exemplu poruncist, viețist - de la numele revistelor Porunca Vremii și Viața Românească). O serie de cuvinte s-au păstrat în limbă, chiar în registrul (familiar) în care au apărut: gurist, notist, ochelarist, parolist. Există desigur și categoria cuvintelor înregistrate ca
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
seamă... ce să zic și eu?" (perso 0.free.fr) -, mai rar autolaudativă: "eu sunt mândru că mă bag în seamă pe forum încă din primul an" (forum.softpedia.com). Construcția apare des în formule de scuze, apropiindu-se uneori, contextual, de "a se băga în vorbă": "Fetelor, scuze că mă bag în seamă, însă faza cu spanacul din fier e de domeniul trecutului" (idieta.ro); "Scuzați-mă că mă bag în seamă, dar de ce trebuie punctajele alea să fie cât
A se băga în seamă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11771_a_13096]
-
1976, 121-137. footnote>, Ioan Hrisostom<footnote A. J. Quiroga Puertas, La retórica de Libanio y de Juan Crisóstomo en la revuelta de las estatuas, Salerno, 2007; P. E. Papageorgiou, The Paschal Catechetical Homily of St. John Chrysostom: A Rhetorical and Contextual Study, in GreekOrthodox Theological Review, 43, 1998, 93-104; D. French, Rhetoric and the Rebellion of A.D. 387 in Antioch, Historia, 47, 1998, 468-484; R. Carter, St. John Chrysostom’s Rhetorical Use of the Socratic Distinction between Kingship and Tyranny, Traditio
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
apare sintagma mașină de fițe: “decapotabila mașină de fițe” (AutoMondial 83, 2004); “nu e mașină de fițe, dar tot am înzorzonat-o” (vaidevoi.ro); “au frânat și rablele, au frânat și mașinile de fițe” (adevarulonline.ro) etc. În fine, sinonimia contextuală dintre fiță și modă produce și o altă curiozitate lingvistică: folosirea substantivului fiță la singular: “îți iei niște saboți ultima fiță” (20ani.ro). Inovațiile și modele lingvistice reflectă obsesiile, mai mult sau mai puțin conștiente, ale unei societăți: excesul de
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
Traiană, este premonitorie pentru informația din ultima strofă, care urcă puternic În tonalități wagneriene: „Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare”. Aici, metafora, ca În atâtea zeci de exemple, are suficienți indici contextuali, Însă ea rămâne nucleul enunțului formulat - alăturarea prin suferință, asumarea acestuia, deci luare În posesie a ei, În sensul unei contopiri conștiente cu arta. Numai Încape Îndoială că istoricitatea de pe Columna de la Roma rămâne vie, datorită artei basoreliefului care a
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
minor, op.6 (1889). Enescu asigură instrumentelor soliste o sferă de circulație mai extinsă, defalcată în registre căutate minuțios, optime din punct de vedere timbral. Materia sonoră pe care o inventează mai întâi, o încarcă apoi cu substanțe melodice și contextuale, de unde reiese importanța armoniei polifonizate și modul de răsfirare a particulelor contrapunctice. Temperamental, Enescu se supune comandamentului genului cameral, în maniera de supunere a unui suveran. Exemplificăm acest lucru prin prima parte a unui Cvartet de coarde în do major
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
este de. Deși doar două sunt simultane, toate cele 3 H au aceeași valoare de durată. Rezumativ, masa secvenței se exprimă. Orizontul este un reper calitativ de ordin secund, care referă secvența pe baza unui aspect de variabilitate interioară sau contextuală. Asemănător volumului, ca nuanțare în cuprindere, orizontul este un reper de nuanțare în surprindere, prin alăturare sau împerechere pas-cu-pas, (secvență cu secvență). Pe acest criteriu Vf se prezintă ca șir de obiecte spațio-temporale. Avem deci o exprimare în caracter discursiv
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
pe aspectul de simultaneitate sau suprapunere - ritmică sau și melodică. Astfel: a) dacă înfățișările Vf se suprapun în mod absolut ritmic și melodic (ca într-o singură înfățișare), avem nuanța de unisonie; N.B. La suprafață, unisonia nu are relevanță decât contextual, între segmente succesive. Pe plan sonor însă, cântul la unison este specific vocilor instrumentale sau vocale colective, de tip partidă sau compartiment, situație în care unisonia se constituie ca sintaxă de fond, pe latura de adâncime a Vf. b) dacă
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
atunci trebuie să înțelegi că instituția literaturii era alta decât cea de astăzi. De aceea și valoarea acestor texte trebuie judecată prin raportare la timpul acela. Nu întâmplător marii noștri clasici sunt scriitorii din secolul al XlX-lea, însă judecând contextual vedem că Eminescu a fost un mare izolat, preocupat mai mult de filozofie decât de literatură. Mihai Zamfir, într-o carte recentă spune foarte clar că toată scriitorii din secolul al XlX-lea, cu micii excepții, erau izolați sau nu
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
Frege, B. Russell, L. Wittgenstein, dar și W. Quine, D. Davidson, H. Putnam, D. Kaplan, S. Kripke sau K. Fine apar dificultăți care sunt legate nu de lipsă de ingeniozitate sau virtuozitate lingvistică a traducătorilor, ci de limitele istorice sau contextuale ale semanticii vocabularului filosofic românesc actual. În unele din aceste traduceri am fost direct implicat - Wittgenstein, Quine, Kripke, Kaplan sau Fine - și în ceea ce spun aici transpare și propria mea experiență!). Cu siguranta, limba filosofica românească a făcut un lung
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
unei epoci. Dar, ca și în textul lingvistic (fie el mesaj literar sau nu), textul propriu-zis al Istoriei, secvența din Textul ei general, nu este totul. Semnificațiile textului unei epoci se percep prin raportarea la alte texte, care alcătuiesc fundalul contextual, dar și prin autoraportare, la mesajele liminale sub- sau metatextuale. Prin urmare, dacă evenimentul creează paradigma în Istorie, cu alte cuvinte dacă relațiile dintre evenimentele istorice articulează clase paradigmatice, serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
prudența învățată la școala stilului francez, domnul Valeriu Rusu își deschide ampla prefață cu precizarea că nu va întreprinde o analiză a poemei ca fond de idei și realizare estetică. Demersul introductiv insistă pe probleme de istorie și istoria culturii contextuale scrierii lui Ion Budai-Deleanu. Se mai adaugă o descripție a conținutului, sistematizată pe “cântece”, conform structurii date, utilă pentru inițierea cititorului francez. În respectul rezervei poetului de a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
altminteri, altei masle. III. Că nu am stăruit, până acum, asupra tâlcului "în sine" al amintitelor culori, e fie pentru că acesta e truvabil, "de gata", în diverse lexicoane, fie că, mai cu seamă, ceea ce,-n Craii..., are importanță e semnificația contextuală, a lor, - care se face și desface: repartiția și diseminarea acestor culori (și nuanțe) în pliurile cărții. Cifrul cromatic matein (când nu e vorba, evident, de unul propriu-zis heraldic, adică strict și imuabil) nu-i diferit, în rest, de cel
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
S.A. să n-o întoarcă de parcă ar aștepta aplauze (unii, mai slabi de înger, l-au lăudat cu duioșie, de altminteri). Așteptam ca S.A. să nu spună că s-a sacrificat intrînd în PCR ca să salveze revista Dialog. Un bun-simț contextual te obligă, măcar o dată în viață, cînd recunoști că ai făcut un pas catastrofal, să nu-ți ștergi lacrimile de crocodil cu laurii din recuzită. Toate astea ar fi rămas nespuse dacă textul lui S.A. alias nu știu cum, ar fi rămas
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]